9,040 matches
-
hotărât de mine poate fi absorbit în sursa conferirii ei și relativizat ca merit. Umilitatea vine din conștiința faptului că orice hotărâre și orice realizare a proiectului propriu se înalță pe un proiect străin, cu alte cuvinte că în orice reușită a noastră nu suntem decât medii sau, cel mult, părtași. Gândul că nu totul depinde de noi, că nu noi am hotărât în cele din urmă în privința noastră este temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prin felul în care, hotărându-ne și hotărând, ne dăm și dăm de fiecare dată hotare. Despre un om nu se poate spune ce este decât după ce el a fost, la capătul tuturor hotărârilor sale, împlinite și neîmplinite, când suma reușitelor și eșecurilor sale poate fi făcută. Desigur, în măsura în care a primit deja hotare, omul este „de mai înainte“, el este voraus-bestimmt, este „predeterminat“, „hotărât de mai înainte“. Dar în felul acesta el nu este încă în întregime, ba chiar el este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de depășit. Expresii ca „armonie superioară“, „atingerea unui scop suprem“, „ducerea până la capăt“, „realizarea destinului“ etc. au în vedere limita într-un înțeles pozitiv, limita ca împlinire. Întrucât limita ca împlinire este dezideratul suprem al oricărui efort dirijat către o reușită de proporții, ea devine, în scenariul dinamic al peratologiei, limită de atins. * „Limita de atins“ este un concept ambiguu. Ea este absolută în măsura în care orice scop este finit, atingerea lui însemnând o împlinire fără echivoc; ea este relativă în măsura în care perfecțiunea este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
clintirea existenței din perimetrul limitelor interioare, și astfel cu o transfigurare a ei. Dacă destinul și maladiile de destin sunt situări echidistante față de 78/DESPRE LIMITĂ idealul libertății înseamnă că o existență poate fi în aceeași măsură transfigurată prin proporțiile reușitei sau prin cele ale eșecului. Spre deosebire de transfigurarea existenței prin eșec, transfigurarea prin reușită devine exemplară, iradiază asupra „celorlalți“ și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă decât una în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Dacă destinul și maladiile de destin sunt situări echidistante față de 78/DESPRE LIMITĂ idealul libertății înseamnă că o existență poate fi în aceeași măsură transfigurată prin proporțiile reușitei sau prin cele ale eșecului. Spre deosebire de transfigurarea existenței prin eșec, transfigurarea prin reușită devine exemplară, iradiază asupra „celorlalți“ și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin se explică prin aceea că fapta
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
exemplară, iradiază asupra „celorlalți“ și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin se explică prin aceea că fapta și reușita se obiectivează în efectele lor, și astfel se văd. Comunitățile bazate pe maladii de destin posedă bogăția invizibilă a non-actului, eșecului și ratării. Dar de vreme ce acestea nu lasă urme, ele nu se pot înscrie în memoria lumii și nu pot
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu are în vedere decât dialogul solitar cu limita interioară, teoria destinului devine o epură a vieții, deci ceea ce rămâne din viața unui om după ce din economia ei au fost eliminate: 1) presiunea limitelor exterioare; 2) imprevizibilul ca factor al reușitei și eșecului; 3) iraționalitatea lumii umane ca efect final al întretăierii unor țeluri divergente; 4) efectele răului organizat. Cu alte cuvinte, teoria destinului se bazează pe cultul abstract al rațiunii și voinței individuale, căci ea nu urmărește să obțină din
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
organizat. Cu alte cuvinte, teoria destinului se bazează pe cultul abstract al rațiunii și voinței individuale, căci ea nu urmărește să obțină din viață decât extractul pur al unei construcții conștiente și voluntare. De aceea, într-o teorie a destinului, reușita sau eșecul nu interesează decât în măsura în care ele sunt condiționate de gradul de perseverare în proiect. Deoarece scuza eșecului și ne-meritul reușitei sunt forme de recunoaștere ale contingentului în universul rațional al proiectului, ele nu fac parte din economia destinului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din viață decât extractul pur al unei construcții conștiente și voluntare. De aceea, într-o teorie a destinului, reușita sau eșecul nu interesează decât în măsura în care ele sunt condiționate de gradul de perseverare în proiect. Deoarece scuza eșecului și ne-meritul reușitei sunt forme de recunoaștere ale contingentului în universul rațional al proiectului, ele nu fac parte din economia destinului. În schimb, pentru că sunt forme de recunoaștere ale libertății în universul irațional și contingent al omului, participă la o teorie a destinului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
