12,849 matches
-
în bucăți, "fiindcă prin mine grăiau toate generațiile stinse în robie și nemângâiere, memoria fraților de luptă pieriți în furci și în ocnele uitate ale Siberiei."194 A rămas să-și ducă blestemul și sub ocupația germană din București, ziarul Lumina având drept scop să-i convingă pe nemți că nu pot fi atât de orbi, încât să admită proiectul rusesc de nimicire a României, fiindcă asta se va întoarce împotriva germanității înseși, deschizând calea panslavismului spre Occident 195. După înființarea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ntreagă, noaptea 'ntreagă, Doar s'a'ndura Dumnezeu Ca să-ți mântui neamul tău!321 Aceste versuri extraordinare, prin forță profetică, au fost recitate, la televiziunea publică, doar la Chișinău, nicicum la București, în anul Centenarului Eminescu. Iar asemenea amănunt ne luminează asupra stranietății comemorării Poetului, în Țară, sub semnul bicefalității puterii de la București, care ne trimite la o fracturare a spiritul românesc, la o conștiință publică sfâșiată, dedublată în antiteze monstruoase. Comemorarea fusese concepută și pentru apariția celui mai important și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
DE EROU? 89 preocuparea pentru acele condiții care i-ar putea favoriza munca. În noiembrie, îi va scrie lui Malcolm că spre surprinderea lui mai poate lucra și că se grăbește să profite de timpul în care „soarele îi mai luminează creierul“122. Până în vara lui 1949, când a plecat în vizită la Malcolm, în America, Wittgenstein a scris la Dublin ceea ce moștenitorii săi testamentari au publicat drept cea de-a doua parte a Cercetărilor filozofice. Nu a mai revenit asupra
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
aducă o contribuție reală la instituirea unei ordini sociale raționale, a societății democratice. Unul dintre membrii importanți ai Cercului de la Viena, matematicianul Hans Hahn, se exprima în această privință cu patos profetic, într-o scriere din anii ’30: „Treptat, se luminează însă de zi, iar eliberarea vine de acolo de unde a venit în lume și eliberarea politică, din Anglia. Cele mai strălucitoare nume pe calea acestei eliberări sunt John Locke, David Hume și Bertrand Russellă Nu este, în mod sigur, o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu Rotonda de la Alba-Iulia. Analogic, pământul dintre Dunăre și munți e un amplu jertfelnic sacralizând lacrima și floarea. Acest pământ mai trebuie și plâns, / Cuvine-se scăldat în bucurie" (Octogon). Trandafirul, garoafa, laleaua, violetele, anemonele, narcisele, crinii, crizantemele și celelalte luminează fețele copiilor abătând atenția de la efemer și perisabil. Eul dintr-un Autoportret respiră beatitudine: "Toate ce sânt se-mpacă între ele / Și se străvăd și ocrotesc mereu / Și este loc în iarbă printre stele / Și pentru tine suflete al meu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Turnul Prințului Fericit, Turnul Perfecțiunii Violate, Turnul Unghiului, Turnul, Turnul Cavalerului Plâns, Turnul Copilului mort, Turnul Blând, Turnul Palid, Turnul Iubitorului Morții: Blum-blum se auzea Viermele căzând cu capul de marmora treptelor: fratele meu, nu-ți pot veni în ajutor! Luminează-ți fața! Privește-mă-n față. Trimiteri retorice similare, grandilocvente, figurează la Minulescu, la Emil Botta și Constant Tonegaru; tumultuosului Cezar Ivănescu colosalizarea îi stă bine; e în natura sa de imaginant la modul planetar. Într-atât iubirea cheamă necontenit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
împăcare cu natura: "Adormi, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali (...). Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / au început să prindă rădăcini. / În curând frunzele ne vor înveli" (Adormi, adormi). Există, așadar, o "lumină luminând spre moarte", o "tăcere luminată", un "clar de moarte"; oniricul, somnia, lumina au aici funcție taumaturgică, opunând angoaselor efluvii exorcizante. Pactul cu moartea sfârșește în ironie: "O să mor brusc și frumos, / Lăsând în urmă primire surdă indiferentă (...) / O să mă legăn
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
