9,547 matches
-
întrețineau 158 de cai, 320 de cite cornute mari, peste o mie de oi. Din cauza secetei, însă, țăranii erau nevoiți dă ia cu împrumutul cantități mari de grâne pentru sămănat. La sfârșutul secolului al XIX-lea în sat funcționau 4 mori de vânt. În 1892 se deschide o școală de alfabetizare. Între anii 1896 și 1898 a ffost înalțată noua biserică de piatră. În 1904 Cărlătenii făceau parte din volostea Slobozia-Bălți. În sat erau 169 case, cu o populație de 1245
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
pământ 2277 desetine. Sătenii se ocupă cu albinăritul. Împrejurul satului era ocupat de vii și livezi. Către anul 1923 populația satului a juns până la 2,5 mii de persoane în 850 de case. În sat funcționa o școală primară, o moară, o băcănie, 3 cârciumi, primărie. În 1940 în Corlăteni au fost înregistrați 2834 de locuitori: 2824 - români, 31 ruși, 162 de elevi frecventau școala. În bătăliile celui de-al doilea război mondial și-ai pierdut viața circa 50 de corlăteneni
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
și cu multe mărturii și cu megieși dinspre împrejur, zicînd, că diresurile ce au avut ei de danie de la Alexandru Vodă pe un loc pustiu la Ciulucul cel mare la fîntîna Ciobanilor, la gura pîrîului adînc și cu loc de moară în Ciulucul cel mare și cu loc de prisacă la Frasini, ce să cheamă acum satul la Biliciu, acele urice a lor au perit la Tătari, în zilele lui Iancu Vodă cînd au răzbit țara noastră, cînd el însuși Ioan
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
parte de moșie la Sămășcani drept 60 taleri. Iar la 5 august 1646 domnitorul Vasile Lupu întărește stăpînirea lui Andrei, căpitanul de curteni, asupra unor părți de ocină din Biliceni, Horodiște, Dereneu și Prihodiște „cu fînaț și cu loc de mori în Ciuluc și pe Cula”, „cu vie și cu pomînt și cu tot venitul”, vândute de Micul și Socota „slugii noastră lui Andrei căpitan de curteni și femeii sale drept 200 taleri di argint”. În anul de război 1772, administrația
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
860 de femei), activa cooperativa agricolă „Muncitorul”, o tovărășie de credit, o școală primară mixtă, biserica ortodoxă, primăria, postul de jandarmi, o cârciumă. În 1928 aici făceau comerț Ioan Sasov, Vasilisa Pisanova, Leizer Meister și Luzer Chic. În 1932 lucra moara cu motor a lui Ion Reaboi. Florian Capiton, Grigore Romașcan și Emanoil Catelîi stăpîneau câte 100 ha de pămînt arabil. Din cei 564 copii de vârstă școlară în anul 1933 erau trecuți în catalog doar 240. De instruirea copiilor se
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
teritoriul satului Bilicenii Vechi funcționează următoarele instituții sociale și culturale: Centrul de Sănătate, un cabinet stomatologic modern, funcționează gimnaziul „Valentin Mereniuc”, o grădiniță-creșă, o casă de cultură, biblioteca publică, care include și o mediatecă, Biserica ortodoxă și Biserica evangelică, o moară de grâu, oloiniță, multe magazine, un oficiu poștal, o filială a școlii de muzică din Chișcăreni, o stație de alimentare cu gaz, 168 gospodării țărănești, care prelucrează pământul cu forțe comune, 30 întreprinderi individuale și societăți cu răspundere limitată.
