9,035 matches
-
hidatic infectat, piotorax cu fistulă bronșică, bronșiectazie cu secreții abundente, care drenează (în funcție de poziția bolnavului), iritând zonele tusigene. Astfel, tusea care apare la schimbarea bruscă a poziției de decubit dorsal cu aceea de decubit ventral sugerează existența bronșiectaziei pe peretele posterior al conductului bronșic. Declanșarea acceselor de tuse la trecerea din clinostatism în ortostatism pledează pentru sediul superior al dilatației bronșice; apariția tusei și expectorației după schimbarea poziției de decubit lateral drept cu aceea de decubit lateral stâng trădează existența procesului
Tuse () [Corola-website/Science/332436_a_333765]
-
era semnalat numai în deltă. Lungimea obișnuită 80-100 cm, maximă 6 m. Greutatea obișnuită 80 kg, maximă 400 kg. Poate trăi 100 de ani, obișnuit nu depășește 25 ani. Are corpul alungit, gros în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară. Solzi ganoizi există numai în regiunea caudală, în rest corpul este acoperit cu 5 șiruri longitudinale de scuturi osoase: un șir impar dorsal, câte un șir lateral și ventral pe fiecare latură. Capul este complet acoperit de plăci osoase. Botul
Șip () [Corola-website/Science/332434_a_333763]
-
complet acoperit de plăci osoase. Botul de lungime mijlocie, aproape triunghiular, cu vârful rotunjit, cu 4 mustăți scurte, nefranjurate, pe fața inferioară. Gura inferioară transversală; dinții lipsesc; buza superioară subțire, cea inferioară despicată. Înotătoarea dorsală și anală situate în partea posterioară a corpului. Înotătoarea caudală heterocercă, cu doi lobi, unul superior mai mare și altul inferior mai mic. Spatele galben-cafeniu, uneori cu marmorații verzui, abdomenul alb sau gălbui, flancurile albe, uneori argintii. Hrana în Marea Neagră consta mai ales din hamsii ("Engraulis
Șip () [Corola-website/Science/332434_a_333763]
-
Hiena dungată ("Hyaena hyaena") este un mamifer carnivor nocturn asemănător cu câinele, cu blana cenușie sau gălbuie-cafenie, cu dungi de culoare închisă pe gât, pe corp și pe membre, și picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare. Trăiește în Africa și Asia și se hrănește mai ales cu cadavre. Se adăpostește în găuri pe care le face în maluri înalte. Cântărește 26-40 kg și are o lungime de 0,9-1,2 m (cap + trunchi). Longevitatea este de
Hienă dungată () [Corola-website/Science/332449_a_333778]
-
coadă relativ scurtă, neajungând până la pământ. Urechile sunt ascuțite. Pe partea dorsală a gâtului și pe spate au o coamă de peri lungi, care poate să se zbârlească când sunt speriate sau amenințate. Picioarele anterioare sunt mai lungi decât cele posterioare, așa încât spatele este înclinat de la cap spre coadă și greabănul este mai înalt decât crupa. Sunt tetradactile, fiecare membru are 4 degete și înarmate cu gheare puternice; urmele hienelor se disting ușor de cele ale câinilor, deoarece amprentele tălpilor anterioare
Hienă dungată () [Corola-website/Science/332449_a_333778]
-
coadă și greabănul este mai înalt decât crupa. Sunt tetradactile, fiecare membru are 4 degete și înarmate cu gheare puternice; urmele hienelor se disting ușor de cele ale câinilor, deoarece amprentele tălpilor anterioare sunt mult mai mari decât ale celor posterioare. Dinții sunt puternici, apți pentru sfărâmarea oaselor. Au sub coadă pungi mari glandulare, adesea confundate cu organele genitale externe. Sunt asemănătoare cu câinele, însă nu sunt îndeaproape înrudite cu canidele, mai curând se apropie de viveride. Blana are peri aspri
Hienă dungată () [Corola-website/Science/332449_a_333778]
-
de 2,6-3,5. Ochii sunt relativ mari, în contact nemijlocit cu scuturile supralabialele 4 și 5 și au pupile rotunde. În dreptul ochilor se află un cantus distinct, concav. Dinții maxilari au o lungime inegală, fiind mai lungi în partea posterioară a maxilarului, ultimii doi dinți sunt adesea despărțiți de ceilalți printr-un interval îngust. Date biometrice la exemplarele din România. Lungimea totală (cap + trunchi + coadă) 1160-1840 mm (în medie 1496,6 mm) la masculi, 800-1272 mm (în medie 1065,8
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
sublabiale în număr de 8 (♂, ♀ 8/8, variații 9/9, 10/10) se află în contact cu scuturile inframaxilarele anterioare. Pe linia median-ventrală a capului se află 2 perechi de scuturi inframaxilare, cele anterioare de obicei mai scurte decât cele posterioare. La exemplarele tinere scuturile inframaxilare posterioare se ating reciproc, iar la adulți sunt de obicei separate de un rând de solzi mici. Pe partea ventrală au 160-221 (la masculi 189-198, în medie 193,3, la femele 202-211 în medie 204
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
8, variații 9/9, 10/10) se află în contact cu scuturile inframaxilarele anterioare. Pe linia median-ventrală a capului se află 2 perechi de scuturi inframaxilare, cele anterioare de obicei mai scurte decât cele posterioare. La exemplarele tinere scuturile inframaxilare posterioare se ating reciproc, iar la adulți sunt de obicei separate de un rând de solzi mici. Pe partea ventrală au 160-221 (la masculi 189-198, în medie 193,3, la femele 202-211 în medie 204,5) de plăci ventrale angulate lateral
