10,156 matches
-
primele tablouri, încurajat de mama sa. Revenit la Pierrefitte, realizează tablourile "Café „Le Chat sans Queue”" și "La Guinguette". În 1909, galeristul Louis Libaude îi cumpără tablouri cu peisaje din Montmartre, Pierrefitte și Montmagny. Se împrietenește cu pictorul Alphonse Quizet, pictează cu regularitate și, începând cu anul 1910, reușește să se întrețină din vânzarea propriilor tablouri. Victimă a repetatelor abuzuri de alcool, este condamnat în 1911 de un tribunal corecțional pentru atentat la pudoare. În anii următori, 1912, 1913 și 1914
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
psihiatrică a spitalului Sainte-Anne, după repetate acte de agresiune, apoi - până pe 18 ianuarie 1915 - în ospiciul din Villejuif, în urma unei tentative de sinucidere. Medicii pun diagnosticul de „degenerescență mentală pe fond de alcoolism cronic”. În tot acest timp continuă să picteze, în tablourile sale predominând formele și tonurile albe ("„période blanche”"). Între anii 1915 și 1921, suferă numeroase recidive de abuz alcoolic și este internat în diverse clinici sau ospicii: Sainte-Anne și Villejuif (1916), clinica doctorului Vicq din Aulnay-sur-Bois (1918), azilul
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
nu recadă în alcoolism, îi încurajazează activitatea artistică și îi gestionează situația financiară haotică. În [[1929]], guvernul francez îi acordă Crucea [[Legiunea de Onoare|Legiunii de Onoare]] pentru meritele sale artistice. În ultimii ani duce o viață austeră, continuând să picteze mult, dar cu mai puțină strălucire, reputația lui în continuă creștere fiind asigurată de expoziții retrospective ([[1950]]: Expoziție personală la [[Bienala de la Veneția]]) cu lucrări realizate mai demult. Maurice Utrillo moare pe [[5 noiembrie]] [[1955]] în [[Dax]], localitate balneară unde
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
cu lucrări realizate mai demult. Maurice Utrillo moare pe [[5 noiembrie]] [[1955]] în [[Dax]], localitate balneară unde se găsea împreună cu Lucie. Este înmormântat în cimitirul Saint-Vincent din Montmartre. În pictura lui Maurice Utrillo se disting trei perioade: Maurice Utrillo a pictat mai ales peisaje citadine, în care apar grupuri de case, străzi, colțuri din diverse localități, în special vederi din [[Montmartre|cartierul Montmartre]]. Stilul său este dificil de definit și nu poate fi încadrat într-unul din curentele artistice. După o
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
secolului XIX. Din păcate, lucrarea sa cea mai semnificativă, „Judecata de apoi", aflată pe un perete lateral al pronaosului a fost distrusă odată cu acesta. Se mai păstrează doar un fragment din capul Leviatanului, foarte asemănător cu cel din aceeași scenă pictată de Lopoșan în biserica de la Rotărești-Bihor.
Biserica de lemn din Groșeni () [Corola-website/Science/318233_a_319562]
-
va juca diferite role în ca. 70 de filme. Pe lângă rolurile jucate în filme cinematografice va juca și în diferite piese de teatru, apare în emisiuni americane de talkshow, sau începe să cânte. Din anul 1966 a început și să picteze sub psedonimul „E. Schwartz“ operele fiind prezentate la mai multe expoziții internaționale, ca în prezent pictura să fie ocupația ei de bază.
Elke Sommer () [Corola-website/Science/318372_a_319701]
-
plină de lipsuri. 1903 În anul IV, este trimis în Italia cu o bursă de studiu. Vizitează Roma, Siena, Perugia, Assisi și Orvieto. După obținerea diplomei de profesor de desen se întoarce la Satu Mare unde își petrece vacanța desenând și pictând. La sfârșitul acestui an este încorporat. 1904 Îndeplinește stagiul militar la Viena; vizitează muzeele și frecventează cursurile "Academiei de Belle Arte". După demobilizare ocupă o catedră la Huedin, ca profesor suplinitor. 1905-1906 Activează, pe rând, ca desenator tehnic, profesor suplinitor
Aurel Popp () [Corola-website/Science/319571_a_320900]
-
oficial. Lucrează la schițele "Monumentului Unirii" și la proiectul unor picturi murale pentru Camera de Comerț din Timișoara (lucrări nefinalizate, rămase în stadiul de proiect). 1932 Din acest an și până în 1943 merge în fiecare vară la Baia Sprie unde pictează peisaje. 1933-1934 Este numit profesor la "Școala de Arte Frumoase din Timișoara". Execută bustul lui Vincențiu Babeș și al lui I. G. Duca, dezvelite în anul 1934 în Timișoara. Își construiește atelierul de pictură din Satu Mare. 1935 Realizează "Monumentul eroilor
Aurel Popp () [Corola-website/Science/319571_a_320900]
-