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
1897 a fixat la Climăuți 868 de locuitori. În 1912 la Climăuți s-au organizat cursuri de altoire a viței de vie pentru agricultorii din albia de sus a Nistrului. În perioada interbelică satul număra 350 de case, avea 11 mori de apă, carieră de piatră, școală primară, biserică. La 1 august 1949, după război, foamete și deportări populația satului ajunge la 1 489 de oameni. În perioada sovietică satul Climăuții de Jos alcătuia o brigadă a gospodăriei collective „Pravda” cu
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
de elevi. În 1923 în Tătărăuca Veche e prezentă o școală primară mixtă, o biserică ortodoxă, agenția 24 de percepere, poștă rurală, primărie și își desfășoară activitatea o tovărășie sătească. Tot atunci în sat funcționa o carieră de piatră, o moară de apă și 2 cârciumi. Doi ani mai târziu e menționat despre activitatea unei cooperative de consum „Tatarovca Veche”. În perioada interbelică în localitate funcționa un cămin cultural al Fundației Culturale Regale „Principele Carol”. După Al Doilea Război Mondial școala
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
de sex feminin, respectiv 1508 de sex masculin. Câteva familii locuiesc în căminul școlii. În sat activează 27 agenți economici, traficul fiind asigurat de 12 microbuze (cu destinație în Ungheni, Nisporeni și Chișinău). În sat mai funcționează două oloinițe, o moară de grîu, BNV-materiale de construcție și produse de uz casnic, trei baruri, o alimentară, 15 magazine mixte și o saună. Conform datelor statistice oferite de primărie, natalitatea este de două ori mai mare decît mortalitatea, în 2006 s-au născut
Costuleni, Ungheni () [Corola-website/Science/305221_a_306550]
-
Zacon Bojii, Simvol Verî, Russcaia dușa, ș.a. Revenirea Basarabiei la România în 1918 a contribuit la dezvoltarea localității în alte condiții. Satul este inclus în plasa Rezina, județul Orhei. În sat activau: o gospodărie agricolă, o cooperativă de consum, patru mori de apă, o oloiniță, o scărmănătoare și cinci cîrciume. A fost deschisă școala primară. Reanexarea Basarabiei de către URSS la 28 iunie 1940 a oprit ritmul de dezvoltare a localității, unele din cauze fiind retragerea gospodarilor în România, exilarea în Siberia
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
fost deschisă școala primară. Reanexarea Basarabiei de către URSS la 28 iunie 1940 a oprit ritmul de dezvoltare a localității, unele din cauze fiind retragerea gospodarilor în România, exilarea în Siberia și colectivizarea forțată. ActivitățiLe meșteșugărești au fost stopate, au dispărut morile, oloinița, scărmănătoarea. A fost formată gospodăria colectivă - colhozul, care a schimbat mai multe denumiri, ultima fiind „28 iunie”. În timpul celui de-al doilea război mondial trupele române, aflate în apropierea localității Mateuți, au fost atacate de circa 900 de civili
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
1922 Instituția română "Casa Noastră" mai împroprietărește 104 locuitori cu 190 ha de pămînt. Satul avea în anul următor 567 de oameni, școală primară și o cîrciumă. Apoi aflăm că în 1933 Nicolae Semeniuc și Iustin Gavriliuc dețineau aici o moară, iar Onofrei Scripnic - o treierătoare. Vin din nou rușii și la recensămîntul din 10 noiem. 1940 se înregistrează în Halahora de Jos 803 locuitori, incl. 673 de ucraineni și 130 de români moldoveni. În preajma războiului satul avea 196 de case
Halahora de Jos, Briceni () [Corola-website/Science/305225_a_306554]
-
i-au vândut o suprafață de 3 ha de pământ unde și a construit conacul. Pământurile arabile a lui Boteanu se aflau pe moșia Bodeștiului. Drept răsplată pentru terenul acordat de săteni pentru construcția conacului, boierul Boteanu a construit o moară pentru sat în anul 1897 pusă în funcție de o locomotivă de vapori. Despre Malișevschi facem următoarea remarcă. Fiica sa Elena prin dotația sa a luat parte activă la organizarea a 9 expoziții de artă plastică în orașul Chișinău. Și activitatea boierului
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
ponomar; la categoria G- 29 gospodării și un burlac. În total locuiau 34 bărbați. Femeile nu era numărata și nu plăteau impozite. Moșia aparținea mănăstirii Frumoasă din Iași. Pământuri arabile și fânețe sunt îndeajuns, pășune sunt puține. Mai sunt trei mori de apă pe Prut. Depărtarea până la Medelenii este de 1,5 ciasuri. Sub numărul 17- Bogdăneștii, categoria G- săraci- un peot și un dascăl, 13 gospodării, o vădana, un burlac. În total 16 bărbați și o femeie. Moșia aparține Doamnei
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
dispuneau de 3174 desetine de pământ. Deci față de anul 1874 numărul desetinelor care aparțineau puhoienilor a crescut de 2 ori. În acea perioadă ei cultivau grâu, orz, ovăz, porumb. Pentru asigurarea familiei cu făina locuitorii Puhoiului măcinau cerealele lor la moară. În anul 1902 în Puhoi erau 5 mori de vânt, o moară de aburi, o moară cu benzină. O altă ocupație a puhoienilor la începutul secolului XX era pomicultura. Ei cultivau diferite soiuri de mere (cele mai bune erau merele
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
