9,812 matches
-
să fiu slugă la ovrei toată viața, vrea să-mi fac botcovărie și să fim de cabul nostru. N-aveam bușca! Mai întâi l-am văzut întins pe jos pe ăla cu... adică fără mustăți, am crezut că-i beat, tremura și i-am dat de bomană baltonul lu’ tata, Dumnezeu să-l ierte, și dubă vreo zece minute l-am găsit be bălanul ăla, întins ca mort, da nu murise, și l-am luat și be el sus. Conu Costache
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ea să nu vină, după ultima lor întâlnire, pentru că de-atunci n-o mai văzuse și ea nu-i dăduse răspuns după ce primise invitația. Doctorul și soția lui anunțaseră că vin, o știa de la Marioara. Despre ea, nici o vorbă. Îi tremură mâna când își potrivi papionul de mătase, dar oglinda nu-l nemulțumi, cu chipul din ea, care-l privea altfel. Hristea și Maria Livezeanu se ciondăniră încontinuu prin ușa deschisă între camerele lor, în timp ce se pregăteau de seara festivă. Pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rață. Și cu ciocul târnăcop, Dă poc! poc! din loc în loc. OMIDA LACOMĂ O omidă cenușie cu picățele negre își ondula inelele și urca pe frunzele fragede din vârful unui prun. Bietele frunzulițe de-abia văzuseră lumina zilei și acum tremurau de spaimă. Copăcelul a început să suspine. Știa că dacă această omidă va gusta frunzele, vor veni și suratele ei și viața i se va scurge prin rădăcinile care de-abia prinseseră putere. Ah! Ce masă copioasă! gândea omida. Se
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Criptică Ieri am visat oglinzi prăfuite, livezi în crepuscul; omătul topit curgea în suspine eclipsa de afară... răceala din mine, iubirea din tine a ieșit la iveală. Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă. Nu mai e nimeni elanul meu moare răsăritul e rece... rezecție.
Criptic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83889_a_85214]
-
nimic. Bela a auzit despre "accidentul" lui Bidaru dimineața în zori, când se afla în spălător. Probabil, evenimentul a ajuns la urechile ei cu mult prea exagerat, din care cauză s-a făcut albă la față și a început să tremure. Fără a ține cont de starea emotivă în care se afla, într-un suflet a venit la Bidaru, l-a cuprins cu ambele brațe și l-a recompensat cu un sărut dulce, prelung și amețitor. După această întâmplare prietenia dintre
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
directoarea școlii și cu primarul, la propunerea acestuia, s-au abătut puțin din drum pentru a face o scurtă vizită și la cele două domnișoare. Văzându-i prin fereastră că se apropie de gospodăria lor, cele două surori, îmbrăcate sumar, tremurând din cauza frigului, speriate de moarte, au ieșit în ograda plină de noroi puturos amestecat cu zăpadă și cu alte dejecții. Intrați, fetelor, în casă că o să răciți!, le îndemnă primarul zâmbind. Vreau să văd cum vă pregătiți pentru Crăciun! Deși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să învățați ceva de la ele! După câteva ceasuri bune, când s-au întors la primărie cu toții, surorile, îmbrăcate cam subțire pentru anotimpul respectiv, în niște pulovere roase de molii, cu o bocceluță cu câteva ouțe pentru peșcheș în mâini, așteptau tremurând, învinețite de frig și speriate, pe holul din fața biroului acestuia. Ce-i cu voi, fetelor, aici? Pe cine așteptați? le întrebă primarul mirat și cuprins de remușcare, când le-a văzut pe ambele așteptând înfrigurate, cu lacrimi în ochi și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
absolut deloc. Nu putea scoate nici un sunet și chiar de l-ar fi scos, ar fi fost în zădar. Cine să-l audă? În jur nimeni și nimic. Nici nu știa sigur dacă e vis sau realitate. Avea impresia că tremură din tot corpul. Dar din care corp? Acesta nu mai exista Nu mai avea nici picioare, nici mâini, nici trup. Până și veștmintele de pe el dispăruseră ca prin minune, chiar și pantofii sport noi ca și cum nu ar fi existat niciodată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de nesiguranță și de teama a pus repede stăpânire pe el. Starea aceasta de nesiguranță și de teamă era amplificată și de emoțiile din ce în ce mai puternice, care-l copleșeau. Se simțea în situația unui student prins cu mâța în sac, care tremurând cu biletul în mână nu poate răspunde nici la cea mai elementară întrebare, iar examinatorii și martorii din preajmă îl consideră, pe bună dreptate, căzut de pe altă planetă. El, în momentul de față, nu avea de unde să cadă. Se afla
