9,682 matches
-
de opinii excelând care mai de care prin analiză și, mai cu seamă, tendențiozitate diagnostică. Operează aici ideea de circulație generală că între artă și nebunie sunt corespondente determinante. Toată lumea crede că geniul creator este, măcar într-o măsură, dator nebuniei. Ideea, care a fost acreditată de unii psihologi încă de acum o sută de ani, a prins. În realitate lucrurile stau puțin diferit. Dacă nebunia poartă o coroană, aceasta este de tinichea, geniul are coroană de aur. Dar prejudecata, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nebunie sunt corespondente determinante. Toată lumea crede că geniul creator este, măcar într-o măsură, dator nebuniei. Ideea, care a fost acreditată de unii psihologi încă de acum o sută de ani, a prins. În realitate lucrurile stau puțin diferit. Dacă nebunia poartă o coroană, aceasta este de tinichea, geniul are coroană de aur. Dar prejudecata, cum știm, e mai puternică decât adevărul. Demontarea prejudecății seamănă a pledoarie, a dezvinovățire. Pentru a face evident adevărul, într-o relație atât de ambiguă psihiatrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fost afectați de tulburări psihice, dar au edificat o operă "normală" sub aspectul psihologiei acestei arte (Jack London, Ernest Hemingway, M. Solohov, Fadeev, Eminescu). 2. Există scriitori absolut normali, care au descris în mod magistral, în opera lor, stări de nebunie. 3. Există o categorie de oameni suferind de tare morbide care și-au turnat nebunia în opere absurde, de neînțeles, opere a căror valoare este indiscutabilă (Kafka, Dostoievschi și alții). 4. Există scriitori care, încercând să descrie nebunia de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
arte (Jack London, Ernest Hemingway, M. Solohov, Fadeev, Eminescu). 2. Există scriitori absolut normali, care au descris în mod magistral, în opera lor, stări de nebunie. 3. Există o categorie de oameni suferind de tare morbide care și-au turnat nebunia în opere absurde, de neînțeles, opere a căror valoare este indiscutabilă (Kafka, Dostoievschi și alții). 4. Există scriitori care, încercând să descrie nebunia de care suferă ei ratează lamentabil din punctul de vedere al valorii operei rezultate, putând excela într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
stări de nebunie. 3. Există o categorie de oameni suferind de tare morbide care și-au turnat nebunia în opere absurde, de neînțeles, opere a căror valoare este indiscutabilă (Kafka, Dostoievschi și alții). 4. Există scriitori care, încercând să descrie nebunia de care suferă ei ratează lamentabil din punctul de vedere al valorii operei rezultate, putând excela într-o operă "normală", nerealizată artistic. Sunt geniali în nebunie și mediocri în literatură. Rezultă situații diferite, exemplare pentru fiecare categorie. * Shakespeare, Cehov, Caragiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
valoare este indiscutabilă (Kafka, Dostoievschi și alții). 4. Există scriitori care, încercând să descrie nebunia de care suferă ei ratează lamentabil din punctul de vedere al valorii operei rezultate, putând excela într-o operă "normală", nerealizată artistic. Sunt geniali în nebunie și mediocri în literatură. Rezultă situații diferite, exemplare pentru fiecare categorie. * Shakespeare, Cehov, Caragiale, Gorki, printre alții, constituie lipsit de caractere psihice morbide opere (unele) cu valoare patografică riguros științifică, neîmpietând, totodată, valoarea estetică a creației. Din câte știm, Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fac rușii în fața ploii, furtunilor? Nu... Omul a fost universul lui. Omul Dostoievschi a fost tulburător. Dar mai puțin, cred, psihiatru. Și totuși, acest bolnav a deschis psihiatriei o fabuloasă nevoie de a-și adânci căutările, a dat un sens nebuniei. * Nu este aceeași situație cu Kafka, și el bolnav, o structură morbidă, o personificare a fricii, simțind lumea numai prin uriașa sa panică, o spaimă care nu-l încape, care este mai mare decât cosmosul, o spaimă viscerală, întrupată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de ce nu s-a sinucis încă din adolescență. Pentru că fricoșii se tem de frică, și moartea este frică, spaimă, covârșitoare panică. În sfârșit, despre cea de a patra categorie menționată, scriitori bolnavi psihic și opera reflectând personalitatea creatorului. Sunt mulți nebunii creatori. De obicei deteriorarea mintală severă nu se poate autoreflecta printr-o operă accesibilă lectorului neavizat. Cum deseori marii nebuni sunt grafomani, rebuturile sunt de regulă. Nu totdeauna, totuși. Personalitatea morbidă, mai ales schizofrenică, se poate revela interesant tocmai prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
