10,163 matches
-
voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, a împodobit și acoperit cu acoperământul acesta mormântul tatălui său, Io Ștefan voievod, cel care a domnit în Țara Moldovei 47 de ani și trei luni, care s-a strămutat la veșnicul lăcaș în anul 1712, luna iulie, 2 zile, în zi de marți, la al patrulea ceas din zi.” Și lespedea de marmură, și acoperământul de mormânt se păstrează până în zilele noastre la mănăstirea Putna. În aceeași biserică fusese înmormântată și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care venise cu ajutor de la Iancu de Hunedoara, încearcă o apropiere de regatul polon. El face apel la Ditrih Buceațchi să intervină pe lângă regele polon în favoarea sa. La 2 decembrie 1449 se dă un document în care se vorbește de “veșnică unire și la creștinească dragoste și la prietenie din inimă cu al nostru iubit părinte și prieten”. Pe lângă sentimentele filiale și de prietenie, pe care domnul Moldovei le avea față de un mare nobil polon, Bogdan se obligă să îi dea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru moartea tatălui său, Andrică” și “i-a dat lui Petru stolnic un sat al ei pe Siret, anume Brătiești, iar pan Petre i-a dat Ilcăi, pentru acel sat, încă 40 de zloți tătărești și au rămas în pace veșnică.” Așadar, indiferent de litigiu și indiferent de cine este implicat în el, rezolvarea are loc în fața tronului domnesc. Florin Constantiniu considera că, după 1436, domniile asociate din Moldova ar reprezenta un stadiu al fărâmițării. Datorită marelui lor domeniu, Constantiniu i-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domeniul uman a cărui încercuire magică a distrus-o. Mai mult chiar, cerbul își împodobește coarnele cu simbolul cunoașterii umane, atingând o culme a sfidării universului domestic. Via adaugă ipostazei de arbore sacru „expresia vegetală a nemuririi”, tinereții și vieții veșnice. Mai mult, ea asigură viața însăși, idee exemplificată de basmele cu influență creștină în care nou-născutul abandonat și găsit de un pustnic este hrănit și crescut cu o viță-de-vie apărută din senin. Imaginea cerbului trufaș, autoîncoronat stăpân peste lume, pare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are un nucleu din care va emerge întreaga lume. Opoziția prezentului indicativ, prin care existența apelor eterne este instaurată, cu imperfectul situării ostrovului, implică raportul modificabil dintre amorf și creație. Insula a fost ridicată în timpuri mitice în centrul apelor veșnice ale neantului, dar ea ține doar de timpul sacru în care omul nu poate zăbovi în afara contextului ritual. Apele germinatoare sunt, creația trebuie regăsită și reiterată. Ipostaza autohtonă a lui axis mundi nu lipsește din nici un tablou apocaliptic: „Vine marea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
social într-o stare de vulnerabilitate, privându-l de sacru și de fertilitate. Izolat de lumea mitică, planul profan riscă să fie absorbit de increat, contingentul fiind salvat de posesia „fructului care întreține tinerețea, un simbol al reînnoirii și al veșnicei prospețimi”. Ideea aceasta se susține în textul baladei prin faptul că mărul are o rodire continuă. Sfera simbolică nu se oprește însă aici. „Inițiații au considerat [mărul] fruct al cunoașterii și-al libertății”; răpindu-l, zânele se asigură că nimeni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Rădășanu surprinde prin modul reverențios în care își amintește de cei dispăruți, cunoscuți în viață, întotdeauna folosind formulele: "Bunul Dumnezeu să-i ierte toate păcatele" (p.39), "Dumnezeu să-i ierte păcatele și să le fie țărâna ușoară și amintirea veșnică" (formula repetată cel mai des) sau "A închis ochii ei frumoși și drăgălași pe vecie". Amintirile lui Gheorghe Rădășanu nu sunt o narațiune, diverse scene din viață revin pe parcursul rememorărilor, cu unele reluări sau precizări ulterioare. În dese rânduri autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
adus și zestrea Pachiței, a mamei mele: 2 boi și o vacă, date de Vasile a lui Ion Iftimie. Pachița era nepoată de văr drept lui Vasile Sofroni Iftimie. Și ei i-o dat pământu cu acte prin Trebunal de veșnică vânzare. Și în 1884 la Sfîntu Dumitru 26 Octombrie în casa lui Vasile Sofroni Iftimie m-a născut mama Pachița pe mine. Bătrînul Vasile Sofroni Iftimie a avut un suflet bun ca de înger. Cea dintăi casă care am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