anul 1874 numărul desetinelor care aparțineau puhoienilor a crescut de 2 ori. În acea perioadă ei cultivau grâu, orz, ovăz, porumb. Pentru asigurarea familiei cu făina locuitorii Puhoiului măcinau cerealele lor la moară. În anul 1902 în Puhoi erau 5 mori de vânt, o moară de aburi, o moară cu benzină. O altă ocupație a puhoienilor la începutul secolului XX era pomicultura. Ei cultivau diferite soiuri de mere (cele mai bune erau merele domnești), pere, prune, nuci grecești, abricoase, caise, cireșe
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
care aparțineau puhoienilor a crescut de 2 ori. În acea perioadă ei cultivau grâu, orz, ovăz, porumb. Pentru asigurarea familiei cu făina locuitorii Puhoiului măcinau cerealele lor la moară. În anul 1902 în Puhoi erau 5 mori de vânt, o moară de aburi, o moară cu benzină. O altă ocupație a puhoienilor la începutul secolului XX era pomicultura. Ei cultivau diferite soiuri de mere (cele mai bune erau merele domnești), pere, prune, nuci grecești, abricoase, caise, cireșe, vișine. O îndeletnicire veche
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
crescut de 2 ori. În acea perioadă ei cultivau grâu, orz, ovăz, porumb. Pentru asigurarea familiei cu făina locuitorii Puhoiului măcinau cerealele lor la moară. În anul 1902 în Puhoi erau 5 mori de vânt, o moară de aburi, o moară cu benzină. O altă ocupație a puhoienilor la începutul secolului XX era pomicultura. Ei cultivau diferite soiuri de mere (cele mai bune erau merele domnești), pere, prune, nuci grecești, abricoase, caise, cireșe, vișine. O îndeletnicire veche a puhoienilor care se
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
mici cantități. Berea este exportată în butelii în magazinele din apropiere. Industria morăritului este slab dezvoltată. Dacă în trecut localnicii erau nevoiți să se deplaseze în satele vecine pentru a măcina făina, în prezent în sat au fost construite 2 mori mici. Industria de panificație este reprezentată de fabrica de pâine “Maria Guțu”. Fabrica a fost construită în anul 1972 și producea o mare cantitate de produse de panificație. În anul 2004 fabrica este privatizată de o persoană individuală. În prezent
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
13 mai 1540. I s-a mai zis și Odaia-Delarului. În alte surse (documente din arhiva bisericii) se pomenește și de Obilenii Vechi. Dupa cum se poate observa, satul este unul de dimensiuni mici. Satele vecine sunt Sărăteni, Nemțeni, Cotul Morii și Ivanovca. În timpurile mai vechi se spune că meleagurile din apropierea rîului Prut erau moștenite de un boier care avea numai fete. În timp ce își vizita moșiile cu soția sa însărcinată, ei i-a venit sorocul să nască anume pe aceste
Obileni, Hîncești () [Corola-website/Science/305232_a_306561]
-
pe moșia lor pământ îndeajuns. La recensământul din 1870 s-au înregis¬trat 31 de gospodării cu 75 de bărbați și 73 de femei. Ei aveau 14 cai, 72 de vite cornute mari, 80 de oi. In sat exista o moară de vânt. De fapt, erau oameni săraci, dar nu din vina lor. în 1872 au avut de îndurat holera, unii decedând în consecință. Satul Buzdugeni nu era mai mare nici în 1875, când s-au înregistrat 38 de gospodării cu
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
zemstvă: Deomid Tăutu - de 175 ruble, Măria Teutul -de 163 ruble, Iosif și Măria Formund - de 207 ruble, urmașii Mariicii Otel - de 55 ruble. La începutul sec. XX cele mai frumoase gospodării le aveau frații Tăutu. În sat lucrau două mori de apă, care aparțineau lui Filip Nesterovici și Iosif Stahurschi. David Calestru participa în fiecare an la Expoziția agricolă din Edineț și la 13 mai 1914 primește un premiu mare pentru caii săi frumoși în 1923 s Buzdugeni număra 65
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
cu pădure. Cei fără pămînt, țărani mai săraci, au primit 144 de desetine din moșia boierului Adrianopulo, căruia îi mai rămăseseră pînă în 1884, la Mihuleni, 310 desetine de pămînt arabil și 315 desetine de păduri. Răzeșii mai aveau 6 mori de vînt și trei mori puse în funcțiune de cai. La 1 august 1888 cei care primiseră „nadeluri” din moșia boierească și aveau de plătit așa numitul „vîcup”, au primit de la banca un credit de 273 rub. Pentru a-și
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
țărani mai săraci, au primit 144 de desetine din moșia boierului Adrianopulo, căruia îi mai rămăseseră pînă în 1884, la Mihuleni, 310 desetine de pămînt arabil și 315 desetine de păduri. Răzeșii mai aveau 6 mori de vînt și trei mori puse în funcțiune de cai. La 1 august 1888 cei care primiseră „nadeluri” din moșia boierească și aveau de plătit așa numitul „vîcup”, au primit de la banca un credit de 273 rub. Pentru a-și răscumpăra nadelurile. Erau 53 de
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
primit de la banca un credit de 273 rub. Pentru a-și răscumpăra nadelurile. Erau 53 de gospodării printre ei, Teodor Scurtu, Andrei Gamarț, Timofei Burlac, Ananie sărăcuță și alții. În 1904 satul avea 577 de vite cornute mari și 3 mori de vînt; în 1910 cei 930 de locuitori stăpîneau 846 de desetine de pămînt propriu din moșia veche răzeșească și 114 de desetine, nadeluri din moșia boierească, care cîndva le aparțineau lor. Reforma agrară înfăptuită de instituția română „Casa noastră
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]