11,416 matches
-
în han despre omul cu căciulă brumărie și călare pe un cal țintat. Tenace, dârză și aprigă, punând cap la cap cele aflate cu o logică impecabilă, ia urma oilor și a ciobanilor. Cu o deducție uimitoare de detectiv dovedește, relatând în amănunt, înfăptuirea crimei și-i demască pe vinovați. Datina înmormântării și pedepsirea ucigașilor vin dintr-o credință străveche a poporului și sunt împlinite după legi nescrise, pentru că "cine ucide om nu se poate să scape de pedeapsa dumnezeiască". Odată
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mai facem proces, bă, pentru grevele de la Canal. O să vă trimitem undeva, Într-un loc la muncit!” Și-am fost trimiși cam În jurul datei de 30 martie ’53... la Capul Midia. Cum a fost acolo? Ce ați putea să-mi relatați? Capul Midia a fost cel mai greu lagăr. Acolo s-a murit foarte mult... Noi am ajuns acolo la trei sau patru săptămâni după moartea lui Stalin și nu m-o ținut mult, pentru că era un ofițer politic, Lupu, care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te gândești? La domnul Barbu? Păi ăsta e un Învățător eminent. La cine te gândești?”. Pe nașu’, popa, l-au băgat la legionari, l-au ținut câțiva ani Închiși În arest administrativ, dar nu i-au dat nici o condamnare. Mai relatați despre cum s-a desfășurat ancheta! Aveau un sistem de terorizare cu ancheta... Te lua noaptea ca să-ți tulbure inima și te Întreba așa: „Ai ceva nou de adăugat?”. Sau te lua la bătaie sau te băga Într-un cerc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a luat parte. Bacalbașa a înfățișat, respectând cronologia, evenimentele legate de exprimarea năzuinței seculare a poporului român din toate provinciile locuite de acesta de a se reuni toți fiii de același neam în ho tarele unui stat român unitar. Sunt relatate, în acest sens, acțiunile de solidaritate a populației Bucureștilor - reprezentând, de fapt, opinia „țării“ - cu lupta pentru libertate națională a românilor din provinciile subjugate (a se vedea, de pildă, procesul Memorandumului din 1894). El uita totuși să mențio neze explicit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în special, nu au nici un amestec la redacția Convorbirilor. Atât meritul cât și responsabilitatea acestei întreprinderi privesc exclusiv pe d. Iacob Negruzzi“ - „În contra unei copilării“, Convorbiri literare, an. V, nr. 12, 15 august 1871, pp. 199-200). Farsele lui Hasdeu sunt relatate pe larg în amintirile de la Junimea ale lui G. Panu și Iacob Negruzzi; v. și B.P. Hasdeu, Opere, vol. I, ediție îngrijită de Stancu Ilin, Ed. Minerva, București, 1986, pp. 467-469. 52. Bacalbașa își aduce aminte aici vag de a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
piele.317 164 bucureștii de altădată 316. Opera Trubadurul (II Trovatore) de Giuseppe Verdi. 317. C.A. Rosetti a fost șef al poliției din Pitești, în 1842, la vârsta de 26 ani. Cu mai multă culoare și nerv momentul este relatat de I.L. Caragiale într-un articol din Epoca, din 26 noiembrie 1896, intitulat „C.A. Rosetti“: „Ștrengar și drăcos de mic, copil înrudit cu cele mai mari familii, se înhăitează în tinerețe cu mai mulți de teapa lui și se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pressa, organul lui Vasile Boerescu, ministrul de Externe, într-un articol violent aproba arestarea lui Nicolae Fleva, numindu-l cap de bandă. Fleva răspunde prin următoarea scrisoare publicată în Românul de la 1 mai: „Domnule redactor, Știu că cele ce se relatează în ziarul oficios al bandiților nu merită nici o dezmințire deoarece publicul român cunoștea că tot ce iese din pana acestor conștiinți vândute nu este decât calomnie și neadevăr. Dar indignațiunea nu mă poate opri de a releva cele scrise de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de A. Carp, primul procuror al Tribunalului Ilfov, că Millo nu a mai interpretat „cânticelul“ Haine vechi..., dar credem că „martorul ocular“ Lascăr Costin, care nu a fost contrazis de ceilalți deputați ce asistaseră la spectacol, precum și Constantin Bacalbașa au relatat corect scena. 8. Deputatul liberal Gr. Vulturescu declarase indignat în ședința Adunării Deputaților din 12/24 ianuarie 1877: „Aseară, prin niște măsuri arbitrare și inconstituționale luate de comitetul teatral s-a provocat în teatru o adevărată rebeliune; s-a oprit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o piatră de gresie spre a-și ascuți un briceag. O lovitură de pușcă răsună și Pantazescu cade mort. Adevărul acestei drame cine l-o fi cunoscând? (Id., ibid., nr. 11869, 19 noiembrie 1922, pp. 1- 2.) În foileton sunt relatate în continuare alte întâmplări senzaționale petrecute după anul 1877, pe care le vom reproduce în Addenda volumului al II-lea al acestei ediții. 