câte o mână de bani zicând: "poate îți vor prinde bine". Dar a murit și el foarte degrabă, cam prin 1905, că-i plăcea să bea. Bunul Dumnezeu să-i ierte toate păcatele, să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică, lui Vasile Rotărescu care a fost un suflet foarte bun. Când eram mic de țâță, mama mă lasă la Tasia, soția lui Grigore Chetreanu, țiganca din Râșca, dar eu nu vream să sug că avea o țâța, ca gurguia 12
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ca și fratele său preotul Grigore Zăhărescu, amândoi cu glasuri frumoase de cântat lui Dumnezeu, precum și dascălul Petrescu, toți trei au plecat de mult pe calea veșniciei, Dumnezeu să le ierte pacatele și să le fie țărâna ușoară și amintire veșnica! Eram în clasa a II-a cu preotul Ioan Săvel, cam pe la jumătatea lunii mai, când ușa clasei s-a deschis și au intrat în clasă : Dna. Gorschi, soția advocatului Gorschi, o doamnă de statură mijlocie, stricată de vărsat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și foarte bună la inimă. Tare se mai îndămânau oamenii cu ei ! Și nouă, Saie Marcus și cu doamna Sura, ne-au făcut numai bine și nici un rău. Dumnezeu să le ierte păcatele, să le fie țărna ușoară și amintirea veșnică, că de mult îs plecați amândoi pe calea veșniciei. Mi-am pus în gând să mă duc la concurs la Școala normală la Iași, cu un elev din Cotu Băii, care trăiește și azi Vasile Lupașcu. Tata a trimis la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
învățător și un om foarte bun și cinstit, a trăit în comuna Avrămeni, județul Dorohoi. A murit în județul Dorohoi, orașul Dorohoi, în vârstă de 89 de ani. Dumnezeu să-i ierte păcatele, să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică ! Că a fost un om foarte bun și cât a trăit a făcut numai bine. A luptat la Mărășești cu gradul de căpitan. Deci a fost cineva. Și a fost de mare modestie. I-a murit soția dintăi, dna Adela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fost cineva. Și a fost de mare modestie. I-a murit soția dintăi, dna Adela, soră cu dna învățătorului Gh. Lavronschi din Dorohoi. Amândouă surorile au fost foarte bune gospodine și de mare cinste și rară vrednicie. Să le fie veșnică amintirea. Eu i-am cunoscut în timpul războiului din 19161918. La Istorie și Geografie asculta Ioan Mitru, directorul Școalei Normale. La Istorie m-a întrebat despre Matei Basarab [24] și Vasile Lupu [25] și am știut foarte bine. La Geografie m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
zmei și paralei. Noi copiii i-am zis: Moneiu, că nu puteam zice moșu. El ne-a dat și pământ și casă și sufletu bun fără pereche. Dumnezeu să-i ierte toate păcatele, să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică a lui Vasile Sofroni Iftimie, căruia oamenii îi mai ziceau Ciobănosu, că era foarte bărbătos. Când am venit acasă de Crăciun, am găsit pe bunica Ancuța, mama mamei mele, foarte slăbită și cu un chic de suflet. Tușea foarte tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
frumoșii ei ochi pe veșnicie. Soțul ei a murit mai înainte. Au fost doi feciori preoți, unul învățător și unul factor poștal. Au trăit în satul Oprișeni. Dumnezeu să le ierte păcatele și să le fie țărna ușoară și amintirea veșnică! Cine a fost Vasile Călugărescu din Rădășeni? A fost un flăcău foarte frumos, blond, înalt și mustecios și cu 3 ani mai în vârstă ca mine. A fost negustor de mere. Cumpăra mere și le vindea. A fost însurat, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cum era beat, 2 copii răi l-au omorât și i-au luat 70 de bani din curea că atâta avea. A fost om bisericos și mare naționalist. Dumnezeu să-i ierte păcatele, să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică lui Vasile Călugărescu din Rădășenii cei vestiți! În toamna anului 1906, s-a făcut Expoziția Jubiliară, 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Am fost și noi din Baea, 30 de țărani sub conducerea învățătorului strălucit Neculai Stoleriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am scris în fiecare an până în ziua de 20 februarie 1960 când Neculai N.Tiron, cel cu suflet de înger a închis ochii lui cei buni pe vecie. Dumnezeu să-i ierte păcatele, să-i fie țerna ușoară și amintirea veșnică. Și a rămas Doamna Elena soția