10,880 matches
-
aș fi suportat o posibilă reacție negativă din partea lui. În plus, Terby era acolo, ba și șoricelul mort, și geamul deschis. Jayne oftă în momentul în care intră în camera lui Sarah, unde Wendy tocmai o culcase. Sub plapuma de nuanța lavandei, Sarah ținea în brațe păpușa aceea îngrozitoare, cu fața scăldată în lacrimi. M-am consolat cu faptul că în cele din urmă lacrimile vor înceta, dar cum puteam s-o întreb în acel moment cum ajunsese chestia aia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
despre despărțirea mea de Jayne („Căsătoria e din dragoste, divorțul e pentru bani“), iar când i-am răspuns la câteva întrebări a remarcat că vorbeam mult prea încet. Am făcut unele gesturi orgolioase cu mâinile, încercând să-i explic unele nuanțe. Fusese recent internat într-o clinică privată de dezintoxicare și în timp ce comparam situațiile noastre mi-am dat seama - după felul grăbit în care s-a îndepărtat - că știa că eram amețit rău. Ultimele lui cuvinte au fost: „Păi, poate ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să vând, poate, dacă vor fi amatori serioși, dar În orice caz, am unele lucrări pe care nu le dau pe oricât mi-ar oferi cineva. Sunt creații pe care le-am ales, din 20-40 la fel, aproape unice, ca nuanță. Sărutări de mâini mamei și soției. Cu cele mai deosebite sentimente, Teodor Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”Fălticeni” data =”(24) sept. 1969”> Dragă domnule Eugen, Mi-a părut foarte rău că nu ne-am putut vedea ieri, când
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sale, nu putea urma decât experimentul. Văd Las Meninas, cu superbul autoportret al pictorului, Adorația magilor, Christos crucificat, Mercur și Argus, Fierăria lui Vulcan, Triumful lui Bachus, Predarea orașului Breda, Torcătoarele etc. Un perfect joc al luminilor și al umbrelor. Nuanțe de culoare: rozul palid al rochiei cu care e îmbrăcată micuța infantă Margarita, părul ei auriu... Galeria de portrete semnate de Velázquez: prințese și prinți, curteni, pitici și bufoni, conducători de oști, poeți... Fascinant și istovitor. Mai am putere să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
naturali ai eroziunii, cât mai ales de răufăcătorii bipezi. După ce fusese răpită și recuperată miraculos, se poate spune, s-au luat măsuri severe de securitate, hotărându-se plasarea capodoperei lui Leonardo în această cutie de sticlă. Peretele translucid are o nuanță gri și creează un efect prismatic, mărind ușor dimensiunile naturale ale tabloului, spre beneficiul celor care îl privesc. O „denaturare” atent calculată. Ce gânduri poți avea în fața mirabilei pânze? Zâmbetul Artei adresat timpurilor perisabile, șirurilor de oameni care încremenesc o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
măcar câteva dintre locurile care ne captaseră atenția la vizita noastră de anul trecut. Mai ales că Boris Buracinschi nu pare deloc schimbat: privire atentă, atitudine prevenitoare, spirit de contradicție, plăcerea de a insista pe detalii și de a descoperi nuanțele unor comportamente pe care în ceea ce te privește de mult le-ai clasat. Basarabenii noștri au împânzit întregul URSS, iar locurile cele mai căutate au fost și au rămas Țările Baltice - o metonimie a Occidentului. Aici, la Tallin, există o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar e foarte proastă și aproximativă. Poemele mele au fost traduse în limba rusă de un oarecare Patrasco, care n-a avut măcar inspirația să mă contacteze, să-l ajut să găsească niște echivalențe mai potrivite, să-i explic anumite nuanțe. Poate că e și vina mea, deoarece nu m-a interesat, recunosc, aproape deloc „varianta rusă”... Fac cunoștință cu mai mulți scriitori: Mihail Berg, romancier cu destin de disident, publicat înainte de perestroika doar în Occident, colaborator la Radio Svoboda, membru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cont de realitățile lumii în care trăim, nu putem pretinde ca un portughez sau un canadian, de exemplu, să gândească la fel ca un ucrainean sau un lituanian. Au trăit experiențe de viață total diferite. Așa că nu putem generaliza, neglijând nuanțele. Aș aminti aici expresia celebră a maestrului William Blake: Only idiots generalize („Numai idioții generalizează”). E foarte dificil să ceri liniște și armonie totală când știi că în grădină se plimbă un tigru. - Locuiți la Madrid. Capitala Spaniei a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
elita românească, reacționând, evident, diferențiat la presiunile brutale ale aparatului de propagandă și ale poliției politice. Blaga - dat afară de la catedră, interzis de a publica și denunțat de Beniuc în Pe muchie de cuțit ca agent ideologic al idealismului cu nuanță fascistă, Ion Barbu interzis de a publica și retras la catedra sa de matematică de la Politehnică, Călinescu exclus de la catedră, dar având rubrică săptămânală în Contemporanul și „ales” deputat, Vianu, șef de catedră și, temporar, ambasador în Iugoslavia, Ralea, ministrul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
