9,120 matches
-
policele și degetul arătător de la mâna dreaptă în sus și cu mâna stângă în căuș, cu degetul inelar și mare ridicate sub forma unei flori spre cer. Toate aceste elemente sugerează simplitatea și complexitatea pe care emblemele mâinii le aduc nobilei căi de eliberare prin suferință, prin intermediul pozițiilor mâinii. În budism și în hinduism, mișcarea mâinilor simbolizează mișcare minții esențială în exprimarea dharmei. Poate s-au șters culorile de pe fresca lui Leonardo da Vinci, Cina cea de taină, 1495, însă detaliile
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
fost anunțată la 29 ianuarie 1923 în revista Jugendfreund, care îi dedica următoarele rânduri în care i se elogiau viața și activitatea: El a fost tot timpul carierei sale îndrumător de caractere, luminător de suflete, pedagog desăvârșit, suflet distins și nobil, intelectual select, ucenic umil și credincios al lui Iisus Cristos și al Bisericii"558. Preotul Felix Wiercinski. S-a născut la 20 august 1858 în târgușorul Peutzige din teritoriul Danzig. A intrat în Societatea lui Iisus în 1878. Și-a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
toate zilele"669. Se specifica faptul că revista nu va apărea lunar și că va trata toate problemele practice care erau legate de parohia Săbăoani. Publicația a vizat, conform redactorilor ei, două aspecte: ghidarea către o viață sufletească cât mai nobilă și sfântă, dar și către o viață pământească fericită. Viața a fost diferită de revista diecezană Lumina creștinului, deoarece s-a adresat în special credincioșilor din parohia Săbăoani, adică oamenilor de la țară. La editarea primelor numere ale publicației au colaborat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
astăzi întineresc și prelungesc viața, contribuind în fapt, la realizarea visului alchimiștilor. În ceea ce privește transmutația elementelor, ea este deja o realitate probată de reactoarele nucleare. Poate în viitor prin transmutație, se va ajunge să se realizeze la scară industrială și aurul nobil, prețios, dorit de toată lumea. Dorința este legitimă. Istoria alchimiei este milenară, dar ea n-a operat cu legi obiective, din lipsa de condiții, mijloace și metode. Totuși eruditul arab Geber (Jabir Ibn Hayyam, 721 - 815), autor al Cufărului înțelepciunii în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; August Treboniu Laurian în secolul XIX ca și reprezentanții Școlii Ardelene din secolul XVIII a susținut originea nobilă, romană a românilor; Gheorghe Brătianu susține ideea romanității și continuității în lucrarea apărută în 1937 “O enigmă și un miracol istoric poporul român”. 20) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
22 iulie), în predicile și comentariile Părinților Bisericii. La Aix în Provence și la Vézelay au fost și sunt venerate moaștele ei, i s-au ridicat multe lăcașuri de cult. Se spune că provenea din părinții de neam bogat și nobil, Cyrus și Euchoria, ce locuiau într-un orășel (după unii, într-un castel) din Galileea-Magdala. A fost cea mai mică dintre copiii acestei familii. Ceilalți doi copii au fost: Marta și Lazăr (cel înviat de Iisus). O legendă spune că
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fiii pe tron. Spre exemplu, sultana Safiye, o tânără venețiană din familia Baffa, ajunsă în harem prin răpire, a devenit favorita sultanului Murad al III-lea (1574-1595) căruia i-a urmat la tron fiul lor, Mehmed al II-lea. Tânăra nobilă franceză Aimée Debucq, răpită, adusă în harem și devenită prin convertire Naședil / Cea cu inima brodată, l-a fermecat pe sultanul Abdul Hamid I (1773-1789) iar fiul lor ce a urmat la tron, Mahmud al II-lea (1808-1839), a adus
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s-a remarcat, în perioada dinastiei Han de Răsărit, în vremea împăratului Ming Di (57-75) și a împăratului He Di (88-106), când a trăit Cai Lun, un erudit căruia i se datorează inventarea hârtiei, Ban Zhao, o doamnă de viță nobilă, considerată prima femeie-savant din istoria Chinei. Este autoarea Istoriei Dinastiei Han ce a rămas lucrare de referință privitoare la această epocă a Chinei. I s-a atribuit și lucrarea Sfaturi pentru doamnele de curte, devenită un îndrumar de comportare pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-se regulile etichetei, erau primite la Curte, astfel încât clanul Yang devenise tot mai sfidător. Mai mult, vărul ei, Yang Guozhong, i-a cerut împăratului încuviințarea ridicării unui templu memorial pentru tatăl său, ceea ce era permis doar familiei imperiale și înalților nobili. Ajuns înalt demnitar, acesta a controlat armata din zone cheie ale imperiului, a făcut, prin fraudă, o avere imensă. Yang Guifei a intrat în istorie ca fiind una dintre cele opt frumuseți ale Chinei