9,443 matches
-
o va „interpreta” într-o manieră subiectivă, fiind înclinat să-i „descopere” sau să-i „atribuie” diferite „acuze” din care să construiască „suferințe” personale de diferite forme și intensități. Ne aflăm în fața unui domeniu al patologiei generale, cu un caracter neobișnuit, absolut original, în care acuzele clinice nu sunt produse de corp ci elaborate de bolnav în urma unei analize autoscopice având ca obiect, cum spuneam, propriul său corp: fie că aceste acuze sunt rezultatul unei patologii de cultură, dobândită deformat, în urma
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
considerate din punct de vedere medical, reprezintă forme de tulburări fie funcționale, fie organice, fie de natură mixtă, psihosomatică, ale individului. Dincolo însă de aceste aspecte pur medicale, boala este resimțită și trăită de persoana umană ca un tip particular, neobișnuit, de existență. Orice boală reprezintă o schimbare care generează impresia alteralității, un sentiment de disconfort care se opune calitativ normalității. În sensul acesta, boala este percepută ca ceva „străin”, ca un fapt neobișnuit, „intrat” în viața individului și care, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de persoana umană ca un tip particular, neobișnuit, de existență. Orice boală reprezintă o schimbare care generează impresia alteralității, un sentiment de disconfort care se opune calitativ normalității. În sensul acesta, boala este percepută ca ceva „străin”, ca un fapt neobișnuit, „intrat” în viața individului și care, prin natura sa, se opune, având un caracter negativ, valorilor vieții. Considerată din această perspectivă, boala ne apare ca un „accident ontologic” ce aduce în viața individului starea de anormalitate. Persoana resimte această schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a „negării existenței”, prin „intrarea” în sfera vieții individului a alteralității, ca „pericol vital”. Este absolut firesc ca, în acest caz, bolnavul să dezvolte anumite atitudini emoțional-afective și să interpreteze în plan ideativ propria sa suferință ca pe ceva absolut neobișnuit. Experiența bolii este de fapt expresia formelor atitudinale ale individului, confruntat cu alteralitatea care-i pune în pericol propria sa existență. Aceste atitudini sunt modalități de „a fi” sau de „a se prezenta” ale Eului bolnavului respectiv. Ele vor depinde
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este indiferent față de suferință. El adoptă atitudini emoțional-afective, care preced elaborarea unor configurații ideo-mentale care însoțesc boala respectivă. Aceste aspecte dovedesc faptul că, în toate situațiile, boala este „trăită” de către bolnavul respectiv ca pe o „experiență sufletească” nouă, particulară și neobișnuită. Experiența bolii este o trăire subiectivă a bolnavului față de boala sa. O chestiune psihologică și morală, care nu trebuie neglijată, de multe ori succesul sau eșecul terapeutic este legat de „dimensiunea psihologică” a bolii. De „atitudinea terapeutului”, sau de modalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinico-psihologice” În cadrul tablouri clinico-psihologice întâlnim un mare polimorfism de manifestări pato-mimice, după expresia lui Dieulafoy, ale bolilor. În marea lor majoritate, acest tip de manifestări, face apel la bolile existente, dar sunt și situații în care sunt „inventate” afecțiuni imaginare, neobișnuite sau cu un caracter absurd. Este fenomenul de patoplastie (E. Dupré, E. Régis). Care sunt tematicile „tablourilor clinico-psihologice”? Teoretic, toată patologia. Există însă și în acest domeniu anumite reguli. Vom prezenta, în continuare, afecțiunile cele mai frecvent întâlnite în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu este numai suferință clinică, ea este și suferință trăită. Trăirea propriei sale suferințe este un act de conștiință specific persoanei umane. Orice schimbare survenită în raport cu propria mea persoană eu o reflect în câmpul conștiinței mele ca pe ceva nou, neobișnuit. În raport de tonalitatea sau conținutul ei moral, o resimt ca stare de bine sau ca stare de rău. Prima stare o percep ca sănătate, cea de-a doua, ca boală. De boală este legat pericolul și acesta va genera