lui de zbucium și de chin. Și a murit la 2 ianuarie 1966 și înmormântată în 4 ianuarie 1966. A trăit în strada Mihai Kogălniceanu Nr.7 din Huși județul Fălciu. S-a stins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de la un vecin de-al lor că ea Maria a murit cu picioarele tăiate de tren, iar el din pricina unei conserve stricate s-a otrăvit și a murit. Dumnezeu să le ierte păcatele, să le fie țerna ușoară și amintirea veșnică că au fost oameni foarte buni. Popota ofițerilor a fost la un neamț Venzel Singer care avea fabrică de cărămizi, om foarte cumsecade. Avea 2 domnișoare și frumoase și foarte de treabă. Pe cea mai mare o chema Natalia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
foarte mare sgârcenie. Și când te duceai la ei te primeau cu foarte mare drag și nu erau oameni bogați. Dumnezeu să-i ierte păcatele și a Anicăi și a lui Nae Jindiceanu, să-i fie țerna ușoară și amintirea veșnică. Cum am fost să mă prăbușesc eu în 1930 cu familie cu tot În 1930 m-am dus la Prefectură și am cerut să vie și să repare păretele clădirei școalei din Bogata. N-a venit nimeni, dar mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
modestie. Și așa s-a stins familia lui Edmund Vișec și a Mariei, doi soți care ne-au primit și omenit cu mare bunătate în casa lor. Bunul Dumnezeu să le ierte păcatele, să le fie țerna ușoară și amintirea veșnică ! Azi 28 iulie 1972, Bogata Vențel Zingher În gospodăria lui Vențel Zingher a fost popota ofițerilor coloanei noastre. El era mare fabricant de cărămizi. Și avea un foarte mare fabricant de dubit pei la Fălticeni. Bătrânul Zingher avea un ficior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
luat un ceas și vreo 2-3 lei. Iar ce s-a mai făcut cu fetele nu mai știu. De-or fi trăind fie sănătoase, de-or fi murit, Dumnezeu să le ierte păcatele, să le fie țerna ușoară și amintirea veșnică că au fost fete foarte cinstite și de rară vrednicie. Azi 28 iulie 1972. Bogata 20 noiembrie 1972 Bogata Rânduri închinate în amintirea elevului Alexandru A.Ștefănescu de la Școala Normală de învățători "Vasile Lupu"din Iași, el fiind din com.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
odată să ne întâlnim și să nu bem un pahar de vin ori de bere ori să nu mă ia acasă la el să stăm la masă împreună. Dumnezeu să-i ierte păcatele, să-i fie țerna ușoară și amintirea veșnică. Ei n-au avut copii. Ea, Elisabeta C. Maxim trăiește singură, îi foarte slăbită și foarte supărată, și rudele ei toate îs la Piatra Neamț. Azi e 4 iunie 1974 Scriu plângând. Costică Maxim a înfiat o copilă a unuia Gheniș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am întâlnit satul Villamayor de Monjardin iar biserica era deschisă. Nu prea mare, cu un portal frumos, romanic, vechi de secole și o ușă la fel de veche. în biserica cu pereți simpli de piatră este semiîntuneric, doar la altar arde lampa veșnică animând puțin umbra ce te învăluie. Mai intră câțiva pelerini dar ies repede. Ies și eu apoi purtându-mi rucsacul ce parcă este mai ușor decât ieri deși în realitate este la fel de greu. Drumul este presărat cu pelerini. îl întâlnesc
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
se afla în acele minute alături de ceilalți șefi, probabil, pe undeva, la Snagov, sau poate fugise cu elicopterul din Comitetul Central să-și găsească un adăpost de teama poporului pe care îl înfometase, îl torturase, cu convingerea că ei sunt veșnici. Coloana de protestanți era flancată de câțiva bărbați care purtau pe brațul drept câte o banderolă tricoloră, ceea ce dădea marșului o imagine de manifestare patriotică românească și reacției populației din acea zonă a Bucureștiului una de susținere prin aplauze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de către Soviete. Așa s-a ivit și nevoia de a încerca să dezleg acel de ce ? al perpetuării comandamentelor politicii externe rusești, de la Petru cel Mare la Putin. Să înțeleg de ce și cum au supraviețuit românii în vecinătatea imediată a Rusiei - veșnicul pericol la adresa lor. Toate acestea se leagă direct de istoria Tezaurului. * Documentele referitoare strict la Tezaur, publicate în 1993 în volumul întocmit în colaborare cu Constantin Botoran, Ion Calafeteanu, Iulian Hațieganu, au fost completate cu documente ce înfățișează contextul intern
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]