KorAP: Find »[drukola/base=minți & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...358 359 360 ...371 >

9,258 matches

Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576

plină de exemple de persoane indignate (Barnes 1980:70-72). Pe acest fond de relații ambigue între cei mai binevoitori anchetatori și cele mai cooperante persoane anchetate, cercetarea socială are și acte de înșelătorie intenționată. Cei care furnizează informațiile îi pot minți pe cercetători, iar cercetătorii, la rîndul lor, pe aceștia. Dacă există încredere reciprocă, atunci ei pot minți pentru a se proteja unii pe ceilalți, pe cînd, dacă încrederea lipsește, minciunile răuvoitoare sînt mai frecvente. Încă din 1909 Yerkes și Berry

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
118), cei care lucrau în domeniu între 1950-1960 nu voiau să admită că relațiile lor cu persoanele pe care le chestionau nu se bazau pe o încredere reciprocă. Salamone descrie situații în care proprii săi furnizori de informații l-au mințit, și același lucru îl pot spune și mulți alți antropologi. De exemplu, Chagnon (1974: 91), descriind cercetări care s-au efectuat asupra populației Yanomamö din Venezuela și Brazilia în 1960, spune: Știam că cei care îmi vor da informațiile mă

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
același lucru îl pot spune și mulți alți antropologi. De exemplu, Chagnon (1974: 91), descriind cercetări care s-au efectuat asupra populației Yanomamö din Venezuela și Brazilia în 1960, spune: Știam că cei care îmi vor da informațiile mă vor minți în anumite împrejurări, iar în altele vor spune adevărul". Chagnon (1974:92) a întîlnit minciuni atît de des încît a ajuns să avertizeze pe oricine ar avea de gînd să culeagă informații genealogice de la poporul Yanomamö că ar fi bine

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
92) a întîlnit minciuni atît de des încît a ajuns să avertizeze pe oricine ar avea de gînd să culeagă informații genealogice de la poporul Yanomamö că ar fi bine să știe că cei care le vor răspunde la întrebări vor minți cu privire la datele propriului grup etnic. Antropologul francez Marcel Griaule, în timp ce lucra printre băștinașii Dogon ai regiunii care astăzi se numește Mali, a acordat o atenție deosebită minciunilor spuse de persoanele chestionate. Discutînd despre modul în care se realizează investigațiile etnografice

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
de a induce în eroare sociologul care efectuează ancheta se întîlnesc în toate științele sociale, însă de cele mai multe ori aceste încercări nu sînt reciproce, sau cel puțin nu sînt intenționate. Totuși, în munca pe teren, e posibil ca etnografii să mintă în privința propriului statut civil sau a convingerilor religioase; anchetatorii sociali care adună informații pot minți în privința sursei care îi sponsorizează. În general, acest gen de înșelătorii nu constituie un element esențial în proiectul cercetării. Chiar Kloos (1983-4:134), un antropolog

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
însă de cele mai multe ori aceste încercări nu sînt reciproce, sau cel puțin nu sînt intenționate. Totuși, în munca pe teren, e posibil ca etnografii să mintă în privința propriului statut civil sau a convingerilor religioase; anchetatorii sociali care adună informații pot minți în privința sursei care îi sponsorizează. În general, acest gen de înșelătorii nu constituie un element esențial în proiectul cercetării. Chiar Kloos (1983-4:134), un antropolog mai sincer în privința propriei intenții de a spune adevărul decît majoritatea colegilor săi, spune despre

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
sincer în privința propriei intenții de a spune adevărul decît majoritatea colegilor săi, spune despre sine cercetarea științifică este o activitate foarte bine cotată; de aceea, dacă pentru a-mi continua activitatea e nevoie de acest lucru, eu sînt dispus să mint, acolo unde sinceritatea n-ar folosi la nimic. Punctul său de vedere a fost susținut de majoritatea antropologilor olandezi intervievați în 1981. Kloos își justifică atitudinea spunînd că alegerea între minciună și adevăr pare să fie determinată de diferențele existente

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
poziția ocupată în societate de către anumite persoane. Există împrejurări în care mărturisirea adevărului este un lux rezervat doar celor aflați la putere. (Kloos 1983-4:135) Van den Berghe (1967:185) invocă de asemenea criteriul puterii cînd justifică faptul că a mințit guvernul Republicii Africa de Sud, pentru a studia regimul politic al acestei țări (cf. Barnes 1980:151-152). Înșelătoria practicată de cercetătorii care lucrează în diferite ramuri ale sociologiei a fost discutată pe larg dintr-un punct de vedere etic (Appell 1978; Boruch

