10,006 matches
-
chiar îi vedeam pe băieți cum fură săruturi fetelor de față cu toți ceilalți. Privind mai atent, intuiam și micile bisericuțe formate între prieteni, dar după accentul și dialectul diferit pe care le foloseau, am înțeles că nu locul lor natal îi ținea împreună ci principiile după care se ghidau. Eu eram un tip timid și plin de complexe. Ajunsesem la șaisprezece ani fără să fi cunoscut mai îndeaproape o fată, nu-mi plăcea să vorbesc decât celor pe care îi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o țină prin internate. Sărăcia îi curmase drumul spre o carieră. Voia să câștige proprii bani ca să devină cineva în viață. Liviu Miron 150 Eu fugisem de școală mereu. Degeaba visam sub nămeți. Ea urma să se întoarcă în locurile natale, iar eu poate că la oile mele... Râdeam... Gânduri aiurea, îmi ziceam. N-am să stric o prietenie abia clădită cu două cuvinte pe care nici nu știam cum să le rostesc. Nu e făcută pentru mine, îmi spuneam cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
e ultima dată când ne mai întâlnim. I-am dat cea mai potrivită replică ce se putea găsi și mi-a zâmbit vag și trist: — N-am mai fost pe-acasă de cinci ani. Cred că am și uitat căminul natal. Mi se pare că m-am îndepărtat atât de mult de casa tatei, încât mă și cuprinde sfiala la ideea de a o vizita din nou. Dar acum simt că e singurul meu refugiu. Era rănit și chinuit și gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
viața și-l durea că nu poate fi liber; în schimb putea râvni la libertate. Trăia cu picioarele pe pământ dar sufletul îi rătăcea după o umbră de speranță pentru viață. O perioadă de câțiva ani am lipsit de pe meleagul natal. Când am revenit, trecând prin locul unde era casa acelui om în care a trăit doar el cu singurătatea, nu mai era nimic ... Am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta și am aflat că omul a murit și casa ... încet, încet
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
puțin moralul persoanelor în cauză. Pentru că singurătatea trebuie privită ca o dramă sau asemuită unui virus necruțător și semenii au datoria morală de a interveni. UMBRA Stele zâmbitoare din Carul mic și Carul mare au protejat zi de zi locul natal, dragul meu sat Cristinești, de o mare valoare pentru sufletul și spiritul meu. De aceea am plecat în călătoria vieții, fără nicio grijă că cineva sau ceva ar aduce pagube locurilor natale. Împăcat totodată că Dumnezeu va avea grijă ca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Carul mare au protejat zi de zi locul natal, dragul meu sat Cristinești, de o mare valoare pentru sufletul și spiritul meu. De aceea am plecat în călătoria vieții, fără nicio grijă că cineva sau ceva ar aduce pagube locurilor natale. Împăcat totodată că Dumnezeu va avea grijă ca acest loc sfânt să rămână multă vreme nealterat de răutățile lumii. Ori de câte ori reveneam, găseam cu emoție și bucurie încă de la intrarea-n sat, mirosul plăcintelor poale-n brâu și mirosul răscopt al
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în preocupările gospodinelor din Cristinești. Nu am găsit niciodată viața schimbată în satul meu, ori de câte ori am revenit, doar văile și dealurile parcă sunt mai mici, lăsate mai jos, parcă supte de pântecul pământului. Am compus și mă închin sfântului loc natal cu poeziile: „Locul unde te-ai născut,” „Leagăn,” „Uliți posomorâte,” „Descătușarea sufletului,” „Norocos,” „Iubesc” și cu poezia „Cristinești.” La începutul călătoriei mele în viață, nu-nțelegeam prea bine ce se întâmplă cu mine, dar în timp am realizat că spiritul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să le dea. După ce am revenit acasă după câteva zile, am compus poezia „Spirite în agonie,” pe care o închin copacilor, acestor copii neajutorați ai pădurilor, și care întotdeauna m-au impresionat până la lacrimi. Multitudinea întâmplărilor din trecutul vieții leagănului natal nu l-a schimbat, a rămas cu același peisaj diferit, cu o strălucire aparte și bogăție rară, de o valoare inestimabilă. Dintotdeauna m-am uitat în urmă, deși energia ochilor cuplată cu a gândurilor a fost direcționată în vâltoarea necunoscută
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-i țărâna ușoară, că de copil răsturnam covata, în patru puncte mă sprijineam și plecam, îndeplinindu-mi dorința. Mai târziu am călătorit, slavă Domnului, așa s-a întâmplat cum mi-a zis unchiul meu îmi era tare dor de locurile natale. Cu nostalgie îmi aduc aminte cum într-o zi, elev fiind, printr-o șoaptă însoțită de un zâmbet care mi-a mângâiat sufletul prin felul în care mi s-a adresat doamna învățătoare, m-a întrebat: „Dar ... ce ai, băiete