devreme și în absența unei opere reale, în stima criticii și a publicului, neagă sau diminuează cu insistență valorile, personalitățile izbitoare, unice, care s-au exprimat în această ultimă jumătate de secol! Un alt oportunism cultural, viguros și lipsit de nuanțe, semn al surpării unui sistem, e adevărat, dar și, cum o spuneam, al neîncrederii unora că pe acest sol se pot produce valori majore. Un Nichita Stănescu, un Eminescu sau Bacovia, Arghezi nu pot fi „înțeleși” sau „descriși” în afara operei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
staliniste, cum au fost membrii Cercului de la Sibiu, un Doinaș, Negoițescu, Cotruș, Balotă sau Noica, care a avut prima rubrică fixă în R.L. de sub conducerea mea, Paleologu și alții, să transformăm „succesul nostru individual”, literar, dar și cu o clară nuanță politică, psihologică, într-un succes al „celor învinși”, al „fostei elite” și al principiilor ei, elită culturală, științifică și politică umilită și decimată în închisorile lui Dej, părăsită de luminatul Occident. Elită care a creat miraculosul „spațiu” dintre războaie, spațiu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
întreagă în prestigiosul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung” unde făcea elogiul omului și scriitorului - și cu Harry Burns, doi ambasadori ai celor mai influente state occidentale în România, îl intriga și interesa. Goma comentează undeva, în stilul lui abrupt, abhorând orice nuanță sau prudență cât de cât firească, că noi doi „am fost trimiși de securitate să-l vizităm pe Bernard”. Pe mine însă nu m-a trimis nimeni și nici nu putea s-o facă nimeni. O dată ce mi-am atras dizgrația
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
serviciul de presă al editurii, romanul. Cum de s-a reușit această, s-o spunem, dublă performanță, unică cred la toate posturile anti-comuniste ale Europei libere, ca același masiv roman, atacat de forurile politice din țară, să fie criticat, fără nuanțe, „din punct de vedere estetic” și la un post de radio ce-și atribuia în multe cazuri, și pe bună dreptate, rolul de a repara injustițiile presei literare „controlată de regim”?! Dacă aș fi avut, și atunci ca și acum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
există tendința de a-i acuza pe toți scriitorii, pe creatorii de vârf, nu numai de „prostituție literară”, dar, ceea ce e mult mai grav, de „incapacitate creativă” pe toată perioada comunistă. Fără să se țină seama de nici un fel de nuanțe: nici în ceea ce privește epoca comunistă, care nu a avut pe toată întinderea ei aceeași intensitate și duritate ideologică, și nici în ceea ce privește fiecare creator în parte, care, după cum o vedem și în cazul lui Dumitriu, a traversat epoci de confuze, penibile, cum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vedem și în cazul lui Dumitriu, a traversat epoci de confuze, penibile, cum spuneam, dar și de reală creativitate. În general, o anume lipsă de onestitate literară face ca unii să niveleze, să amalgameze, să treacă cu tăvălugul peste aceste „nuanțe”, esențiale pentru a înțelege epoca și scriitorii ei. Dacă o fac unii scriitori expatriați care nu au cunoscut brutalele reguli și presiuni ale stalinismului sau unii veleitari de azi care, în graba de a-și face un nume în literatură
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scuze perioada mea de „izolare, de oaie leproasă” - în care se găseau mai mult sau mai puțin toți cei ce îndrăzniseră, dincolo de granițele ermetice ale Republicii Populare, să-și exprime într-un fel sau altul dezacordul, chiar și numai prin nuanțe! -, m-a sfătuit insistent, în acea vară a lui ’72 să colaborez la Contemporanul (părăsit de curând de Ivașcu pentru a „prelua”, împreună cu Manolescu și, după spusele acestuia, „la sfatul lui Ceaușescu”, revista România literarăi, abandonată cu regret de mine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scepticii, de care am mai vorbit la modul generic, aveau rezerve față de el la modul „firesc”, adică dispreț față de instrucția sa precară, mefiență față de trecutul său de „dur” (fost general de securitate în timpul brutal al colectivizării, șef al culturii, fără nuanțe!Ă, mefiență, neîncredere ca față de orice șef comunist, față de „orice” dictator, instalat cu ajutorul armatei fals de eliberare sovietice și care diriguie cu ajutorul nemijlocit al poliției politice și al armatei ideologizate. Dar... nimeni nu bănuia „boala, paranoia” care urma să-l
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