extravaganță, aceeași surprinzătoare disociație, caracterul criptic, nu lipsite de oarecare farmec. Proza acestor scriitori denotă, pregnant, boala mai ascunsă, aberația. Caracterul ei original este imposibil de mimat; scriitorii care se aventurează în acest domeniu de "rezervație specială" eșuează în impostură. Nebunia nu poate fi mascată, nici ascunsă în opere. * Ar fi interesantă o monografie în care patologia literară să se confrunte cu falsul. De altfel, pe această cale intrăm într-un domeniu fabulos care nu se poate localiza numai la patologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
al lui Cehov, înseamnă ratarea absolută. Nu doar profesională, ci și spirituală, morală. Fuga medicilor din acest infern (infernul, spunea Francesco de Assissi, înseamnă lipsa viitorului), fuga de condiții anistorice, este necesară; un reflex de supraviețuire. Numai puțini dintre gardienii nebuniei sunt dotați cu harul de a se apropia de aceștia, nu doar medical, dar și "omenește", punându-se în sintonie cu ei. Un maestru al meu, pe care îl evoc mereu, profesorul Ballif, era atât de prieten cu unii dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în care, pe lângă o biblie, mai sunt trei cărți filozofice, mistico-orientale, cu nu știu ce amestec și din alte doctrine. Pe drum, Costi îmi spune că sunt foarte mulți nebuni în lume. Are dreptate. Mergem tăcuți. Da, sunt prea mulți nebuni și nebunia se infiltrează ca un morb interior, invaziv, în stilul multor boli grave, absolut nedureros. Simptomul capital al nebuniei este anosognozia, adică ignorarea propriei boli. Mai gravă este anosognozia socială. Ne-am oprit, în drum spre casă (adică spre centrul așezării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Pe drum, Costi îmi spune că sunt foarte mulți nebuni în lume. Are dreptate. Mergem tăcuți. Da, sunt prea mulți nebuni și nebunia se infiltrează ca un morb interior, invaziv, în stilul multor boli grave, absolut nedureros. Simptomul capital al nebuniei este anosognozia, adică ignorarea propriei boli. Mai gravă este anosognozia socială. Ne-am oprit, în drum spre casă (adică spre centrul așezării Durău) la o așa-zisă "Terasă", unde se consumă "bere și mici", unde prohibiția nu este permisă, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și Didița Popovici (și ele nemăritate) și Madam Stavrat, văduva răposatului negustor. Nu avea nici una copii cum doamne iartă-mă să fi avut copii surorile Popovici, că erau fete mari? Iar doamna Stavrat era o femeie serioasă dar iubeau la nebunie și eucaliptul și pe motanul Ivan care le răsplătea acest sentiment printr-o dezvoltare fizică extraordinară. Unii zic acum, după mulți ani (ceea ce este de necrezut), că motanul era pe jumătate leu. Să zicem semi-leu, cum au fost atâtea personaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tăiat piciorul drept, dar o să merg cu cârjă... ceea ce vă doresc și dumneavoastră"..., iar Floricăi, "tu, Florico, să știi că nu ne mai luăm". A început ceea ce acum se numește "recuperare". Se simțea toamna, frontul se îndepărta, nu mai era nebunia de la început... Aveam mai mult timp. Noi doi, care deveniserăm inseparabili, ne retrăgeam într-un colț al marelui parc din jurul spitalului; așteptam să treacă vremea. Să-i dea drumul "la vatră" lui Burcea. Numai că, în această plictiseală, a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
roagă să-l tratez, să-i "fac" ceva, că are o criză de alergie... "Sunt o mulțime de frunze de ciocârlie în vânt, de câteva zile", se explică prietenul meu. * Nopțile, în stagiul de la Câmpulung, sunt foarte interesante. De fapt, nebunia, ca și înțelepciunea, trebuie căutată noaptea. Trebuie să știi, mai ales, să asculți. Examinând schizofrenia, noaptea, Pavlov a înțeles (el spune că numai așa) fenomenul reflexului condiționat. De mult am constatat că arta conversației și mai ales arta ascultatului, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
poeziei; are un statut mai puțin respectabil. De altfel, împărțirea strictă a lumii și a elementelor ei in realitate și poveste exprimă o lege universală. Filosofia acceptă logica acestei diviziuni, iar antropologia împarte lumea în două categorii distincte, una fiind "nebunia", cealaltă (aici sistematica nu este explicită) neavând încă un termen de simetrie opusă, acest termen permițându-ne să-l lansăm noi, în acest moment: "bunia" (cu alte cuvinte, formalitatea"). Formula este totuși șchioapă, ca un cântar defect, cu un talger
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