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
verzi erau încărcați cu poame și era îndeajuns să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru sănătate și prosperitate. În amintirea acestor deosebit de frumoase clipe am compus și am închinat poezia: „Splendoare.” După ce am trecut de vârsta maturității, am revenit în pădurile natale unde am găsit același loc misterios, loc de poveste și de pelerinaj într-o altă lume, al unei dimensiuni fără asemănare cu aceea de pe pământ. Acum, ca și în copilărie, pădurea mă fascinează fiindcă ascunde mistere ce nu pot fi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dea, puțin, la o parte tunica elegantă a clientei sale pentru a arăta juraților cât de frumos era sânul aflat dedesubt. Puteau condamna așa ceva? Jurații au privit și au pronunțat, apoi, achitarea. Tot Frina ar fi propus, se zice, cetății natale, adică Thebei, să-i reconstruiască pe cheltuiala ei zidurile împrejmuitoare, cu condiția să fie înscris în fortificații numele său. Theba a refuzat, socotind că nu-și putea îngădui să glorifice o hetairă, dar Praxitele nu s-a sfiit să facă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se petrecuseră atâtea lucruri! La paisprezece ani, el, Ashargin, văzuse școala la care mergea el, invadată de armatele lui Enro. În acea zi de îngrijorare, își aștepta moartea din mâna oamenilor uzurpatorului. Dar în loc să-l omoare. Îl duseră pe planeta natală a lui Enro, Gorgzid, și-l încredințară preotului Zeului Adormit. Aici, lucra la câmp, era înfometat. Era hrănit dimineața ca un animal. În fiecare noapte, dormea tremurând, cu gândul la singura lui masă, cea de dimineață. Nu uita că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
erau, văzute mai de aproape, decât o uniformă neagră pe care era drapată o capă de aur și argint. Examinarea se termină. Yeladji, preotul numărul 2 în ierarhia de pe Gorgzid, nu se supunea decât lui Secoh, stăpânul religios al planetei natale a lui Enro. Dar nici rangul și nici rolul nu însemnau nimic pentru Gilbert Gosseyn. Părea un personaj minor în afacerile galaxiei. Gosseyn se uită pe geam: tot munți. Făcând astfel, băgă de seamă pentru prima oară că purta haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vedere, aceasta părea să arate că oamenii nu aveau nevoie de un mare avantaj asupra semenilor pentru a exercita asupra lor acest ascendent. Poziția specială a lui Secoh părea să deriveze din faptul că era șeful spiritual al Gorgzid-ului. planetă natală a lui Enro. Calificarea exactă a lui Madrisol, de la Ligă. rămânea încă o necunoscută. În sfârșit, rămânea Discipolul, a cărui știință combina o prezicere exactă a viitorului, un sistem care-i îngăduia să se desubstanțializeze și care-i oferea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
el însuși și pentru nava de luptă. Puțin economic din punct de vedere temporal pentru întreaga galaxie, scopul său fiind, ca și cel al lui Elliott și al celorlalți, de a ajunge la Gorgzid. Scrise: "Enro a salvat planeta sa natală printr-o repartizare a matricelor corespunzând bazei Gorgzid după un sistem atât de strict încât este foarte improbabil ca să se poată procura vreuna prin metode normale." Dar un om cu creier secund trebuia să fie în stare să procure o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și mai multă prudență - dar îl uluia pe Gosseyn. Era esențial ca dictatorul să fie într-o stare de spirit care să-l facă să se gândească și chiar să antreneze niște negocieri de pace. Enro, izgonit de pe planeta sa natală, iar sora lui fiind în puterea inamicului, va avea un motiv serios să facă pace în exterior, pentru a se putea concentra asupra recuceririi puterii în propriul imperiu. Crang, acest tip stupefiant, găsise efectiv un mijloc de a termina războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și traseră un pui de somn. Când se treziră, se așezară din nou la discuții. Că tot veni vorba, îi spuse Hanbei lui Kanbei, știu că e teribil de neașteptat, dar mă gândeam ca azi să plec în provincia mea natală, Mino, iar de-acolo, să mă duc la Azuchi pentru a-l vizita pe Seniorul Nobunaga. Întrucât îi voi spune Domniei Sale povestea voastră, vă propun să mergeți direct în Harima. Desigur, nu vreau să lenevesc nici o zi, spuse Kanbei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru trup sau pentru minte decât o purificare ocazională a ch’i-ului printr-o plimbare pe coline și contemplarea naturii. De la prima vedere, aș spune că sunteți obosit de o bună bucată de vreme. Vă înapoiați în provincia dumneavoastră natală, în concediu medical? îl întrebă medicul, îngustându-și ochii ca două vârfuri de ac. Din cine știe ce motiv, lui Mitsuhide îi era imposibil să mintă un om cu asemenea ochi. Manase practicase medicina pe vremea când era shogun Yoshiteru, tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nouăsprezecea din lună, după care întoarse capul, furios. Nu era nevoie să explice. Ordinul îi înfuriase pe Mitsuhide și pe toți vasalii săi. Conținea următoarele: În scopul de a acționa ca ariergardă în Bitchu, trebuie să pornești din provincia ta natală în următoarele câteva zile, luându-mi-o astfel înainte pe câmpul de luptă. Acolo, urmează să aștepți instrucțiunile lui Hideyoshi. Această scrisoare, care circulase pe la toți generalii și vasalii clanului Oda, fusese redactată, în mod clar, sub îndrumările lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hikoemon. Nu vă stă deloc în fire, stăpâne. — E o veste proastă? Toți trei își imaginau că mesajul avea vreo legătură cu mama lui Hideyoshi, pe care acesta o lăsase în Nagahama. În timpul campaniei, oamenii rareori vorbeau despre provinciile lor natale; dar, când o făceau, Hideyoshi vorbea întotdeauna despre mama lui, așa că bănuiau că fie se îmbolnăvise grav, fie murise. În sfârșit, Hideyoshi își șterse lacrimile și se îndreptă puțin de spate. În acel timp, luă o expresie gravă, iar intensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la moartea lui Nobunaga, situația națională se schimbase dramatic. În Kyoto, oamenii erau neliniștiți după incidentul de la Templul Honno. Cei doi generali superiori ai lui Nobunaga, Shibata Katsuie și Takigawa Kazumasu, erau departe; Tokugawa Ieyasu se retrăsese în provincia lui natală; angajamentele lui Hosokawa Fujitaka și Tsutsui Junkei erau neclare; iar Niwa Nagahide se afla la Osaka. Zvonul că armata lui Hideyoshi sosise în Amagasaki, lângă Kyoto, se răspândi ca vântul în dimineața zilei a unsprezecea. Multora nu le venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de mii de banițe; Niwa Nagahide primi Wakasa și două districte din Omi. Hideyoshi primi provincia Tamba. Lui Katsuie nu i se acordă decât propriul castel al lui Hideyoshi de la Nagahama. Era punctul strategic de pe drumul care ducea din provincia natală a lui Katsuie, Echizen, la Kyoto. Katsuie ceruse insistent provincia și mai sperase încă trei-patru districte, dar Hideyoshi tăiase toate celelalte puncte. Singura condiție a lui Hideyoshi era ca Nagahama să i se dea lui Katsutoyo, fiul adoptiv al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aibă o anumită semnificație. În ziua a zecea din lună, Takigawa le trimise tuturor seniorilor o invitație la o ceremonie matinală a ceaiului. Invitația avea următorul conținut: Ploile recente sunt pe sfârșite și cu toții vă gândiți la întoarcerea în provinciile natale. O maximă a războinicilor, însă, spune că vremea următoarei întâlniri e necunoscută nouă. Amintindu-ne de fostul nostru stăpân, aș dori să vă ofer o ceașcă de ceai simplu, în roua dimineții. Știu că sunteți grăbiți să plecați spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie reveni în cetate la fel de repede pe cât plecase. Întovărășit de paji, mergea cu pași mari pe coridorul cu acoperiș, prin care sufla viscolul. De cum plecă, cele trei fete ieșiră pe verandă să cânte, nu pentru Echizen, ci pentru provincia lor natală, Owari. Katsuie nu privi în urmă. Înainte de a intra în corpul central al cetății, îi spuse unuia dintre paji: — Spune-le lui Gozaemon și Gohei să vină neîntârziat în camera mea. Amândoi erau vasali importanți ai clanului Shibata și bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un moment de răgaz ca să privească în altă parte, Ieyasu apucase pe propriul său drum, demnul singur. În perioada asasinării lui Nobunaga, el se afla într-o excursie în Sakai și abia reușise să se întoarcă viu în provincia sa natală. Ordonând imediat începerea pregătirilor militare, ajunsese până la Narumi. Dar motivul de la baza acestei acțiuni era cu totul diferit de cel pentru care Katsuie traversase Râul Yanagase din Echizen. Când a auzit că Hideyoshi ajunsese la Yamazaki, Ieyasu a spus: — Provincia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]