9,634 matches
-
unificarea formațiunilor în jurul celei mai puternice. Mișcările "schismaticilor" din vecinătatea Ungariei, amintite între 1319-1325, se referă la evenimentele petrecute în Moldova (DIR C, sec. XIV, II, p. 159). Un act al cancelariei papale, din 4 octombrie 1332, atestă existența la răsărit de Carpați a unor căpetenii (fruntași) locale, care preluaseră drepturile Episcopiei cumanilor, bunurile și drepturile Episcopiei Milcoviei fuseseră cotropite de "puternicii acelor părți" (DRH D, I, p. 45). În 1325, o oaste românească de la est de Carpați participa alături de oștile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lituani, moldoveni (walachi) și ruși. Contextul extern decisiv ce-a amplificat impulsul unificării formațiunilor politice românești de pe teritoriul est-carpatic a fost lupta angajată de acestea împotriva năvălitorilor străini, în special a tătarilor, în cadrul unui efort mai larg al populației din răsăritul Europei. Acțiunile militare ale domnului muntean împotriva tătarilor, ocuparea teritoriilor de la nord de gurile Dunării (Basarabia) au stimulat lupta de emancipare de sub stăpânirea mongolă în această regiune. În 1335, tătarii conduși de Uzbek au cucerit unele teritorii din sudul Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
extern favorabil, al victoriei oștilor cruciate ungurești împotriva păgânilor (tătarilor), a fost întemeiată Moldova. Anul 1352, crede P. P. Panaitescu, poate fi considerat ca dată a întemeierii statului est-carpatic. După triumful regelui Ungariei, cu sprijinul populației locale, pe versantul de răsărit al Carpaților, pe valea râului Moldova, s-a constituit un fel de marcă militară de graniță, cu centrul la Baia (Civitas Moldaviae).28 Dar înainte de a prezenta momentul "descălecatului" din 1359, conform cronicilor, trebuie să încercăm să răspundem la o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marcă", ținut de graniță și de strajă: "Moldova lui Dragoș nu era decât un fel de feudă militară regală" (Histoire des Roumains, II, p. 245). Ulterior, în sinteza sa, Istoria Românilor, vol. III, Iorga nuanțează și scrie că formațiunea de la răsărit era "o căpitănie regală", dar, chemând pe un voievod maramureșan la conducerea ei, recunoștea prin aceasta caracterul românesc al ținutului cucerit.30 Ca o recunoaștere a rolului românilor maramureșeni la îndepărtarea primejdiei tătare și cu acordul fruntașilor români locali, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de români, dar subordonat Angevinilor. În Diplomă se vorbește despre "restaurarea țării noastre a Moldovei (terra nostra Moldavensis)" și readucerea "pe calea statornicei credințe...a românilor răzvrătiți", ceea ce atestă că regele Ludovic considera drept legitimă suzeranitatea ungurească asupra țării din răsărit. Prezența regelui ungar în Transilvania, în iarna 1359-1360, a fost determinată și de evenimentele din Moldova. Faptul că regatul Ungariei făcuse mari eforturi pentru a reuși supunerea populației românești est-carpatice a fost consemnat și în Cronica lui Ioan de Târnave
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supunerea populației românești est-carpatice a fost consemnat și în Cronica lui Ioan de Târnave.31 Intervenția polonă din vara 1359 în disputele interne din Moldova se integrează în orientarea politică a statelor catolice de a-și lărgi sfera dominației spre răsărit. După eșecul încercării regelui Cazimir III de a instaura în Moldova un domn devotat Poloniei, puterea în țară a fost deținută în continuare de voievodul Petru. Acesta reușise să-și înlăture rivalul cu ajutorul "provincialilor unguri", demnitari din teritoriile răsăritene ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și în constituirea statelor medievale românești. Acțiunea politico-militară inițiată de Bogdan, după 1359, cu sprijinul susținătorilor săi maramureșeni și moldoveni a avut loc într-un context extern favorabil, când regele Ludovic era antrenat în acțiuni militare în sudul Dunării. La răsărit, Moldova nu era supusă unei amenințări iminente, Hoarda de Aur fiind epuizată de războaiele civile, ca și de loviturile aplicate de ofensiva lui Olgerd, din anii 1362-1363. Nu avem știri nici despre ciocniri cu Polonia sau Podolia, condusă de Koriatovici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