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
destul de mare, sub el (între al treilea și al patrulea scut supralabial) este situat un scut subocular mic. De obicei au două, rareori trei scuturi postoculare. Sunt 2-3 scuturi temporale anterioare în primul rând și 4 (rar 3) scuturi temporale posterioare în al doilea rând. Opt (excepțional 9) scuturi supralabiale, ochiul se mărginește cu al 4-le și al 5-le scut supralabial. Scuturi sublabiale în număr de 11-12; 4 sau 5 (excepțional 3) din scuturile sublabiale se află în contact
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
se mărginește cu al 4-le și al 5-le scut supralabial. Scuturi sublabiale în număr de 11-12; 4 sau 5 (excepțional 3) din scuturile sublabiale se află în contact cu scuturile inframaxilare anterioare, care sunt mai lungi decât cele posterioare. Scuturile parietale prin unghiul lor anteroinferior alungit se află de obicei în contact cu scutul postocular inferior. Solzii dorsali sunt în număr de 25 (excepțional 23 sau 27), în fiecare șir transversal de solzi din jurul mijlocului trunchiului (fără scuturile ventrale
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
post-occipitală. La șerpii tineri pe suprafața superioară a capului se află un desen caracteristic, format dintr-o dungă arcuită, tăiată anterior, de culoare brun-cafenie situată între marginile anterioare ale ochilor, 2 pete mici de aceeași culoare situate simetric pe marginile posterioare ale scuturilor supraoculare și 2 dungi mari și late în regiunea parietală, de culoare brun-închisă, bombate una față de cealaltă, care se unesc pe gât cu prima pată a trunchiului. Dungile întunecate de pe părțile laterale ale capului, care încep la adulți
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
supraoculare și 2 dungi mari și late în regiunea parietală, de culoare brun-închisă, bombate una față de cealaltă, care se unesc pe gât cu prima pată a trunchiului. Dungile întunecate de pe părțile laterale ale capului, care încep la adulți de la marginea posterioară a ochiului, la juvenili sunt clar pronunțate și pe laturile botului. Cu vârsta, desenul de pe suprafața superioară a capului se pierde treptat în coloritul de fond general brun-cenușiu sau aproape negru și se poate transforma într-o suprafață neagră neîntreruptă
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
ascuțită, de două ori mai lungă decât capul + trunchiul. Pe cap (pileus) se observă scuturi mari, dispuse regulat. Deschiderea externă a urechii vizibilă. Ochii fără pleoapă mobilă, cu o capsulă transparentă fixă. Picioarele foarte mici, subțiri, degetele relativ scurte; picioarele posterioare numai cu puțin mai lungi decât cele anterioare. Corpul acoperit dorsal și ventral cu solzi mari, imbricați, cicloizi, de formă hexagonal-rotunjită; solzii sunt netezi și plați, cu luciu de smalț și sunt dispuși în șiruri longitudinale; la mijlocul trunchiului 20 șiruri
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
preocular, două scuturi postoculare suprapuse, urmate de alte două plăci suprapuse, opt scuturi supralabiale (excepțional 9), al 4-a și al 5-a scut în contact cu ochiul, 4-5 scuturi sublabiale în contact cu inframaxilarele anterioare, acestea egale cu cele posterioare. Nara este situată între două plăci. Coloritul spatelui este brun-deschis, brun-închis, brun-cenușiu cu mulți solzi dungați în lung cu alb. Pe laturile capului, în regiunea post-occipitală are două pete gălbui distincte, amintind pe cele de la Natrix. Are o dunga închisă
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
la femelă, cenușiu-brun. Desenul dorsal variază, de obicei se văd două sau patru șiruri de pete brun-închise, care pot fuziona, formând un desen vărgat longitudinal sau transversal. Uneori au patru dungi longitudinale mai închise, brune, cu pete negre-brune. Pe porțiunea posterioară a capului se observă o pată închisă, mare, neagră-brună, adesea scobită posterior sau cu două prelungiri. De la nară, începe o dungă neagră-brună, care trece prin dreptul ochilor până la colțurile gurii. Abdomenul este brun sau roșu-cărămiziu la mascul, cenușiu până la negru
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
patru șiruri de pete brun-închise, care pot fuziona, formând un desen vărgat longitudinal sau transversal. Uneori au patru dungi longitudinale mai închise, brune, cu pete negre-brune. Pe porțiunea posterioară a capului se observă o pată închisă, mare, neagră-brună, adesea scobită posterior sau cu două prelungiri. De la nară, începe o dungă neagră-brună, care trece prin dreptul ochilor până la colțurile gurii. Abdomenul este brun sau roșu-cărămiziu la mascul, cenușiu până la negru la femelă; în regiunea cefalică abdomenul este alburiu. Puii au capul (pileusul