contingentului în universul rațional al proiectului, ele nu fac parte din economia destinului. În schimb, pentru că sunt forme de recunoaștere ale libertății în universul irațional și contingent al omului, participă la o teorie a destinului ne-scuza eșecului și meritul reușitei. Rezultă de aici că destinul este restul de libertate al fiecărei vieți. Proiectat pe fundalul unei vieți, destinul apare ca linie mereu frântă a libertății și permanentă recompunere a ei. Dacă nu orice reușită implică un merit rezultat din parcurgerea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
destinului ne-scuza eșecului și meritul reușitei. Rezultă de aici că destinul este restul de libertate al fiecărei vieți. Proiectat pe fundalul unei vieți, destinul apare ca linie mereu frântă a libertății și permanentă recompunere a ei. Dacă nu orice reușită implică un merit rezultat din parcurgerea „corectă“ a secvențelor „de depășit-de atins“ și dacă nu orice eșec implică răspunderea și e condamnabil înseamnă că tabloul vieții este mai vast decât cel al destinului. Din faptul că viața umană reprezintă întâlnirea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
obiectul întrebării și cel ce răspunde se identifică în persoana mea: eu întreb și eu răspund privitor la mine însumi. Alegerea, ca esență a libertății, comportă un risc : orice alegere poate fi bună sau rea, ea poate atrage după sine reușita sau eșecul. În inima însăși a libertății se află riscul și de aceea, cu fiecare ipostază a răspunderii, se află în joc ceva. În cazul răspunderii sociale este în joc onorabilitatea mea. Profesional, etic ori juridic pot reuși sau pot
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
gândului“? Oare pentru simplul fapt că ea este zeița conciliului, polymetis, „sfătuitoarea în împrejurări diverse“, cum o numește Homer? Dar Heidegger nu solicită asistența Atenei într-o manieră simbolică sau nediferențiată, gândindu-se, așa cum facem adesea, că e bine, pentru reușita unei acțiuni, să ne așezăm sub un protectorat divin. Natura de sfătuitoare a zeiței este direct implicată în problema provenienței artei. Ceea ce înseamnă că între sfat și artă există o legătură intimă. Într adevăr. Faptul de a sfătui presupune o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
înseamnă vordenken, „a gândi înaintea altuia“, vorsorgen, „a purta de grijă înaintea altuia“<ref id=”1”>Ibid., p. 12.</ref>. Numai pentru că ai gândit deja lucrurile în privința cărora ți se cere sfatul poți da un sfat eficace, adică poți provoca reușita prin corecta indicare a soluției. Sfatul pune deci totdeauna în joc un prealabil. Și tocmai de aceea, spune Heidegger, „puterea Atenei se întinde oriunde oamenii scot ceva la iveală, la lumină, unde pun ceva la cale, unde pun ceva în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
facere»”. Continuând discuția în Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat (1990), cei trei cavaleri ai inteligenței analizează cu maximă acribie „felurile lui a avea”. Nu fără multiple digresiuni menite să ducă la deplina clarificare a termenilor operanți. Prin toate reușitele ontologice, ființa umană își creează un „avut ontologic” și, drept consecință, orice actualizare a lui a fi, orice realizare a lui în prezent („acum - aici - așa”) e însoțită de apariția lui a avea la trecut. Dacă avutul ontologic nu rămâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
un orator și animator de o erudiție fără egal. Istoricul-politician Iorga putea deveni un mare lider politic! Din nefericire pentru România, va pierde această șansă. O dată cu venirea verii, armata română a început ofensiva la Putna. Ar fi fost încununată de reușită dacă n-ar fi fost și armata rusă acolo. Poate că Kerenski a însuflețit armata rusă prin discursurile lui înflăcărate, dar exista un profund sentiment antirăzboinic printre ruși, întreținut cu grijă de către bolșevici. Frontul din Bucovina a fost străpuns, la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și să-și amintească de promisiunile făcute românilor în 1916. În cele din urmă, în iulie 1919, Banatul a fost împărțit între România și Iugoslavia. Brătianu a refuzat să semneze tratatul. Împărțirea aceasta s-a dovedit totuși a fi o reușită, menținîndu-se ferm în ultimii 70 de ani24. Părăsirea de către Brătianu a Conferinței de Pace a dus la demisia lui și la formarea unui guvern sub conducerea generalului Artur Văitoianu în vederea organizării primelor alegeri conform principiului votului universal din România Mare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