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
amețitor, în armonie perfectă cu obiectele din jurul său, plutea în gol. Acest vis liniștitor, de relativă împăcare cu sine, nu a durat decât câteva secunde. Starea de nervozitate și surescitare puse din nou stăpânire pe el, ceea ce-l făcu să tremure și mai tare. Chiar în această situație răspunse cu siguranța unui student emoționat, care s-a pregătit bine pentru examen și căruia i-a căzut și biletul preferat. Muzeul Galaxiei Moluște? Imposibil! Aiurez eu sau își bate cineva joc de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
participi la cununia noastră! De ce? Cu doi ani în urmă ai cerut-o în căsătorie și te-a refuzat categoric! În timp ce Bidaru, rămas fără replică, și-a dat seama că orice ar spune, tot nu va fi crezut, soția lui, tremurând de mânie, roșie ca racul, făcu stânga-mprejur și se trezi în curte. Totuși, până la poartă au fost conduși de mama lui Mișu care, cuprinsă de îndoieli, nu reuși să rostească decât o propoziție: Nu știu, până la urmă, ce va
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
țeavă „Damas“, invenție a fabricii de arme St. Etiene, combinație a „damasului“ englezesc cu „damasul“ de Boston, care asigură o precizie totală armei. footnote> nou-nouț, măi... cum n-ai mai văzut!“, zise moșierul cu mândrie, netezindu-și toiagul cu palma tremurându-i... „...Sărmanu‟ di el, sărmănelul“, își zise compătimitor, cu inima frântă, fostul hăitaș. Și lacrimile îi scăldau obrajii, fără să plângă, uitându-se furiș, cu o jale fără margini, la ruina de om din fața lui, altădată bărbat falnic și vânător
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Și, cu ochii holbați, „gonaciul“, își zise în gând... „Doamni, iartă-mă, da‟ boieriu ș-o pierdut mințili, chiar di tăt!“ ...Lumea, măi Fanachi, continuă boierul, e plină de durere, și viața trece prin oameni ca vântul... făcând să le tremure trupurile și sufletele. Nu putem fi stăpânul soartei noastre, măi Fanachi... și, nici a fericirii noastre...! Fostul hăitaș asculta fără să clipească, apoi, întinse gâtul, înghiți în sec, nodul omușorului i se mișcă în sus și în jos ca o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frământările văzduhului, ca la început de lume... Din înălțimi, din băierile rupte ale cerului, se revărsa potopul. Chinurile bietei femei nu mai sfârșeau. Gemea, gâfâia din răsputeri, într-un lac de sudoare. Lângă opaiț, lumânarea de la Sf. Înviere, arde necontenit, tremurând la fiecare zvâcnire a urgiei de afară. „Să fie, oare, în această pornire a Firii, o neagră presimțire?“ își zise pădurarul în mintea lui învălmășită, privind-o întrebător în ochi pe bătrână, și ea frământată de același gând. - Ha‟di
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aștepte răspunsul, ștergându-și fruntea de nădușeală, îi întinse un plic sigilat, zicându-i: Îț‟ aduc o depeșă, măi! Anton a rămas înțepenit, așa cum l-a prins vremea. Inima îi bătea în piept ca la o pasăre speriată.... degetele îi tremurau, iar când o ceti, fața i se albi ca varul. Bătrânul poștaș observă, și ca să rupă tăcerea care căzuse între ei, ca un trăsnet, continuă. - Di az‟ dimineață, din zori, am tot împarțât „bucurii“ de‟aestea în toată comuna, da