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de gândire, și vor reacționa identic față de motivele declanșatoare ale „crizei”. La baza contagiunii psihice stă procesul de sugestie colectivă indusă, de regulă, prin imitația unui „model carismatic”, sau prin coparticiparea emoțională a membrilor grupului uman respectiv aflat în situații neobișnuite, cu caracter limitativ-constructiv: panică, teroare, cataclisme, crize economice sau social-politice, revoluții, războaie, deportări, invazii străine etc. Factorii care contribuie la declanșarea psihozelor colective, ca și planurile în care acestea se manifestă, sunt multiple și de o mare diversitate. Din aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sănătate. Narcomanie: înclinația sau nevoia imperioasă de consum de droguri psihotrope sau psihodisleptice, devenită obișnuință. Sinonim: toxicomanie. Negativism: tulburare de activitate, activă sau pasivă, prin care bolnavul se opune sau refuză să execute solicitările externe. Neologism: cuvinte sau expresii noi, neobișnuite, inexistente în vocabular, inventate de bolnav și care desemnează sau exprimă conținutul gândirii delirante sau temele halucinatorii ale acestuia. Nevroză: tulburare psihică fără leziuni cerebrale, datorată unor psihotraumatisme emoționale, frustări, eșecuri, care alterează personalitatea și de a căror natură patologică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asupra faptului că devenim victime ale acestuia, că riscăm ca progresul să ne facă pe noi în loc să-l facem noi pe el. Aș îndrăzni să extind aceste afirmații spunând că situația cu care se confruntă astăzi societatea noastră nu este neobișnuită, ba mai mult, este o situație generală pe care o întâlnim în majoritatea țărilor din estul Europei, dar și în unele țări avansate care nu au știut să profite de pe urmele progresului. E drept că în ultimul timp se tot
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Aristotel pe om, în cadrul cetății (polis). De aici și firul politic conducător al trilogiei sale comice: O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută. Până și într-o farsă ca D-ale carnavalului apar în mod neobișnuit atitudini politice, care l-au surprins neplăcut pe criticul Gherea, pentru că erau atribuite unor femei ușoare (Didina Mazu și Mița Baston). Autorul a anticipat poate ideea de egalitate a sexelor, într-o vreme în care femeile erau lipsite de drepturi
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
compensează lungimea desfășurării conflictului. Acțiunea nu obosește niciodată, nu cunoaște nici o zăbavă, decât atunci când vrea autorul: o dată, exact la mijlocul actului I, în scena V, când monologul lui Spiridon aduce un moment de liniște, și altă dată, în mod cu totul neobișnuit, între punctul culminant și deznodământ, când tot într un monolog, Venturiano povestește ce i s-a întâmplat afară (actul II, scena VIII). În cazul relatării-monolog a lui Rică Venturiano se pot observa elementele și dimensiunile coerente ale unei anumite construcții
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
discipline", cercetătorii transdisciplinari fiind cei care "reabilitează speranța"10. Acest eseu cuprinde trei părți: I. POSIBILELE, IMPOSIBILELE MELE. În prima parte este vorba despre viață, moarte, iubire. Sunt examinate situații obișnuite (a iubi, a nu mai iubi pe cineva) și neobișnuite (a supraviețui la Auschwitz). Ce posibile, ce imposibile ne fundamentează viața, ne tulbură și ne schimbă destinul? Exemplele sunt luate din piese de teatru, romane, poezii, filme, cărți polițiste. Obiectivul nu e de a defini, ci mai curînd de a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
curînd la ideea că, în privința lucrurilor îndoielnice și de mare însemnătate, totul depindea la Besancon de părintele de Frilair." Vine și ziua procesului: "Sosi, în sfîrșit, și ziua de care se temeau atît doamna de Rênal, cît și Mathilde. Aspectul neobișnuit al orașului le sporea spaima. Mathilde de la Mole păstra pentru momentul culminant o scrisoare a primului episcop al Franței care cerea achitarea lui Julien. În ajun i-o arătase abatelui de Frilair care îi dăduse asigurări: asul din mînecă al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
oamenii de știință, medici, administrație, politicieni." A intervenit și incertitudinea: "a fost nevoie de timp pentru a cunoaște boala"; "nu eram siguri că încălzirea sîngelui n-avea efecte secundare". Și, bineînțeles, reflexele birocratice: Noi respectam procedurile obișnuite într-o situație neobișnuită." Sunt de vină și relațiile de dependență dintre politicieni și consilierii lor științifici: "Experții nu i-au alertat pe politicieni care, neavînd cunoștințele necesare, nu puteau lua măsurile care se impuneau." În mod scandalos a fost privilegiată chestiunea banilor în locul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
încerce să vă spună ceea ce cred ei că vreți să auziți, mai degrabă decât să riște să spună ceva care ar putea să-i eticheteze drept lipsiți de ambiție ori să-i încadreze în categoria „angajaților-problemă”. 4. Nu este ceva neobișnuit pentru manageri, care cred că întărirea pozitivă este ușor de realizat, să se prezinte la o ședință și să întrebe angajații ce își doresc. Această abordare este foarte periculoasă, pentru că angajații se vor aștepta să primească tot ceea ce au cerut
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