424 addenda indice de nume de persoane* * Indicele nu cuprinde, evident, numele lui Constantin Bacalbașa. Au fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să aibă premieră cu Drumul spre Everest. „I-am umilit, lăudîndu i, și acum îi dau zor cu pregătirile: unul a plecat după vin, altul la vînat de iepuri... Voi avea un somn foarte scurt după spectacol”. Cu aceeași dezinvoltură, relatează cum a reușit să se învoiască de la plenara Comitetului de Cultură, o ședință de la care nu se prea lipsește. „Trebuie să-i hoțomănim și să ne vedem de-ale noastre”, conchide. Pornit pe panta „mărturisirilor”, ține să adauge (pentru impresionare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum am menționat și într-un articol din „Caietele teatrului” - undeva în amintire. La întoarcerea spre casă, S., al cărui conflict cu B. durează de cînd acesta și-a luat în serios rolul, disociind între „slujbă” și „drujbă”, mi-a relatat mai multe scene menite să mă convingă de „vanitatea colegului nostru”. Una din ele, petrecută în casa doctorului C.D. Zeletin din București, merită reținută ca anecdotă, pentru aspectele „teatrale” pe care le conține. Cît în glumă, cît în serios, el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să creadă că într-adevăr nu știu! Era convins că întîmplarea sa e cunoscută în sat de toți, de la mic la mare. I-am amintit că în acei ani urmam facultatea în Iași. După ce s-a mai adunat, mi a relatat „surpriza” pe care a avut-o la 60 de ani, el, om care nu fusese niciodată, sub nici o formă, sancționat, de a fi inculpat pe baza unor motive inventate. „La proces - rememorează mîndru -, eu n-am plîns: au plîns însă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
D. Micu, care a spus ceva similar, a fost mai onest («onest» acum, dar «un prost», imediat după ce și-a publicat cronica - n.m.), întrucît a încercat s-o și demonstreze!” Cu revista deschisă încă la nota lui Negoițescu, mi-a relatat că s-a întîlnit cu acesta la premierea de la Uniunea Scriitorilor și că i-ar fi cerut cartea, de care auzise că e „superbissimă”. N-a avut atunci la el un exemplar, iar după ce a făcut rost, nu i l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Leon - recunoaște Lucica -, mă așteptam să fii mult mai slab. M-am întîlnit cu el la o nuntă și mi-a spus fără nici un înconjur: «Nu-mi place cum arată Costică: e palid și e tras la față»”. Apoi - îmi relatează ea mai departe - într-o altă zi, mătușa Gința, vecina părinților noștri, i-a povestit că i-a visat pe mama și pe tata stînd în ogradă și așteptînd căruța trimisă la Verești să mă aducă de la gară. „Cum, așa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de cîteva zile la București?) de lipsa de orientare a redacției”, ba chiar ar fi întrebat „Dar ce, sîntem reacționari?”. Culmea, povestioara „tovului” (mare meșter într-alde astea) a prins. Ca întotdeauna sfîșiat între loialitate și oportunism, S. mi-a relatat-o în felul său ambiguu, din care se vedea, pe de o parte, că încearcă să fie solidar cu prietenul și șeful care, temporar, îi sînt, iar pe de alta că îi este teamă: „Bătrîne, cred că te-a ras
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
declarat pînă acum că ai un bunic în America. Dintr-odată vocea i se înăsprise. Ceilalți ofițeri au întors și ei privirea spre mine. *) Venit, în 1992, la Bacău, pentru a fi operat la ochi de dr. Radian, mi-a relatat, în timpul unei vizite pe care i-am făcut-o în spital, că a stat în celulă cu „Petrică” Țuțea și cu celălalt „Petrică” (Pandrea). - Pentru că n-am știut... Nu mințeam. În casa noastră nu se discuta despre el. Știam că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