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înfipsese în gâtlej. Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groaznic când nu poți plânge...! Amintirile se depănau cu repeziciune... îi era rușine de feciorul lui... „am îmbătrânit în viața de pădurar, n-am cunoscut frica, nu mi-a tremurat glasul ori mâna niciodată, iar acum?!“... ei acu‟ alta‟i treaba!“, își răspunse tot el gândului. O neliniște îi forfeca inima, ca un clește, o neliniște care pusese stăpânire pe sufletul lui și nu-l slăbea o clipă, trezind în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iar pe vale se întindea umbra lunguiață a fortărețelor de sus, care, pe cerul roșu ca o vâlvătaie, păreau în flăcări. Curând se înserase... așa, cam ca pe vremea asta. În aer se lăsa o răcoare dulce, frunzele începură să tremure, era liniște, o liniște prevestitoare de neprevăzut... de mister, nu se auzea decât foșnetul frunzelor; noaptea căzu repede. Un vânt rece se mișcă, dinspre miazănoapte. Deodată, se făcu răcoare și începu să bată vântul și să aducă niște nouri de la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
negru. Și greierul de sub tufa de liliac tăcu pentru o clipă. Apoi, pădurarul continuă. ...Ecoul îndemnului său, „după mine, copiii mei“ a mai fluturat o vreme în văzduh și s-a stins în vale. Buza de jos începu să-i tremure a plâns, mai trase o țigară, sucită cu foiță subțire, pe limbă și buză. Tot atunci, la primul asalt, a fost doborât și dom‟ maior Șonțu, comandantul batalionului 1 reg. 10 Dorobanți. Bătălia a fost așa de crâncenă că nici
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
făra glas, iar când își reveni sări ca ars, de parcă ar fi călcat pe cărbuni aprinși cu piciorul gol. - Cum...?! cum, să‟nveț?! - Ioti-așa... vreau să‟nvăț buchea tătî...tătî!... - Cum să‟nveț‟ buchea?! ... n-ai să poți!.. zise bătrânul, tremurând ca varga. - Ba pot... di ci să nu pot!... Fănuță cum poati? Bătrânul văzând atâta hotărâre în ...mâna aceea de om, se cutremură. - Când ai să te faci mai mare, ai să mergi șî la școală ..mai ai di crescut
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gata!.. Totul a‟nceput să se învârtească în capul meu de copil, ca o morișcă. Bucăți de noapte cădeau peste copilăria me‟, multă vreme -, întunericul se lăsa asupra viitorului, tunete îmi băteau timpanele, ochii și obrajii îmi ardeau, buzele îmi tremurau a mânie dar și a neputință. Bătrânul tăcu o clipă și mai pufăi din țigară, apoi continuă.. Șiroaie de lacrimi, câteva zile, mi-au curs din ochi; frământările în pat noaptea cu vise pline de duhuri rele se țineau lanț
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-l putu stăpâni... Roșeața îi biruise smoleala obrazului. Tâmplele îi băteau ca doua aripi țintuite. ...L-au lăsat într-un desiș, alungându-l de lângă ei.. Emoția îl cuprinse și pe Anton ca o contagiune subită... și, pierdut, a început să tremure pentru el. Anton, pădurarul, era un om tare... care trăia cu picioarele pe pământ, gândea simplu și vedea lucrurile limpede. Prin pădure, se strecura fără zgomot, ca o jivină... mereu în stare de veghe, cu miros și auz ascuțit. Adulmecând
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se înmulți prin văgăuni... chemări ca de rămas bun, mai jalnic, mai trist... mai înfricoșător, că înfiorară codrii. Apoi, cu coada între picioare și cu botul în jos se întoarse încet și intră în pădure. Anton înțepeni, cu rasuflarea tăiată, tremurându-i barba. Pădurarul se înfioră din creștet până în tălpi, el care nu cunoștea emoția și nici frica... simțind în ăuitul lui, chemări de răzbunare, și, el omul pădurii știa ce înseamnă asta din partea lupului... fiară crâncenă care ucide, așa cum i-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dânsa! zise el simțind că se înăbușă. - Doamni, fă-ți milă di mini... Doamni, facă-se voia Ta .. iartă-mă Doamni... Tatu‟ nostru, cari ești în Ceruri...! Simțea cum din ce în ce, i se împotmolește mintea, iar glasul îi tremură... Trecuse de miezul nopții. Ploaia încetase. În ochii lui se iviră doua lacrimi ce au rămas aninate de gene, o vreme, ca două diamante într-o pânză de paianjen. Deodată, i se făcu negru înaintea ochilor. Picioarele i se tăiară
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
silea la plecare; era preludiul despărțirii veșnice. „- Doamni, facă-se voia Ta... iartă-mă, Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară pentru bătrânul care
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că și-a pierdut mama, și căutând-o, s-a rătăcit! murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori pâlpâia o flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]