studenților evrei aveau familiile și casele lor. Ei trebuiau să se bizuie în mai mică măsură pe condițiile haotice de tip Lumea a Treia create de neglijența guvernului. Mulți studenți evrei aveau o tradiție intelectuală care le mărea șansele de reușită. Condițiile groaznice de trai ale studenților au devenit unul dintre motivele principale ale radicalizării lor. Iorga a condamnat radicalismul studențesc (pe care îl eticheta drept "anarhie"), dar își amintea cîte suferințe îndurase ca student bursier. Descria acum în culori vii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care a devenit politician Imrédistfascist) a elaborat o altă doctrină: Magyar-német sorsközosség (Destinul comun maghiarogerman). După părerea lui, Ungaria și Germania, precum și fostele Puteri Centrale împărtășesc un destin comun. Revizionismul maghiar se menținea pe poziții sau și le pierdea în funcție de reușita și supraviețuirea Germaniei lui Hitler. Consecințele acestei doctrine a "Destinului comun maghiaro-german" sînt binecunoscute de toată lumea. Ungaria s-a alăturat Axei, a rupt tratatul de "Prietenie eternă" cu Iugoslavia și a atacat-o; a declarat apoi război URSS-ului și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
animatorul lui în timpuri grele și, într-un moment decisiv, a devenit Arhanghelul eliberator, asigurînd cu înțelepciune ordinea în perioada plină de vicisitudini inerente învierii unui stat distrus cu aproape o jumătate de mileniu în urmă". Iorga explica limpede că reușita lui Mazarýk avea la bază un singur secret: credința profundă în omenire și în oameni. "Moartea lui va deveni o transfigurație, o cale supremă de înălțare dincolo de limitele strîmte ale vieții", încheia Iorga. Mareșalul Ludendorff a murit cîteva luni mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el va fi recunoscut ca fiind ceva mai mult decît doar un medievist și bizantinolog de renume mondial. E cale lungă pînă la un naționalism compatibil cu umanitatea, dar răbdarea, buna credință și o politică economică adecvată pot duce la reușita lui în cadrul unei Europe Unite. Dacă la priveghiul ei, istoria Europei a lăsat o imagine etnică, care în unele părți ale continentului seamănă cu un costum de carnaval, răspunsul ar trebui să fie Maastricht, nu tragedia de la Sarajevo. În astfel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lor europeni libertatea comerțului, colaborarea internațională și integrarea interstatală. Aceste presiuni americane au avut inițial un succes moderat. Cei mai mulți politicieni și planificatori europeni nu erau pregătiți să conceapă planuri grandioase de integrare economică internațională. În această privință, cea mai mare reușită a artizanilor Planului Marshall a fost Uniunea Europeană a Plăților (UEP), propusă În decembrie 1949 și inaugurată un an mai târziu. Obiectivul său modest era să „multilateralizeze” comerțul european, creând un fel de casă de compensații pentru debite și credite În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la planurile americane de a amplasa arme nucleare În RFG, la numai câteva sute de kilometri de Rusia. Celebrul missile gap (avantajul rachetei) despre care vorbea John F. Kennedy În timpul campaniei din 1960 pentru președinția Statelor Unite era un mit, o reușită a propagandei sovietice; la fel și popularele relatări contemporane despre superioritatea tehnică și educațională a Uniunii Sovietice. Cu 20 de ani Înainte de observația cancelarului german Helmut Schmidt, Hrușciov și colegii săi știau deja că imperiul peste care domneau era practic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se soldaseră cu succese și singura soluție pentru necazurile italienilor din sud rămânea (aceeași Încă de la apariția Italiei moderne) emigrația. Însă Cassa reprezenta o mobilizare de resurse mult mai amplă decât orice plan anterior și avea mai multe șanse de reușită, fiindcă se acorda perfect cu mecanismele politice de bază ale noii republici italiene. Funcția statului republican nu diferea prea mult de cea a statului fascist precedent - de la care moștenise și majoritatea birocraților 12: rolul Romei era să asigure un loc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crearea unei armate vest-germane (Bundeswehr) În 1956, la doar unsprezece ani după Înfrângere, nu a stârnit prea mult entuziasm. Adenauer a avut o poziție ambiguă, insistând - cu o sinceritate moderată - că nu făcuse decât să răspundă presiunii internaționale. Una dintre reușitele Mișcării pentru pace (sprijinită de sovietici) de la Începutul anilor ’50 fusese aceea că izbutise să-i convingă pe mulți vest-germani că țara lor ar fi putut obține atât reunificarea, cât și garanții de securitate dacă s-ar fi autodeclarat „neutră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]