medievale. Îndrăgostitul împărat a copleșit-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și prelat, precursor al iluminismului, autorul cunoscutei lucrări cu caracter pedagogic, Tratat despre educația fetelor. Institutul de la Saint Cyr a fost o premieră în viața socială franceză. Aici sensibila Françoise se ocupa de educarea a 250 de tinere din familii nobile sărăcite. Pentru buna organizare a programului, doamna de Maintenon a promovat treizeci și șase de educatoare, douăzeci și patru de asistente, a hotărât împărțirea fetelor în patru clase, a stabilit programul de instruire și educație. Experimentata guvernantă a redactat și o carte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Lauzun i-au fost amanți. Au circulat zvonuri în legătură cu preferințele saphice pentru prințesa de Lamballe, pentru contesa Jules de Polignac. O pasiune puternică, învăluită în legendă s-a creat între regina Maria Antoaneta și contele Hans Axel Fersen, un prinț nobil suedez, bogat, inteligent, foarte frumos, fiul unui ambasador. Un simplu flirt la un bal mascat la Operă s-a transformat într-o pasiune, apărată de ochii curioșilor. El a fost cucerit de frumusețea, eleganța, rafinamentul și naivitatea ei, ea a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
zilei în anul 1835. Ca și ceilalți copii, Maria Catargi a primit o educație umanistă, mama fiind vorbitoare a limbii franceze și admiratoare a culturii franceze. Tânăra și frumoasa Maria s-a căsătorit de două ori cu descendenți ai familiilor nobile și regale sârbe. Primul soț a fost un general sârb cu care a avut un fiu, Rudi. Cu cel de al doilea, Milos Obrenovici, prinț regal, nepotul regelui Milos întemeietorul dinastiei Obrenovici, conducător al luptei antiotomane, s-a căsătorit în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la Paris, la douăzeci de ani, și a extaziat publicul cu interpretările ei actoricești și coregrafice, unele transpuneau coregrafii țigănești, flamenco. Publicul a supranumit-o La Belle Otéro. Frumoasa și seducătoarea spaniolă a cucerit multe capete încoronate și înalți demnitari nobili, printre care: regele Edward al VII-lea al Marii Britanii, regele Serbiei, Leopold al Belgiei, țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, Alfonso al XIII-lea al Spaniei, prințul Albert de Monaco, baronul Lepic, cadiul de Cairo, șahul Persiei. Drept recompensă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Lou Meng În literatura clasică chineză, un loc aparte ocupă romanul Visul din Pavilionul Roșu / Hong Lou Meng al scriitorului Cao Xuedin, cu patruzeci de capitole completate de Gao E, publicat în anul 1770. Cao Xuedin descinde dintr-o familie nobilă de cărturari și de demnitari, slujitori ai dinastiei Qin manciuriană, tatăl scriitorului fiind autorul unei crestomații a poeziei din perioada dinastiei Tang. El a fost decapitat la ordinul împăratului Shi Zong (1723-1735), fapt ce l-a marcat profund pe fiul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
personajului său Manon Lescaut. Scriitorul-abate a creat peste o sută de volume, dar și-a câștigat faima prin romanul Manon Lescaut, publicat în anul 1731, încadrat de critici în curentul preromantic. Este un roman sentimental ce prezintă destinul unui tânăr nobil care-și ruinează viața și averea pentru o curtezană ce a inspirat două opere muzicale celebre ce aparțin compozitorilor Jules Massenet și Giacomo Puccini. Prizonierul unei iubiri fatale este cavalerul des Grieux pe care autorul l-a cunoscut în portul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
flori, flori ale jertfei și ale smereniei. Îl alungau pe Diavol prin post, rugăciune și cazne. De aceea Sfinților Pustiei și animalele le dădeau ascultare. S-a nevoit în pustie, alături de alți schimnici, Pafnutie. Se născuse în Alexandria, din părinți nobili și a studiat științe profane. Trăia în stricăciune ca toți păgânii, fierbea în cazanul desfătărilor amăgitoare, cum spunea el ucenicilor. Întâlnirea preotului Macrin l-a convins să renunțe la viața păcătoasă, să-și dea avutul săracilor și să plece în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tăria morală și în capacitatea ei de a se dărui, în credință, în smerenie, în răbdarea îngerească de a suporta stările lui de indiferență, de închidere în sine, de ignorare voită, și de a aștepta trezirea, în Rodia, a sentimentelor nobile de dragoste, de regret, de dorință de a trăi. Sonia este alături de Rodia pentru că-l iubește, cum altfel decât dezinteresat, pentru că, în generozitatea ei, își asumă suferința lui, așa cum își asumase și suferința familiei ei. Pe toți îi înțelegea cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