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
dorsal la masculi este verde intens, cu două dungi dorso-laterale brune, cu pete negre neregulate, mărginite de două linii albe. Pe flancuri are pete negre cu aspect, de V, de U sau de accent circumflex pe un fond brun-albicios. Treimea posterioară a trunchiului, membrele și coada sunt cafenii. Pe membrele posterioare se văd oceli albi, mai deschiși decât fondul cafeniu. Abdomenul, partea inferioară a cozii și gușa sunt portocaliu intens, plăcile ventrale externe ale abdomenului albastre cu pete negre. Partea inferioară
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
brune, cu pete negre neregulate, mărginite de două linii albe. Pe flancuri are pete negre cu aspect, de V, de U sau de accent circumflex pe un fond brun-albicios. Treimea posterioară a trunchiului, membrele și coada sunt cafenii. Pe membrele posterioare se văd oceli albi, mai deschiși decât fondul cafeniu. Abdomenul, partea inferioară a cozii și gușa sunt portocaliu intens, plăcile ventrale externe ale abdomenului albastre cu pete negre. Partea inferioară a capului albă. La femele, coloritul verde este înlocuit adesea
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
turtita la bază, subțiindu-se brusc spre partea ei terminală. Solzii dorsali sunt mici, rotunjiți, juxtapuși, cu granule mici între ei, câte 44-55 de șolzi într-un șir. Scuturile ventrale formează peste opt șiruri longitudinale, dispuse oblic, cu o convergență posterioara. Pe spate are o culoare cafeniu deschisă sau gălbuie că nisipul (homocromie), cu resturile a șapte dungi longitudinale albe, dintre care una vertebrală transformată în oceli albi, cu marginea de culoare închisă. Capul de culoarea nisipului, cu pete mici închise
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
alungiți și carenați în partea mediană a spatelui, dispuși câte 34—43 într-un șir. Dorsal are un colorit brun-roșcat, cu o bandă vertebrală destul de lată, ruginie. Abdomenul este fără pete, la masculi galben-verde și verde mai intens pe coapsele posterioare, iar la femele alb sau gălbui. Masculii se deosebesc de femele prin talia mai mică, coada și membrele posterioare mai lungi; trunchiul mai scurt, porii femorali mai dezvoltați, coloritul ventral mai verde. Șopârlele de pădure trăiesc în general izolate (mai
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]
-
brun-roșcat, cu o bandă vertebrală destul de lată, ruginie. Abdomenul este fără pete, la masculi galben-verde și verde mai intens pe coapsele posterioare, iar la femele alb sau gălbui. Masculii se deosebesc de femele prin talia mai mică, coada și membrele posterioare mai lungi; trunchiul mai scurt, porii femorali mai dezvoltați, coloritul ventral mai verde. Șopârlele de pădure trăiesc în general izolate (mai rar în grupe), sorindu-se pe taluzul potecilor sau pe frunzar. Sunt active din aprilie-octombrie. Evită căldura prea mare
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]
-
Umbria al lui Fellini, cel din finalul lui Dolce vita, un înger care nu rămâne pe celalalt mal, ca la magicianul absolutal al cinematografului italian, ci se scalda în aceeași apă. Probabil că presa va reproduce pe capete imaginea cu posteriorul Mădălinei, decupându-l dintr-un context în care fiecare cadru are o justificare. Sorrentino continuă și în Youth practicarea unui postmodernism inteligent, fără ostentația exercițiului gratuit, un fragmentarism adecvat aici fluxului memoriei, tristeții neputințelor de tot felul, regretului pentru tot
Cannes 2015. Când Mădălina Ghenea îl fotografiază pe Sir Michael Caine by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102035_a_103327]
-
făcuse mai înainte pe vremea lui Tettius Iulianus. Pe malul stâng era localitatea Laderata. De aici a pornit spre Arcidava, Centum-Putei, Berzobis până la Axis, toate localități bănățene. Acest itinerariu este reconstituit în ceea ce privește partea lui esențială, până la Berzobis, pe temeiul indicațiilor posterioare din Tabula Peutingeriana, o hartă a lumii vechi din secolul IV. Dacă ni s-ar fi păstrat comentariile lui Traian, De bello dacico, așa cum le avem pe acelea ale lui Cezar privitoare la Galia, am avea astăzi amănunte despre drumul
Primul război dintre Decebal și Traian - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102203_a_103495]
-
"" ("Articulatio subtalaris"), numită și "articulația talocalcaneană" ("Articulatio talocalcanea"), este o articulație intertarsiană a piciorului, care unește fața inferioară a talusului și fața superioară a calcaneului prin intermediul fețișoarelor lor articulare posterioare și anume prin fața articulară calcaneană posterioară a talusului și fața articulară talară posterioară a calcaneului. Este o articulație plană (o dublă artrodie) sinovială de tip elipsoidal. Mijloace de unire sunt reprezentate de o capsulă articulară și cinci ligamente: talocalcanean lateral
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]