marcată de înaintașii de la Godeni, sat "vechi și frumos"; liniile determinante, canonice, ale ethosului ei de acolo provin! Umblasem pe câmp și pe prund și prin păduri. Ajutasem la tot ce pot fi ajutați niște părinți care muncesc de cum se luminează și până se-ntunecă. Avusesem ca toți copiii din sat nostalgia urcării pe munte (...). Văzusem miei născându-se și miei înjunghiați de Paști. Văzusem cai frângându-și picioarele în pădure sub copacii pe care erau puși să-i tragă..." Detalii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de argint Vin păsările-mi mari de sărbătoare Și-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind, Un ocean de aripi mișcătoare; Întreaga lume-a sufletului, vie, Palpită-ntr-o frenetică beție. Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat și sună Oglinzile ritmându-și-le-n dans, Și brazii mei vuiesc fără furtună Într-un amețitor, sonor balans, În vii vibrează struguri străvezii Cristalurile cântecelor grele Și stropi scăpărători de melodii Ca roua nasc în ierburile mele. Eu curg întreg în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui exaltată, ci înaintând pe suavități, sacralizând și spiritualizând în căutarea sublimului. O vizită la Căpriana, magnifică mănăstire basarabeană, e prilej de planare în timpul-memorie, inclusiv într-un prezent diafanizat, aliaj de extatism și trezie calmă. Sacrul fuzionează cu erosul, luminându-l. Haidem, iubito, iar la Căpriana acum când salcâmii înfloresc, iar cerurile par și mai albastre și-acolo să-ți spun cât te iubesc. Clopotnița pe deal miroase-a fulger; puieții cresc, în mai, cu disperare, iar ciocârlia, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și râiei" și altele de acest gen, cărora Arghezi le dăduse întrebuințări memorabile, sunt conjurate să se ascundă. Autorul Unicornului, o capodoperă în stil folcloric, aspiră spre purități luminiscente. Poemele sale definitorii sunt niște frânturi de concerto grosso: "Încearcă să lumineze / orașul fără moarte, / să-ntoarcă rândunelele în streașina din / care picură cerul". Neoromantic în cheie patetică (împresurat de întrebări), privind în sinele tânjitor și contemplând necontenit largul, Vasile Nicolescu cultivă sistematic discreția clasicismului din totdeauna. Arhitectul s-a vrut un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
egale pentru toată lumea! 42. Minunata noastră echipă națională Toată populația țării, toată națiunea a aplaudat cu mult entuziasm înaltul patriotism de care a dat dovadă echipa noastră reprezentativă de fotbal într-un meci deosebit de dificil. Toată noaptea, cerul a fost luminat de artificii, iar străzile, barurile și piețele nu s-au golit până dimineața. Numai noi am putut crea o asemenea echipă națională", se îmbrățișa lumea, iar imnul era repetat din nou și din nou. Numai noi!" se striga de pe uriașele
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de Amicis din partea tatălui său: ...Respectă și iubește pe profesorul tău, copile! Iubește-l pentru că tatăl tău îl iubește și-l respectă; iubește-l pentru că își consacră viața pentru binele atâtor copii, care-l vor uita; iubește-l pentru că îți luminează inima... Pronunță cu smerenie numele de "profesor", căci, după numele de "tată", acesta este cel mai nobil, cel mai dulce, pe care un om îl poate da unui alt om. Copilul va respecta școala dacă cei din jur o respectă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
un emoționant omagiu învățătorilor: Sunt patruzeci de ani între mine, cel de azi, și aceste cărunte capete de dascăli, rechemate de emanațiunea și de recunoștința mea! ...Scumpi moșnegi, care m-ați descoperit pe mine mie însumi, modești făclieri care ați luminat potecile cugetului nostru odinioară, în anii claselor primare, cât de sfântă și mai presus de orice răsplătire îmi apare munca voastră dăscălească!". (s.n.) Lumina din sufletele curate, iradiată de ochii iscoditori și neastâmpărați ai copiilor, reprezintă un îndemn necontenit spre
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mai puține limitări geografice și ale cunoașterii. Detest aroganța celor care se cred mai civilizați pentru că au o pușcă mai mare. Așa cum spuneam forța e a eticii și a adevărului. Cu această înțelegere fiecare ar trebui să înceapă să se lumineze lăuntric, să-și facă o curățenie în interior și-apoi să vedeți că va găsi și termeni mai prietenoși de a intra în relație cu celălalt. Căci problemele nu vin atît de la celălalt, cît din noi înșine, nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dispar la marginea zării, acolo unde ochii nu pot privi. N-o să mă plîngă nici un trandafir, căci toți vor fi iertați, dar nu mă voi mai tîrî niciodată. Voi alege un tărîm unde să pot sta drept și unde soarele luminează dinlăuntru și nu din afară. Lumina va fi cu mine și-n taina ei voi povesti cum am devenit o pasăre, cum am integrat o roză... Iubirea nu va fi cu mine; voi fi iubire... încredințată. 3. ECONOMIA HOLOTROPICĂ Adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
egale pentru toată lumea! 42. Minunata noastră echipă națională Toată populația țării, toată națiunea a aplaudat cu mult entuziasm înaltul patriotism de care a dat dovadă echipa noastră reprezentativă de fotbal într-un meci deosebit de dificil. Toată noaptea, cerul a fost luminat de artificii, iar străzile, barurile și piețele nu s-au golit până dimineața. Numai noi am putut crea o asemenea echipă națională", se îmbrățișa lumea, iar imnul era repetat din nou și din nou. Numai noi!" se striga de pe uriașele