legende comuniste”: proiectul său de Biografii contemporane, în care ambițiosul, dar și extrem de naivul și prolificul autor credea că le face pe plac noilor stăpâni ai societății „povestindu-le epic” viața „și lupta”, ignorând apetiturile lor primitive de laude fără nuanțe și ignorând, mai ales, ferocea concurență care domnea atunci între mai marii zilei, un Miron Constantinescu, Constanța Crăciun, Chivu Stoica, Grigore Preoteasa. Dar exemplele date mai sus sunt de fapt excepții, cei mai mulți dintre „adaptați” au rămas „pe poziții”, încurajați de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îndoiau de propriile forțe! -, răsturnam întreaga problemă a unei posibile creații majore iscate într-un spațiu minor, marginal marilor producții europene, asupra mea, din această mare „chestiune” făcându-mi o vină personală, doar a mea! Am amintit mai sus de „nuanța paranoică” a căutărilor mele, a acelui „labirint” al perioadei ce precedă afirmarea reală și publică, deoarece, din fericire, în acei ani tulburi, nu eram lipsit de simț critic, unul dintre instrumentele de bază ale creației, facultate a artiștilor adevărați de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
soare, minigrătarele improvizate, trotuarele folosite ca tejghele, și aveți tot secolul al XIV-lea în nări. Această duhoare are drept compensație complexul olfactiv agreabil. Tămâia e contraponderea mirosului de urină. Iasomia, santalul, scorțișoara, floarea de portocal, șofranul, măghiranul, mărarul: toate nuanțele de efluvii. Cu ochii rămași frustrați din cauza interdicției de reprezentare, mahomedanul își ia revanșa prin intermediul papilelor și al nărilor: prăvălioarele cu mirodenii oferite cu zecile trecătorului sunt bufeuri de miresme, de defulări neobișnuite de care poate profita chiar și nordicul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
chiar interdicție de ședere acolo, cum este cazul șeicului Tamini, judecătorul judecătorilor palestinieni. În Ierusalimul răsăritean, evreii sunt cei care nu pun piciorul decât cel mult incognito, chestiunile de securitate și de amor propriu prevalează. Creștinii de toate riturile și nuanțele se pot simți ca acasă atât în Est, cât și în Vest, numai că ei nu sunt cu adevărat persoane cu greutate. În sfârșit, copii lui Abraham ar putea relua la nesfârșit acest cuvânt al lui Voltaire: "Știți că dacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sa, dar e mereu acolo, surâzător și ușor disprețuitor față de zeloții momentului. "Degetele de la o mână sunt toate diferite unul de celălalt", îmi spune el cu tâlc. Și cu un ton care-mi amintește de "forța liniștită". Dexteritatea dialectică, simțul nuanței, gustul disidenței, cultivate de credincioșii aflați mereu în căutarea sensului ascuns, se pot întoarce oricând împotriva monolitismului comunitar. Adepți ai ijtihad-ului, interpretarea personală a lucrurilor ce țin de credință, ei nu se lasă prea lesne descumpăniți de putere, și nici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să ocolească această mlaștină etică pe care numai cei direct interesați o pot vedea în alb și negru ("de nerezolvat", "poate doar peste cincizeci de ani"). Într-adevăr, trebuie să-ți placă griurile, o gamă mereu în schimbare și cu nuanțe infinite, pentru a nu-ți pierde capul. S-a răsucit un buton și la Tel-Aviv. Marile cotidiene sunt în impas. Pentru tânărul internaut israelian, palestinianul din Ramallah sau arabul israelian din Nazaret, la numai o oră de drum pe șosea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
viclenie..." Afirmația despre distrugerea notelor nu coincide totuși integral cu realitatea; în arhiva familiei s-au păstrat vreo douăzeci de caiete și carnete, conținând observații sociale, etice, psihologice și culturale, inclusiv profiluri de personaje și subiecte de dezvoltat; interesat de nuanțe expresive, prozatorul artist înregistrează sintagme, formule gata-făcute și reflecții; alcătuiește liste de toponime și colectează antroponime. Despre scrierile la care medita Faurul tăcere precaută! "Nu socot nici interesant, nici folositor gândea el în 1928 să fac cunoscut publicului proiectele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
notații succinte; istorisiri populare, vorbe de duh și sentenții, elemente de rit magic și blesteme toate compun o bancă de date cu posibile întrebuințări în procesarea creativă. De timpuriu figurează în preocupările scriitorului (care își zice artist) adagii, sintagme și nuanțe lexicale caracteristice; acționează palpitul unor monumente istorice. Îl încântă sistematic observații plasticizante: "Frumusețea nu se taie pe talger"; "Curgeau pieile de pe dânsa" (de pe o femeie supraponderală); clipe de sublim, paradisiace, introduc în "lumina cea neînserată". Din 1906 datează o mențiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]