Primele cincisprezece capitole au fost scrise la Braemar în 1881. Era o friguroasă și ploioasă zi de vară târzie iar Stevenson era cu familia în vacanță la țară. Tânărul Lloyd Osbourne, fiul vitreg al lui Stevenson își petrecuse întreaga zi pictând. Romanul se deschide într-un orășel de lângă mare, în sud-vestul Angliei, la mijlocul secolului XVIII. Jim Hawkins, un băiat de cincisprezece ani, este fiul deținătorilor hanului "Admiral Benbow". Un bătrân beat pe nume Billy Bones sosește în oraș și găsind hanul
Comoara din insulă () [Corola-website/Science/319569_a_320898]
-
copilul favorit al tatălui ei; ea i-a împărtășit interesul pentru știință. Maria Anna a completat colecția tatălui ei de monede, a scris o carte despre politica mamei ei, a făcut experimente de fizică și chimie, a desenat și a pictat, a finanțat proiecte sociale, artiști și oameni de știință. Mentorul ei a fost Ignaz von Born. Nu a fost plăcută de înalta societate din cauza intereselor sale științifice lucru considerat nepotrivit pentru femei însă a fost apreciată de lumea științifică și
Arhiducesa Maria Anna a Austriei (1738–1789) () [Corola-website/Science/319595_a_320924]
-
Istoria artei cipriote se poate subdivide în diferite faze: cea antică datata între 4000 i. Hr. și 3500 î.Hr. au fost descoperite unelte litice și trace din temple, faza următoare în perioada 3500 - 3000 î.Hr. a adus la lumină ceramică, vase pictate cu decorațiuni geometrice și unelte din piatră; descoperirea resurselor minerale, cum ar fi cuprul, este datata în perioada 3000 - 2400 î.Hr. când aceasta e trecută în istorie că marea transformare a insulei în mare imperiu în zona mediterana și pentru
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
des Milles" la Aix-en-Provence, o tabără de zidărie pentru naționaliștii germani, din septembrie 1939 până la sfârșitul Războiului Phoney din mai 1940. După război, Ballmer trăiește pentru tot restul vieții sale la Paris. Renunța la fabricarea păpușilor, folosindu-și restul timpulului pictând tablouri cu tentă erotică, realizând gravuri, fotografii cu sexualitate explicită și imprimări ale fetelor pubescente. În 1954 o întâlnește pe Unică Zürn, care îi va deveni companion (până în momentul sinuciderii sale în anul 1970). Și-a continuat muncă în anii
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
din Traniș, ei au fost sprijiniți de mai multe persoane din Brăișor, din Morlaca și din Hodiș. În acei ani Teodor Șușman jr. era cunoscut în satele din zonă sub pseudonimul Petrea Icoanei, și își câștiga existența (hrană și haine) pictând icoane, fără însă a da impresia că s-ar ascunde. "„Eu propriu-zis nu i-am cunoscut... o vinit pe-aici, i-am cusut o haină... la unul dintre ei, la unu’, Șușman, eu așa știam... Petrea Icoanelor, nu l-am
Teodor Șușman (junior) () [Corola-website/Science/319835_a_321164]
-
1840, biserica din Brebina se ridica la anul 1756 pe moșia lui Hagii de către „d-na Anghelina și popa Iovan Popescu”. Informația catagrafiei este susținută și de două icoane pe blat de lemn, „Soborul Sf.Îngeri” și „Sf.Ioan Botezătorul”, pictate de Nicolae Zugravul la 1757 (icoanele se află la Depozitul eparhial Strehaia). Simion Zugravul pictează la 1834, la comanda lui Dinu Ungureanu, ușile împărătești. Pisania aflată în biserică arată că la anul 1869 „s-au ridicat această sfântă și dumnezeiască
Biserica de lemn din Brebina () [Corola-website/Science/319846_a_321175]
-
na Anghelina și popa Iovan Popescu”. Informația catagrafiei este susținută și de două icoane pe blat de lemn, „Soborul Sf.Îngeri” și „Sf.Ioan Botezătorul”, pictate de Nicolae Zugravul la 1757 (icoanele se află la Depozitul eparhial Strehaia). Simion Zugravul pictează la 1834, la comanda lui Dinu Ungureanu, ușile împărătești. Pisania aflată în biserică arată că la anul 1869 „s-au ridicat această sfântă și dumnezeiască biserică pe temelie de piatră...” cu cheltuiala preotului Iordache, a lui Ioniță Piciu din Baia de Aramă
Biserica de lemn din Brebina () [Corola-website/Science/319846_a_321175]
-
câtorva case și chiar și câteva dintre statuile mo‘ai împreună cu pălăriile lor de piatră. Au fost catalogate în jur de o mie de situri cu peste patru mii de glife, unele în basorelief sau doar scobite în piatră, altele pictate cu roșu și alb. La Orongo, un centru de ceremonial consacrat lui tangata manu (omul pasăre), se regăsesc numeroase reprezentări ale zeității Makemake, cel care a creat lumea. De asemenea se regăsesc și animale marine, cum ar fi peștii ton
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
gogoașă roz uriașă” în orașul Springfield din Canterbury, Noua Zeelandă, în timp ce în Londra un balon de mărimea unui autobuz supraetajat întruchipând-ul pe Porcului Păianjen a fost ridicat la Centrala Electrică Battersea. În Dorset, Anglia, o imagine cu Homer a fost pictată pe același deal cu Gigantul de la Cerne Abbas. Acest lucru a fost criticat de neopăgânii locali care au încercat să aducă „ploaie magică” pentru a încerca să o spele. McFarlane Toys a lansat o serie de figurine bazate pe film