inconsistente, iar argumentele nu-i vin cu promptitudine. Aerul de om cu multă cultură, care i-a recitit de cîteva ori pe clasici, se împrăștie imediat ce întrebuințează un cuvînt greșit. Și i s-a întîmplat de cel puțin două ori. Relatînd despre întoarcerea în țară a echipei de fotbal Universitatea Craiova, a spus, de exemplu, că prezența soțiilor și copiilor fotbaliștilor pe aeroport dădea impresia unei „reuniuni familiare” (corect: familiale), iar ceva mai încolo, anunțîndu-și plecarea la Galați, pentru a participa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o lungă dare de seamă radiofonică despre sărbătorirea lui Eugen Ionescu, la 23 aprilie 1983, în orașul Davis (California). Am fost atent, pentru că sînt dintre cei ce pot zice: „I like Ionesco!” (Pe eseist îl citesc frecvent.) Au avut loc - relata autorul „dării de seamă” - mai multe evenimente: acordarea unei „Diplome de Onoare” de către Academia Română de Literatură și Artă, reunită în ședință festivă, o recepție la Primărie, un spectacol și o întîlnire cu publicul. La primul (în răspunsul la laudatio) Ionescu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
caraghios în mișcări, însă mereu jovial) a aranjat cu „galeria” (o clasă de la Liceul de Filologie din Onești) să strige: „Noi, indiferent de sex, / îl susținem pe Alex!”, pretext pentru întrebări malițioase și glume deocheate. Tot el a fost, ca să relatez în maniera cronicarilor sportivi, „autorul unei scene destul de rare pe stadioanele noastre”: a șutat în arbitru (Ana Blandiana, îmbrăcată într-un trening ciclamen), deplîngînd apoi, cu exagerări comice, faptul că nu poate să maseze locul lovit: zona pubiană. În fine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
voioșia lipsește. Numai ea se scuză că nu poate veni la serbare”. *„E nemaipomenit, bă nea Căline, ce se întîmplă! Cum spune un personaj de-al meu: «Omenia generează corupția!»” Reîntors de la București, unde a stat cîteva zile, Genoiu îmi relatează, mai afectat ca de obicei, despre „trădarea unui consilier important al șefului”, Pacepa (slovac de origine, venit în țară de la 16 ani, prin Polonia etc.), „poate cel mai important”, căci era la curent cu întreaga rețea de spionaj a CAER
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
celorlalți se împarte; al meu rămîne (și trebuie să rămînă) indivizibil. *Doamne, îți sînt recunoscător pentru fiece silabă! *Sporici: „Viața de azi selectează în primul rînd defectele. În condiții normale - nu crezi? -, «descurcăreții» ar fi antipatici”. *Carol Isac mi-a relatat „scandalul” iscat de Saturnaliile lui Corneliu Vadim Tudor, volum care cuprinde un poem-pamflet contra lui Moses Rosen, rabinul-șef. Acesta, ca persoană lezată, și Federația Comunităților Evreiești din România, pe de altă parte, l-ar fi dat în judecată, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
șuetelor și pot improviza cu ușurință pe cele mai diverse teme. Ca provincial ce sînt, eu mi-am pregătit un text cu multe detalii, ceea ce pentru ei ar fi fost plicticos. Am revenit, apoi, la motivul principal și i am relatat cît de degradate sînt relațiile mele cu G.: ce-a fost la ședința de partid, discuțiile ulterioare etc. M. mi-a zis că mă înțelege și mi-a povestit, la rîndul său, cît de greu îi vine să se reîntîlnească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Institutul Oncologic), iar securistul are în mînă aprobările pentru ieșirile în străinătate. Ani a avut ocazia, acum, să distingă între medicul cu față umană și cel abrutizat. Ca să ilustreze gradul de abrutizare la care s-a ajuns, Geta i-a relatat următoarea întîmplare. L-a invitat pe unul la o cafea. „îmi moare cineva sus - i-a răspuns acela -, dar imediat ce termin cu el, vin!” * Am asistat la comunicarea lui Mihai despre „Drama geniului”. L-am urmărit cu destulă dificultate. Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe ușă, l-am întrebat ce anume caută acolo. „Măghiran”, mi-a răspuns el mohorît. Apoi, stimulat de întrebare, i-a dat drumul supărării. Cu cîtva timp în urmă a cumpărat de la unul din piață „buruieni pentru tumoră”. (Mi-a relatat și cum le-a tîrguit: Aciala a cerut 120 de lei pe o porție, iar el i-a spus că nu are atîția bani. Aciala a întrebat, atunci, cîți are, iar el i-a răspuns: „Am cîți am!” în fine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care, presupun ei, n-ar vrea să le audă. De pildă, azi, în timp ce stăteam de vorbă cu C.Th. Ciobanu și Ion Roșu, G. a intervenit și a zis: „Ian să-i fac un prînz bun domnului Călin!”, apoi a relatat că, la Onești, a fost întrebat de o profesoară de română: „Cine mai e în redacție?” El i-a răspuns: „Cutare, Cutare și... Constantin Călin”. „Cum crezi că a comentat, cînd ți-a auzit numele?...” M-a privit și i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]