comportament emoțional negativ. Copilul lovește pătuțul, candidatul devine mai critic, o persoană apasă continuu butonul liftului când acesta nu coboară mai repede. Dacă nu sunteți pregătit să faceți față comportamentului emoțional, atunci mai bine nu utilizați stingerea. Nu este ceva neobișnuit să asistați la organizarea unor greve în timpul fazei de comportament emoțional, ceea ce, cu siguranță, va crește probabilitatea comiterii unor acte de violență în cadrul viitoarelor greve. Comportamentul emoțional negativ este o dovadă în plus că are loc o stingerea. Comportamentul schimbător
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
serie de variabile, dar, în general, cu cât persoana a fost motivată mai mult pentru acest comportament în trecut, cu atât mai mult va dura până se va stinge. Reapariția. Când vechiul comportament a dispărut o perioadă, nu este ceva neobișnuit să apară din nou, ca din senin. Acest lucru i-a făcut pe mulți dintre noi să creadă că oamenii nu se schimbă. Vedem pe cineva care încearcă să scape de o obișnuință, dar în final va reveni la starea
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
în eroare în special dacă nu cunoașteți frecvența cu care se manifestă un comportament. Unu din ceva poate fi 100%, iar 100 din ceva poate fi tot 100%. Dacă nu cunoașteți frecvența reală, nu puteți măsura adecvat performanța. Nu este neobișnuit pentru un bătaci în baseballul profesionist să înregistreze o medie ridicată de lovituri reușite chiar de la începutul sezonului, să spunem de 0,667. Aceasta înseamnă că este un bătaci strălucit? Probabil ca nu l-ați declara următorul un alt Ted
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
informații, nu feedback. Acest tip de informații îi oferă angajatului doar o idee vagă despre ceea ce face. Au un impact redus asupra performanței sale la locul de muncă. Printr-un feedback eficient, obținerea unor îmbunătățiri de 20-600% nu este ceva neobișnuit. Feedbackul este un antecedent Trebuie să subliniez încă o dată că feedbackul este foarte important, dar de unul singur nu va susține nici o schimbare de comportament. În multe cazuri studiate, performanța s-a dublat la scurt timp după introducerea feedbackului privind
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
documente a făcut ieri Courtney?”, răspunsul adecvat este: „Întreab-o pe Courtney”. Oferirea unui feedback în mod voluntar între colegi creează multe posibilități de motivare. Într-o organizație în care măsurarea este folosită pentru a oferi întărire pozitivă, nu e ceva neobișnuit ca indivizii să-și afișeze în public propriile grafice. Dacă aleg să facă așa este foarte bine, dar nu le-o cereți. Țineți minte că recunoașterea publică poate fi o pedeapsă pentru unii oameni și puteți genera o situație de
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
cred că am făcut asta”. Ca atare, variind mediul în care oamenii își desfășoară activitatea, puteți crește probabilitatea ca ei să facă lucruri noi. Folosirea echipelor cross-funcționale este o practică întâlnită des în cadrul firmelor pentru a pune oamenii în situații neobișnuite încât să-i ajute să găsească soluții ingenioase. Personalul din departamentele de marketing care se întâlnește în ședințe cu designerii pune deseori întrebări și face sugestii la care inginerii nu s-au gândit vreodată. Deoarece sunt într-un cadru nefamiliar
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
fi realizată mai bine o activitate sau cum s-ar putea ridica valoarea companiei. Dacă fac acest lucru, acea activitate este demnă de a fi întărită pozitiv. 2. Îndepărtați obstacolele și alte condiționări care pedepsesc sau penalizează creativitatea. Nu este neobișnuit ca oamenii care au idei să fie pedepsiți din neatenție de ceilalți sau de anumite sisteme și proceduri. Dacă faceți procedura prezentării de idei împovărătoare, puteți fi siguri de o participare scăzută. Este un fapt consacrat că intervalul de timp
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
amuză să văd oameni de afaceri care participă la jocuri sportive. Încurajează membrii echipei, îi motivează pozitiv des („Grozavă lovitură!”, „Bună prindere!”), se îmbrățișează unii cu alții, fac semne de încurajare sau de dezamăgire și în alte privințe arată o neobișnuită emoție pozitivă. Dar luați aceiași oameni la locul de muncă și veți constata că nu fac nimic din toate acestea. Nu e de mirare că ne simțim diferit în ceea ce privește munca decât sportul! Și atunci de ce eliminăm amuzamentul de la locul de
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
reprezentanții de seamă ai Școlii filozofice de la Marburg de orientare neokantiană. Este autor al funcționalismului, un curent de gîndire de tip integralist, și întemeietorul unei logici a funcțiilor. Reflecțiile sale asupra funcțiilor simbolice ale gîndirii sînt susținute de o erudiție neobișnuită, iar, printr-o evidentă deschidere către spiritul științific, Cassirer rămîne în cadrele generale ale criticismului pe care îl caracterizează ca fiind o gîndire ce raportează în mod constant filozofia și știința una la alta137. El a luat act de impunerea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]