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
pretins că deveniseră membri ai sectei. Într-un studiu asupra activității homosexuale masculine în toaletele publice, Laud Humphreys (1975: 170-171, 230) a jucat rolul celui care "stă de șase", pe care l-a îndeplinit efectiv. El susține că nu a mințit într-adevăr, numai pentru că a ascuns faptul că interesul său pentru ceea ce se petrecea acolo era sociologic și nu sexual. Uneori, într-o cercetare este necesară inducerea în eroare, însă nu neapărat și minciuna. Un asemenea exemplu este demonstrația făcută

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
primeau turiști chinezi. În timp ce în majoritatea hotelurilor conducerea acestora a afirmat că nu primește vizitatori chinezi, doar într-un singur loc turiștii au fost refuzați într-adevăr. Din cîte îmi pot da seama din raportul lui LaPiere, nu s-a mințit pe parcursul anchetei. Totuși, directorii hotelurilor au fost păcăliți în privința scopului chestionarelor la care au trebuit să răspundă, iar LaPiere însuși pare să fi avut o atitudine înșelătoare față de unii recepționeri, el spunînd că "a devenit expert în a aborda personalul

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
8-9; Jones 1989:113). Un studiu efectuat mai devreme asupra studenților de la Universitatea Harvard, în 1950, a arătat că procentul de persoane care aprobau minciuna spusă în beneficiul unui prieten varia în funcție de context; numai 26% erau de acord să se mintă în privința vitezei pe care ar fi avut-o un automobil implicat într-un accident rutier, în timp ce 51% erau de acord cu "risipirea îndoielilor în favoarea pacientului" în cazul unui control medical pentru o asigurare. Criteriile etice ale acestor studenți sînt ilustrate

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
Keenan 1976:70). Keenan leagă această atitudine de anumite caracteristici ale populației malgașe, însă aceeași presupunere este sugerată și într-un vers din cîntecul lui Rudyard Kipling (1965:251) despre contrabandă: "Acela care nu pune nici o întrebare nu va fi mințit". Trivers (1985:395) își începe capitolul despre "Înșelătorie și autoamăgire" din cartea sa Social Evolution (Evoluția socială) amintindu-le cititorilor săi că "sistemele comunicării animale" nu sînt "sisteme care să răspîndească adevărul". Acest comentariu ne poate îndemna să credem (1

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
la societățile lipsite de scriere, pentru a dezminți validitatea acestei caracterizări. De exemplu, Foster (1979: 108-109), care a studiat satul Tzintzuntzan din Mexic la mijlocul anilor 1940, notează că "falsurile minore sau majore sînt la ordinea zilei". Copiii, spune el, "sînt mințiți permanent", iar înșelătoriile sînt utilizate în mod pragmatic pentru a-i manipula pe adulți. După cum spune Michaels (1985:505), referitor la societățile fără alfabet: Au fost oferite totuși puține dovezi care să susțină existența unui egalitarism al cunoștințelor. De fapt

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
aproape în același fel în care o fac în societățile industrializate. De exemplu, Siskind (1973:7), un antropolog american care a studiat populația Sharanahua din Peru, relatează că în timpul lucrului pe teren, ea a învățat arta acestui popor de a minți. Carnea animalelor sălbatice este considerată o hrană prețioasă; oamenilor le place să fie generoși; refuzurile directe sînt considerate o insultă. Drept urmare, oamenii mint deseori cu privire la proviziile lor de carne. Siskind (1973:85) spune: "Minciuna și secretivitatea rezolvă un conflict între

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
Sharanahua din Peru, relatează că în timpul lucrului pe teren, ea a învățat arta acestui popor de a minți. Carnea animalelor sălbatice este considerată o hrană prețioasă; oamenilor le place să fie generoși; refuzurile directe sînt considerate o insultă. Drept urmare, oamenii mint deseori cu privire la proviziile lor de carne. Siskind (1973:85) spune: "Minciuna și secretivitatea rezolvă un conflict între obligațiile pe care le au rudele unele față de altele și o oarecare atitudine de neseriozitate". Deoarece, dacă refuzurile directe sînt insulte, nu este

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
de obicei tineri bărbați sau copii. Minciunile sînt spuse mai mult pentru amuzament, pentru a-și păcăli prietenii. Succesul minciunii depinde de istețimea fiecăruia, însă triumful final apare atunci cînd mincinosul îi dezvăluie adevărul celui păcălit, spunîndu-i victorios: "Te-am mințit și ai căzut în plasă" (Gilsenan 1976: 192). Astfel există o atitudine de concurență jucăușă față de minciună, similară întrucîtva atitudinii față de păcălelile de 1 aprilie din anumite țări. Uneori, se minte doar de dragul minciunii, fără a exista un motiv precis