forme impuse de cuceritorii din același neam (Iorga). Pe de altă parte, sub Lațcu, Moldova era încă destul de firavă și nesigură, fără hotare precise: Vrancea se afla în afară, Adjud, Tg. Ocna și Bacău erau încă sub control unguresc, la răsărit, ambele maluri ale Prutului erau în stăpânirea domniei, dar sud-estul țării (Bugeacul) era în mâinile tătarilor (Hoardei de Aur). Cu toată rapida întindere a țării, aspectul ținutului de origine (valea Moldovei) a rămas (s-a păstrat) numele celor dintâi boieri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dat uitării timp de secole pierderea Bugeacului și sperau să-l recâștige. Astfel, în ultimii ani ai secolului al XIV-lea, în Câmpia Dunării s-a produs exodul cetelor mongole învinse de Timur (Tamerlan). Însă, s-o subliniem, retragerea spre răsărit a mongolilor, în jurul lui 1370, era rezultatul propriei lor slăbiciuni, în urma îndelungatelor războaie civile. Dispariția de pe scena politică mongolă a lui Abd Ullah, în circumstanțe neclare, a dus la tulburări și mai mari. În teritoriile apusene ale Hoardei (Ak-orda), se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte dintr-un program organizat în 1972 de un comitet comun consacrat studierii Europei de Est al Consiliului Societăților Culturale americane și al Consiliului de Cercetare a Științelor Sociale, care a primit însărcinarea de a elabora istorii ale statelor din răsăritul vechiului continent. Profesorul Peter F. Sugar de la Universitatea din Washington a fost numit președintele comitetului special care a pus la punct propunerea originară; Profesorul Michael B. Petrovich de la Universitatea din Wisconsin a fost numit președintele comitetului de supraveghere, el răspunzînd
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să accepte un cabinet radical. El i-a rechemat în schimb la putere pe conservatori, iar nou aleasa adunare a fost dizolvată. Guvernul a încercat apoi să confiște armele aflate în posesia persoanelor particulare, acțiune care a întîmpinat rezistență în răsăritul Serbiei. Rebeliunea din regiunea Timocului izbucnită la vremea aceea a fost provocată atît de condițiile economice proaste din perioada respectivă cît și de agitația Partidului Radical. Fiind cea mai mare răscoală țărănească a sîrbilor din tot secolul, ea a demonstrat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
egalitate la viitoarea conferință de pace. Bazîndu-se pe aceste promisiuni, țara a intrat în august în conflict. Armata ei opera în Transilvania, neexistînd nici o coordonare cu comandamentul rusesc. Dar abia intraseră în acțiune aceste trupe, că situația întregului front de răsărit s-a schimbat radical. Ofensiva rușilor a eșuat, iar armata lor a început să se retragă. Forțele române din Transilvania și Dobrogea au fost și ele înfrînte. În decembrie, Bucureștiul a căzut în mîinile Puterilor Centrale, iar guvernul român s-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
armata lor a început să se retragă. Forțele române din Transilvania și Dobrogea au fost și ele înfrînte. În decembrie, Bucureștiul a căzut în mîinile Puterilor Centrale, iar guvernul român s-a mutat la Iași. Întregul teatru de război din răsărit era profund afectat de evenimentele din Rusia. Prima revoluție a izbucnit în martie 1917; în noiembrie, victoria bolșevicilor a dus la retragerea Rusiei din război. În decembrie au început negocierile cu Germania, iar în martie 1918 a fost încheiat Tratatul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
otomanilor în spațiul european au trebuit se să restrîngă destul de mult; statul acesta urma să primească mult-doritele ținuturi macedonene. Participarea bulgarilor excludea de asemenea o campanie otomană în Balcani. Ca și în războiul anterior cu Rusia, pe frontul otoman de răsărit au avut loc lupte grele. Scena acestui teatru s-a caracterizat pînă în 1917 prin victoriile rușilor. Dezastre și mai mari s-au produs în ținuturile arabe. La începutul războiului, sultanul a proclamat jihad-ul, adică Războiul Sfînt, dar arabii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
comandant al Primului Corp de Armată, a condus defensiva otomană împreună cu Mustafa Kemal, a cărui ascensiune rapidă a început în aceste împrejurări, la momentul respectiv fiind colonel al forțelor turcești. Revoluția rusă din 1917 și încetarea luptelor pe frontul de răsărit au diminuat în mare parte presiunile asupra Porții. Cînd regimul bolșevic a publicat tratatele secrete, guvernul otoman a fost clar informat asupra aranjamentelor Aliaților privind împărțirea teritoriilor sale. Cu toate acestea, Imperiul era în plin proces de descompunere. Armata lui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
El nu ținea practic seama de interesele sau de "autodeterminarea" musulmanilor turci. Nu numai că ținuturile arabe erau desprinse din imperiu în beneficiul puterilor imperiale occidentale, dar și o mare parte a Anatoliei era împărțită între învingători. În partea de răsărit a acesteia fuseseră instituite un stat armean independent și unul autonom sub numele de Kurdistan. Grecia urma să primească un teritoriu în Tracia și dreptul de a ocupa Izmirul și o parte a hinterlandului acestuia. După cinci ani, un plebiscit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să nu recunoască aranjamentul de la Sèvres, declarînd nule și neavenite orice acorduri semnate între guvernul țarist și Imperiul Otoman. Rusia păstra Batumi, dar ceda Karsul și Ardahanul, anexate în 1878. Acest pact punea capăt amenințării armene și stabiliza frontiera de răsărit a Turciei. În anii care au urmat, guvernul sovietic a continuat să-i aprovizioneze pe naționaliști cu arme și muniții. Din cauză că forțele aliate luptau pe pămînt rusesc împotriva regimului bolșevic, opoziția turcească era sprijinită foarte mult de Moscova. În afară de valorosul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