îi permite să diferențieze mai exact pictura, care reprezintă atât omul, cât și natura, de literatură, care, în Antichitate, nu-l reprezintă decât pe om. În interiorul acestor mari criterii, Aristotel introduce subdiviziuni, opunând trei tipuri de obiecte de reprezentare, personajele "nobile" sau mai bune decât noi, personajele asemănătoare nouă și personajele "josnice" sau mai rele decât noi. Să precizăm că termenul de "josnicie" era înțeles într-o accepție atât socială, cât și morală. Noblețe a inimii și noblețe de clasă se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
obiectul construit, nu este fecundă în teatru din punct de vedere estetic. Personajul dramatic, asemănător nouă din toate punctele de vedere, nu ne impresionează. Pentru că cei ce reprezintă, reprezintă personaje în acțiune, și pentru că în mod obligatoriu aceste personaje sunt nobile sau inferioare (caracterele țin aproape totdeauna numai de aceste două tipuri pentru că, în materie de caracter, pentru toată lumea noblețea și josnicia construiesc diferențele), adică fie mai bun sau mai rău decât noi, fie asemănătoare cum fac pictorii: Polignot pictează cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cap. 2). Datorită acestei serii de criterii, Aristotel face un tabel de clasificare a genurilor. Dacă tragedia și comedia au același mod de reprezentare, pentru că amândouă arată personajele în acțiune, ele diferă prin obiectele reprezentării, una punând în scenă personaje nobile, cealaltă personaje inferioare. Cât despre tragedie și epopee, dacă se opun prin modurile lor de reprezentare, pentru că epopeea recurge la narațiune, ele reprezintă aceleași obiecte, personaje nobile. Dintr-o preocupare de ordin didactic, Aristotel dă exemplul următor: Sofocle este autorul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personajele în acțiune, ele diferă prin obiectele reprezentării, una punând în scenă personaje nobile, cealaltă personaje inferioare. Cât despre tragedie și epopee, dacă se opun prin modurile lor de reprezentare, pentru că epopeea recurge la narațiune, ele reprezintă aceleași obiecte, personaje nobile. Dintr-o preocupare de ordin didactic, Aristotel dă exemplul următor: Sofocle este autorul aceluiași tip de reprezentare ca Homer, pentru că amândoi reprezintă personaje nobile. Dar el poate fi pus și alături de Aristofan, în măsura în care amândoi reprezintă personaje care acționează și formează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
opun prin modurile lor de reprezentare, pentru că epopeea recurge la narațiune, ele reprezintă aceleași obiecte, personaje nobile. Dintr-o preocupare de ordin didactic, Aristotel dă exemplul următor: Sofocle este autorul aceluiași tip de reprezentare ca Homer, pentru că amândoi reprezintă personaje nobile. Dar el poate fi pus și alături de Aristofan, în măsura în care amândoi reprezintă personaje care acționează și formează drama. Să notăm că Aristotel, în Poetica, face distincție între tragedie și comedie nu numai prin noblețea sau inferioritatea personajelor, dar și prin efectul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că nu va fi mai puțin o cronică în versuri decât una în proză); dar diferența este că unul spune ceea ce a avut loc, celălalt ceea ce ar putea avea loc; este motivul pentru care poezia este mai filosofică și mai nobilă decât cronica: poezia tratează mai curând despre general, cronica despre particular." (cap. 9) Acțiunea nu este credibilă pentru spectator decât dacă este condusă de o necesitate internă, adică dacă faptele se înlănțuie după un principiu logic de cauzalitate. Spectatorul nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sa nu este datorată hazardului, pentru că statuia este a omului pe care l-a omorât, apare tragicul. 3.3.1. Definiția tragediei Definiția dată de Aristotel tragediei va face obiectul unor comentarii din partea teoreticienilor ulteriori. Tragedia este reprezentarea unei acțiuni nobile, dusă până la capăt și având o anumită întindere, cu ajutorul unui limbaj îmbogățit cu condimente de tipuri variate utilizate separat în funcție de părțile operei 21; reprezentația este pusă în practică prin personajele dramei și nu recurge la narațiune; și, reprezentând mila și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și purgația ce înțelegem noi prin purgație? Pentru moment, luăm acest termen în sensul său general, dar vom vorbi despre el mai clar în Poetica noastră în al treilea rând ea îi servește vieții drept timp liber petrecut în mod nobil și, în sfârșit, ea este utilă destinderii și odihnei după un efort susținut." Cum muzica este o imitație a emoțiilor sufletului, ea exercită un rol cathartic, producând, după emoția provocată de ascultare, o stare de bine. Diverse grade de emoție
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]