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
îi dezvăluie adevărul celui păcălit, spunîndu-i victorios: "Te-am mințit și ai căzut în plasă" (Gilsenan 1976: 192). Astfel există o atitudine de concurență jucăușă față de minciună, similară întrucîtva atitudinii față de păcălelile de 1 aprilie din anumite țări. Uneori, se minte doar de dragul minciunii, fără a exista un motiv precis, și nu este surprinzător faptul că minciuna este un simbol al fantasticului și incredibilului. Gilsenan (1976:193) ilustrează acest obicei prin remarcile unui șofer de taxi dintr-un sat sărac, care

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
cu moșierii, pe de altă parte. Gilsenan (1976:196) susține că statutul social intermediar al familiei era "plin de contradicții" și că "în această zonă confuză a contradicțiilor, minciuna înflorește cel mai bine". El observă că în sat oamenii nu mint cu privire la lucruri asupra cărora toată lumea este de acord, cum ar fi caracterul unui individ, și nici cu privire la dovezi obiective, cum ar fi îndemînarea în muncă, ci numai cu privire la lucruri care sînt problematice în esență, ca de exemplu poziția socială și

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
cu celelalte pentru a-și cîștiga o bună reputație, însă accentul pus pe onoare era modificat întrucîtva de acceptarea valorilor creștine. Astfel un om nu numai că nu ucide sau nu fură pentru binele familiei sale, ci refuză chiar să mintă, să înșele, să bîrfească sau să lezeze drepturile celorlalți în alte moduri. (du Boulay 1976:392) Acestea erau normele acceptate; însă în practică "trasul cu urechea, bîrfa la adresa vecinilor, inventarea unor explicații grosolane, minciuna spusă în scopul de a distruge

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
căzuseră pradă. Totuși, du Boulay comentează că termenul grecesc psema, pe care ea, ca și Friedl, îl traduce prin "minciună", nu implică nuanțele de imoralitate pe care acest cuvînt le are în limba engleză. Dîndu-și seama că ar putea fi mințiți, oamenii testau înclinația altora spre nesinceritate punînd întrebări la care cunoșteau deja răspunsul. Într-o societate rurală de acest gen, discreția și secretivitatea sînt virtuți, în special cînd e vorba de activitățile unei familii. Du Boulay (1974:189) povestește că

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
de calomnie. Dacă B nu voia să se certe, ar fi negat acuzația sau ar fi pretins că A inventase totul. După părerea lui du Boulay, valoarea unui asemenea gen de minciună constă în faptul că dacă toată lumea ar fi mințit destul cu privire la ceea ce s-a spus, nimeni n-ar fi trebuit să-și ceară scuze, iar C n-ar fi fost nevoită să se certe nici cu A, nici cu B. Fiecare ar fi ieșit cu fața curată. Minciunile de

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
Totuși, un cap de familie "avea nevoie întotdeauna să se folosească de înșelătorie și minciună". Ca protector al familiei și a turmei sale de oi, el trebuia să aibă "capacitatea de a acționa cu șiretenie și îndemînare". El "trebuia să mintă în permanență". Într-adevăr, Campbell (1964: 278-283) spune: "oamenii mint din obișnuință și din principiu, pentru a-i induce pe ceilalți în eroare". În această privință, șefii familiilor din Sarakatsani și decanii academici ai lui Bailey se află în aceeași

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
folosească de înșelătorie și minciună". Ca protector al familiei și a turmei sale de oi, el trebuia să aibă "capacitatea de a acționa cu șiretenie și îndemînare". El "trebuia să mintă în permanență". Într-adevăr, Campbell (1964: 278-283) spune: "oamenii mint din obișnuință și din principiu, pentru a-i induce pe ceilalți în eroare". În această privință, șefii familiilor din Sarakatsani și decanii academici ai lui Bailey se află în aceeași situație. CLASA SOCIALĂ Diversitatea culturală nu există numai între popoarele

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
legătură cu acest gen de solidaritate. Diferența între clasele sociale este demonstrată într-un studiu asupra copiilor englezi din Nottingham, în 1960. Mamele acestora au fost întrebate în ce măsură evitau sau distorsionau adevărul în relația lor cu copiii. Proporția mamelor care "mințeau cu privire la actul sexual" varia în funcție de poziția lor în ierarhia socială, pornind de la 66% dintre femeile ale căror soți erau muncitori necalificați (clasa a V-a) și ajungînd la numai 8% dintre femeile care aveau o calificare sau ocupau chiar posturi

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
ale căror soți erau muncitori necalificați (clasa a V-a) și ajungînd la numai 8% dintre femeile care aveau o calificare sau ocupau chiar posturi de conducere (clasele I și a II-a). Mamele care erau mai înclinate să-și mintă copiii, cel puțin în privința acelui subiect, erau tot cele care își băteau odraslele dacă le prindeau cu minciuna (42% mame din clasa a V-a și 27% mame din clasele I și a II-a). Această diferență se explică în

by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]