Familia Simpson: Filmul () [Corola-website/Science/318992_a_320321]
-
amprentă de neșters pe micul principat. În 1924 s-a format Clubul de Fotbal Monaco și în 1929 a avut loc primul Grand Prix de Monaco, o cursă de automobile câștigată de Charles Grover (aka "Williams"), la volanul unui Bugatti pictat în ceea ce avea să devină celebra culoarea verde pentru cursele britanice. El a colectat artefacte aparținând lui Napoleon I, care sunt în prezent asamblate și afișate la Muzeul Napoleon de la Palatul Regal din Monte Carlo. În special în primii ani
Louis al II-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/319064_a_320393]
-
1926, 1927 și 1928. În 1929, i s-a acordat o bursă, la Paris, unde a studiat pictura și desenul. A activat în „Grupul celor patru” alături de Constantin Baraschi, Gheorghe Ionescu-Sin și Dan Băjenaru. În 1930, alături de Anastase Demian, a pictat capela Stella Maris din Balcic la cererea reginei Maria a României. În 1935 a donat Pinacotecii din Balcic lucrarea "Peisaj din Balcic", realizată în 1927. În prezent, pictura în ulei "Peisaj din Balcic" este expusă la Muzeul Național de Artă
Tache Papatriandafil () [Corola-website/Science/319133_a_320462]
-
(n. 23 martie 1887, Madrid - d. 11 mai 1927, Boulogne-sur-Seine, Franța), cu numele adevărat "José Victoriano Carmelo Carlos González-Pérez", a fost un pictor spaniol. Alături de Pablo Picasso și Georges Braque, este unul din principalii reprezentanți ai cubismului. a pictat mai ales compoziții cu natură moartă, folosind în construcția tablourilor colaje alăturate sau suprapuse. Juan Gris s-a născut la 23 martie 1887 în Madrid, cu numele "José Victoriano González Pérez", fiu al unui negustor înstărit. Tânărul manifestă de timpuriu
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
Atelierele din Bateau-Lavoir erau în acest timp locul de întâlnire al multor tineri pictori și literați. Acolo se întâlnește cu Pablo Picasso și Georges Braque, precum și cu Guillaume Apollinaire, André Salmon și Max Jacob. Juan Gris începe cu adevărat să picteze spre sfârșitul anului 1910, si este cucerit de manieră cubista, concentrându-se pe stilul analitic. Cu ajutorul galeristului Daniel-Henry Kahnweiler, începe să expună la diverse expoziții, mai întâi la Salonul Artiștilor Independenți, împreună cu cercul artiștilor de orientare cubista, apoi la expoziția
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
Arhitect ...: Istrătoiu Costandin, Popa Dinca, Mărin Sandu, Tâmplar Mărin Predescu, Pictor I. P. Leulanu, sau ânpodobit și ânfrumusețat după cum să vede spre pomenire ân Veci. Dumnedzeu să le primească Prinoasele. Anul 1887 Mai 19”". Între ctitorii bisericii se remarcă soții Poenaru, pictați în interior, în dreapta intrării, dar și mulți alți localnici, practic întreaga elită locală, și chiar contribuitori din localitățile vecine. După terminarea bisericii noi de zid, de la șosea, în 1937, biserica de lemn a devenit filie și capelă de cimitir. În
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
în plus efortul depus în acele vremuri de aceste două comunități de a se ridica și afirma social și cultural. Pictura murală păstrată la interior, opera pictorului călător Ioan P. Leuleanu, marchează de asemenea o delimitare clară față de tradiția bizantină. Pictată într-o manieră neoclasică, se remarcă îndeosebi prin efortul de a reda cât mai natural figurile umane. Este de reținut tabloul ctitorilor de la intrare, în veșmintele lor tradiționale pline de detalii și farmec. De asemenea, tabloul lui Iisus în glorie
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
natural figurile umane. Este de reținut tabloul ctitorilor de la intrare, în veșmintele lor tradiționale pline de detalii și farmec. De asemenea, tabloul lui Iisus în glorie, "„biruitorul morții și al păcatului”", din centrul bolții naosului, înconjurat de cei patru evangheliști pictați pe pandantivi.
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
cruce mare, iar pe cel sudic scene din Noul Testament ca: De la Anna la Caiafa, La Pilat, Drumul Crucii, Coborârea de pe Cruce, Punerea în Mormânt și altele, într-o desfășurare epică originală. Ușile împărătești nu mai există, dar portalurile lor au pictate chipul Sf. Eftimie cel Mare și al Cuviosului Antonie, iar deasupra acestora se desfășoară în trei registre pe fond albastru scene specifice tâmplei, închise în coloane și medalioane circulare, legate între ele prin inele ce creează impresia unui lanț. Deasupra
Biserica de lemn din Larga () [Corola-website/Science/319299_a_320628]