După o succintă trecere în revistă a acestor aspecte, vom putea reveni la o discuție asupra evenimentelor din fiecare stat în deceniul de după război. Problemele naționale Prevederile tratatelor de pace nu au rezolvat absolut deloc conflictele naționale din Europa de Răsărit; practic, acestea aveau să devină în multe privințe mai tensionate și mai înverșunate. Deși unele aspecte au fost într-adevăr soluționate, altele și mai problematice vor apărea în locul lor. Era firește imposibil de elaborat un acord care să-i împartă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aveau totodată mari probleme cu minoritățile. Polonia reapăruse pe harta Europei, recuperînd teritoriile răpite prin împărțirea țării în secolul al optsprezecelea între Prusia, Rusia și Imperiul Habsburgic. Așa cum fuseseră trasate, granițele ei includeau o numeroasă minoritate ucraineană și rusească în răsărit și o considerabilă populație germană la frontiera de apus. Cehoslovacia îi cuprindea pe cehii din Austria și pe slovacii din Ungaria, alături de o minoritate germană compactă la granița de vest și de o populație ucraianeană la cea estică. Pe viitor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
iar țara s-a angajat într-un program masiv de reînarmare. Încălcarea Tratatului de la Versailles avea o importanță majoră pentru sistemul de alianțe francez și deci pentru securitatea membrilor Micii Antante. Franța le putea veni în ajutor aliaților ei din Răsărit doar lansînd un atac asupra frontierei de vest a Germaniei. Un Rheinland demilitarizat făcea ca o asemenea acțiune să fie posibilă; o graniță puternic fortificată schimba însă radical situația. Practic, efortul principal al Franței era îndreptat în direcția construirii Liniei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Prin garanțiile date Poloniei, României și Greciei, ele își definiseră clar intenția de a reacționa, dacă aceste state ar fi devenit victimele unui atac neprovocat. Rămînea însă problema modalității de oprire a armatei germane în caz că ea declanșa o ofensivă spre răsărit. După remilitarizarea regiunii Rinului, orice forță aliată ar fi întîmpinat obstacole serioase în încercarea de a invada teritoriul german. Nici forțele militare britanice, nici cele franceze nu erau suficient de puternice ca să împiedice Germania să învingă Polonia. În această situație
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
măsură cît mai mare posibil a angajamentelor militare care implicau teritorii aflate în afara granițelor statului lor. Speranțele se bazau tot pe Națiunile Unite și pe negocierile internaționale. În perioada aceasta au făcut sovieticii pașii cei mai importanți în Europa de răsărit. Încălcînd prevederile acordurilor de la Yalta, coalițiile dominate de comuniști și sprijinite de Uniunea Sovietică au ajuns să dețină controlul total asupra Albaniei și Iugoslaviei (1945), a Poloniei (1947) și a Cehoslovaciei, Ungariei și României (1948). În fiecare din aceste cazuri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a fost introdus în Bulgaria și în România datorită prezenței militare a sovieticilor. În Iugoslavia, unde partizanii au cîștigat realmente un război revoluționar, victoria lor finală s-a datorat practic faptului că Uniunea Sovietică a cîștigat războiul pe frontul de răsărit. A fost nevoie să se apeleze la metode la fel de dure pentru menținerea la putere a conducerii acestor state. Cu tot relativul lui liberalism și în ciuda popularității, guvernul iugoslav nu a îndrăznit niciodată să introducă un sistem pluripartit sau să organizeze
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
situația de acasă sau chiar la o emigrare pe scară largă. Două exemple relativ la aceasta din urmă ilustrează situația generală din Europa de est. Între 1949 și 1961, un număr de 2,5 milioane de oameni au trecut granița din Germania de răsărit în cea de Vest. Un exod masiv similar s-a produs în 1956, cînd aproximativ 180 000 de unguri au plecat în Occident. Întrucît majoritatea emigranților proveneau din rîndul celor mai tinere și în general mai bine educate elemente ale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
stat ar fi putut ieși din blocul socialist. Au fost adresate proteste Moscovei, în special din partea guvernelor est-german și polonez, care se temeau de efectele asupra propriilor lor țări. În august 1968, împreună cu trupele Pactului de la Varșovia ale Germaniei de răsărit, Poloniei, Bulgariei și Ungariei, Uniunea Sovietică a ocupat Cehoslovacia și a schimbat cu forța guvernul acesteia. Această acțiune, pusă în aplicare în pofida faptului că guvernul cehoslovac nu amenințase cu ieșirea din Pactul de la Varșovia sau că avea de gînd să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]