alte cuvinte, formalitatea"). Formula este totuși șchioapă, ca un cântar defect, cu un talger înțepenit. Dar, nu greșesc prea mult amintind că în general împărțim oamenii în "buni" și "nebuni". Ezitarea semantică este însă sugestivă și nu o pot ignora. Nebunia are statutul ei strict, din care rareori se poate ieși; normalitatea ("bunia") este o ipoteză. După o foarte lungă peregrinare prin limbajul psihiatriei contemporane (care este de fapt "limbă psihiatricească"), am înțeles că opusul nebuniei nu este normalitatea (care lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și nu o pot ignora. Nebunia are statutul ei strict, din care rareori se poate ieși; normalitatea ("bunia") este o ipoteză. După o foarte lungă peregrinare prin limbajul psihiatriei contemporane (care este de fapt "limbă psihiatricească"), am înțeles că opusul nebuniei nu este normalitatea (care lasă a se înțelege că este "adevărul"), ci starea de poveste; dar și asta este o ipoteză. După această îndelungată practică a psihiatriei, am înțeles abia ieri că realitatea dură a nebuniei nu se convertește doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am înțeles că opusul nebuniei nu este normalitatea (care lasă a se înțelege că este "adevărul"), ci starea de poveste; dar și asta este o ipoteză. După această îndelungată practică a psihiatriei, am înțeles abia ieri că realitatea dură a nebuniei nu se convertește doar în opusul ei, normalitatea; am înțeles că nebunia se poate transforma într-o ipotetică poveste, o stare poetică. Nu-i vorba aici de o figură de stil, ci de 6 simplă și cinstită constatare. * A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înțelege că este "adevărul"), ci starea de poveste; dar și asta este o ipoteză. După această îndelungată practică a psihiatriei, am înțeles abia ieri că realitatea dură a nebuniei nu se convertește doar în opusul ei, normalitatea; am înțeles că nebunia se poate transforma într-o ipotetică poveste, o stare poetică. Nu-i vorba aici de o figură de stil, ci de 6 simplă și cinstită constatare. * A fost o întâmplare banală, cu ocazia unei excursii a unui grup de pacienți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de 15 Noiembrie, generalul Antonescu, în fruntea unei delegații de miniștri și de alți demnitari legionari (dar și câțiva „consilieri” personali: Octav Onicescu și arhitectul Iotzu, mai sus amintit) a plecat la Roma, să reînnoade firul unei tradiții rupte de nebunia lui Titulescu și tuttiquanti. Din această delegație făceam parte și eu, la propunerea lui Constant. Primirea la Roma a fost dintre cele mai călduroase, dar generalul Antonescu începuse să nu-și mai poată stăpâni nerăbdarea față de legionari. Cu prilejul întrevederii
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Peleș, spre a nu fi considerat... șef al „rebelilor”, căci Antonescu nu dorea aplanarea conflictului și mai ales nu admitea ca Regele să devină arbitrul situației. Nu intenționez să descriu aici lamentabilul aspect al Bucureștilor în aceste penibile zile de nebunie, mărginindu-mă să însemn numai câteva dintre împrejurările cunoscute de mine [254] direct sau aflate de la martori oculari. Trebuie însă să accentuez că absolut niciuna dintre relatările generalului Antonescu, adevăratul provocator al dezordinilor, nu corespunde nici pe departe adevărului. În
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
devină o înțelegere amicală. Cu greu mă abțineam să răspund că în fața noilor evenimente care se precizau din oră în oră, nu mai era vorba de cîteva sute de kilometri pătrați, ci de un întreg ansamblu amenințător, datorat neînțelegerii și nebuniei, ce ne obliga să luăm de acum înainte măsuri adecvate unei situații periculoase. Impresia că șederea mea la Sofia se apropia de sfîrșit se întărea dintr-o clipă în alta. Plimbîndu-mă într-un senin asfințit de soare cu ministrul Germaniei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
patru ani de război, marcați de atîtea ruine și dolii, Parisul se complăcea în destinderea nervilor atît de mult încercați, iar tineretul, avid să uite coșmarul de odinioară, se deda, împreună cu soldații reveniți la viața civilă, la un fel de nebunie colectivă manifestată prin dansuri, în majoritate importate din Statele Unite și din America de Sud. Se deschideau pretutindeni cluburi de dans unde jazz-ul negru întovărășea tangourile, one steps, shimmies, ale căror zvîrcoliri cu pași dificili, spre uluirea vechilor generații, obișnuite cu valsul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
toate privințele. Era destul ca el să se adune în jurul mesei lungi din sufrageria palatului Cantacuzino, reședința Președenției Consiliului, cu hidoasa lui arhitectură, pentru a asista la un haos, la un vacarm ca într-o colivie de păsări cuprinse de nebunie care mă consterna (la fel ca și pe vecinul meu, Doctorul Cantacuzino 234, cu care schimbam semne pe sub masă, ca un fel de cod telegrafic secret, care era mai degrabă un permanent S.O.S.). Ce aberație făcea ca cel
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]