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
peninsule (balcanică, italică și iberică) s-au așezat civilizații făuritoare de lumi. Sub scurgerea vremurilor, din aceste pământuri a răsărit splendida civilizație greco romană care s-a răspândit spre toate zările. Greco romanii au transformat Mediterana în farul care a luminat departe spre ținuturile întunecate. S-a propagat cu viteză spre interiorul continentelor ale căror țărmuri le uda. Așa și-a dobândit Mediterana numele, pe care îl merită din plin, respectiv marea din mijlocul pământurilor 20. Sămânța civilizației greco romane a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
civilizaționali, dar atât de departe de ei, din punct de vedere al accesibilității. Norii pluteau peste tărâmurile noastre, apăsându-le, în perioada turco fanariotă, cu umbra lor densă și grea ca de plumb. Ascundeau, în spatele lor, soarele ale cărui raze luminau cu putere vestul Europei. Filtrau din radierea progresului care încerca să răzbată anevoie până în cele mai îndepărtate colțuri. În clarobscurul în care se scufundau meleagurile noastre, ignoranța continua să prospere. Înfuleca pe nemestecate din sufletele și mințile oamenilor simpli de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
au furișat prin apropiere. Se dezbrăcau cu mișcări delicate, trăgând de șiretul ce lega cămășile albe de in. De pe umeri, veșmintele se rostogoleau ușor peste sâni, coapse și genunchi, căzând pe glezne. Nuduri și chipuri de o frumusețe nepământeană erau luminate de razele lunii. Doar părul despletit, ținut pe creștet de o cunună de flori, le mai acoperea goliciunea. La un semn, se prindeau de mână și, în chiote de veselie, se puneau a se învârti. Horind, pârjoleau iarba sub tălpile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
asemănătoare celor carpice. De altfel, nu putem face abstracție aromâna și meglenoromâna cunosc fenomenul palatizării moldovenești. O limbă sfântă Învârtind cu putere o cheie mare și ruginită, dascălul a descuiat zăvorul de la ușa bisericii din sat. Prin deschizătură, în praful luminat de razele soarelui, s-a furișat cu repeziciune un tropot. Un zgomot greu s-a rostogolit pe podeaua din tinda bisericii, ca un bolovan uriaș prăvălit de pe sprânceana dealului. Au urmat glasuri vesele, dar ascuțite de copii care se puneau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din vârful muntelui. Spre amurg, ciobănașii își mânau mioarele și mieii, la înnoptat. Ajunși la stâne, aprindeau focul și doineau din fluier. După ce își cântau tristețea singurătății, se uitau cu luare aminte spre cerul de deasupra lor. Fețele li se luminau sub razele lunii, dezvelind niște chipuri de îngeri rătăciți prin creieri de munte. Pe obraji li se prelingeau lacrimi de bucurie. Trânteau cușmele de pământ și scoteau un chiot de veselie. Își dădeau seama că, pe cât de singuri, pe atât
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
suflul care ar putea să o stingă. Din inimă, înfruntăm vântul care așterne, în urma lui, uitarea. Și ne călăuzește în minte gândul că suntem o stea unică în tot universul prin simplul fapt că avem în noi puterea de a lumina și încălzi cu adevărat cosmosul întunecat și rece. martie 2014 mai 2015 Cuvânt de încheiere Deși prezenta lucrare nu și-a propus să aibă o ținută strict științifică, mă simt obligat de a preciza că zidirea acesteia a presupus asumarea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
am mas, Blînd îngînat de-al valurilor glas" (s. n.) Strofa care urmează, în aceeași poezie, ne arată altă mare plăcere a copilăriei sale: să vadă, seara, cum, de după orizontul rumenit "ca o vatră de jeratic", răsare luna, cum codrul se luminează treptat, sub lumină de lună. Furat din realitate, el se lasă învăluit într-o lume de basm: "Un rai din basme văd printre pleoape". Este lumea de fantasme a copilăriei, un joc amețitor, între vis și realitate, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
poetul și-a arătat durerea, într-o încercare de poezie, scrisă în grabă: Mort e al meu frate Nimeni ochii n-a închis În străinătate. Poate-s deschiși și-n groapă. Dar ades într-al meu vis Ochii mari albaștri Luminează un surîs, Din doi vineți aștri." Peste trei săptămîni, a murit și fata de la Ipotești și abia acum aflăm, cu certitudine, că ea se numea Casandra, fiica lui Gheorghe Alupului, cultivatoare de pămînt, din Ipotești. Cu vîrsta, intrase în al
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]