9,695 matches
-
pericolul otoman. La solicitarea regelui Sigismund de Luxemburg, (1384-1437), o parte a iobăgimii transilvănene, scutită până atunci de serviciul militar, este obligată începând cu 1397 să participe la oaste. Înfrângerea sârbilor la Kosovopolje („Câmpia mierlei”) în anul 1389 și moartea voievodului Mircea cel Bătrân, (1386-1418), al Țării Românești, au înlăturat ultimele obstacole majore în calea Imperiului Otoman spre Transilvania și centrul Europei. Un rol major în oprirea temporară a pericolului turcesc l-a jucat Ioan de Hunedoara, (1407-1456), voievod al Transilvaniei
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
și moartea voievodului Mircea cel Bătrân, (1386-1418), al Țării Românești, au înlăturat ultimele obstacole majore în calea Imperiului Otoman spre Transilvania și centrul Europei. Un rol major în oprirea temporară a pericolului turcesc l-a jucat Ioan de Hunedoara, (1407-1456), voievod al Transilvaniei (1446-1456) și guvernator al Ungariei (1446-1453). Complementară efortului său militar a fost strădania de a spori autonomia voievodatului Transilvaniei față de regatul ungar. Politica lui Ioan (Iancu) de Hunedoara față de turci va fi continuată de fiul său, regele Matia
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
1526) și la Mohács (29 august 1526), bătălie la care Transilvania nu a participat, au accentuat criza societății maghiare. Această criză s-a răsfrânt și asupra Transilvaniei. Disputele privind succesiunea dinastică și dubla alegere ca contra-regi pe tronul Ungariei a voievodului Transilvaniei Ioan Zápolya (scris și "Szapolyai") (1526-1540) și a lui Ferdinand I de Habsburg (1526-1540), cumnatul regelui Ludovic al II-lea (1516 - mort la Mohács), au facilitat intervenția turcilor. Ungaria de est și Transilvania erau guvernate de Zápolya, iar Ungaria
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
1542, sașii, prin Johannes Honterus și, ulterior, o parte a populației maghiare din Transilvania aderă la Reformă. În anul 1599 Mihai Viteazul ocupă temporar Transilvania și o supune autorității sale. Situația politică încordată precum și războaiele dese l-au împiedicat pe voievodul român să realizeze o unificare de durată a acestei provincii cu Moldova și Țara Românească. Transilvania a devenit mai apoi leagănul partidului naționalist ungar, care lupta împotriva monarhilor habsburgi. Transilvania intră la sfârșitul secolului al XVII-lea în componența Imperiului
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
a cărei turlă se înalță până la mijlocul câmpului superior. Semnificația elementelor însumate: Capul de zimbru, vechi simbol maramureșan, amintește de legenda descălecatului, plecarea lui Dragoș și Bogdan I din Maramureș pentru a forma statul feudal independent Moldova. Roza este blazonul voievodului Bogdan I. Capra neagră și brazii evocă relieful și principalele bogății naturale ale zonei. Intrarea în mină reprezintă bogațiile subsolului a căror exploatare a avut o importantă pondere în economia județului. Biserica din lemn atestă faptul că în acest județ
Județul Maramureș () [Corola-website/Science/296663_a_297992]
-
lor”) în două volume și trei tomuri din "Istoria românilor prin călătorii", "Ideea Daciei românești", "Istoria Evului Mediu" și alte lucrări științifice. Studiile sale biografice se concentrau asupra predecesorului său Mihail Kogălniceanu. A mai scris două drame: una centrată în jurul voievodului moldovean Constantin Cantemir ("Cantemir bătrânul"), și alta dedicată, și numită după Brâncoveanu. A ținut discursuri în orașele transilvănene, și s-a implicat în proiecte pentru a organiza centre culturale populare prin orașe, prin care intenționa să răspândească un mesaj cultural
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Românași (Largiana). Din motive de apărare a trecătorii Poartă Meseșului și a întregului ținut împotriva invaziilor tătare și turcești au apărut fortificații medievale cu rol complex, urmele unor asemenea cetăți medievale pastrandu-se la Almas, Moigrad și Simleul Silvaniei. Numele voievodului Valahiei Mihai Viteazul, primul domn care a reușit unirea celor trei țări române, se leagă de istoria Salajului prin bătălia de la Guraslau, la 3 august 1601. Pe o măgura din acea zonă, un impunător monument veșnicește memoria celui care a
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
locuri în pensiuni urbane și rurale, 426 locuri în spațiile de cazare pe nave. Giurgiu, frumoasa așezare vlășceană ce dăinuie de veacuri pe malul stâng al Dunării, atestată documentar la 23 septembrie 1403 printr-un act ce poartă semnătura Marelui Voievod Mircea cel Bătrân (1386-1418), își are rădăcinile mult mai adânc înfipte în istorie, după cum arată mărturiile scoase la iveală de oamenii de știință în domeniu, locurile acestea înscriindu-se printre cele în care s-a născut poporul român. În 1420
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
este marcată de o fântână în stânca masivului Căpățânii, lângă "Pârâul Poștei", la circa nord de Mănăstirea Cozia. Pe la mănăstirea Cozia trece în drumul său spre București dinspre Ardeal poetul Mihai Eminescu. Revoltat de faptul că autoritățile transformaseră ctitoria marelui voievod, Mircea cel Bătrân, în închisoare, scrie în ziarul "Timpul" din 12 septembrie 1882: "„Cozia, unde e înmormântat Mircea I, cel mai mare domn al Țării Românești, acela sub care țara cuprindea amândouă malurile Dunării până-n mare, Cozia, unde e îmormântată
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
negativă a populațiilor credincioase Ortodoxiei, anume „șcheii” (slavii precum sârbii, bulgarii sau rutenii) și mai ales românii, care au fost considerați doar ca „națiuni tolerate”, deși constituiau populația majoritară a Transilvaniei. Formațiuni politice precum voievodatul Maramureșului, până atunci condus de voievozi români conform „dreptului românesc” ("jus valachicum"), au fost desființate și transformate în simple comitate ale regatului maghiar. Pentru a fi recunoscuți ca cetățeni, „șcheii” și românii trebuiau să se convertească la catolicism. Iancu de Hunedoara este un exemplu tipic în
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
o majoritate românească timpuriu atestată, dar și o pătură conducătoare românească (boieri și domnitori) chiar dacă unii dintre aceștia, precum dinastia Basarabilor, erau de origine cumană. În Transilvania, deși a existat o majoritate românească în majoritatea comitatelor, clasa conducătoare (grofii și voievozii) era maghiară. Înainte de întemeiere statelor medievale românești, nici cnezatele prezente pe viitorul teritoriu al României și Republicii Moldova, nici Țaratul Vlaho-Bulgar condus de dinastia Asenizilor, nu pot fi considerate ca fiind „state medievale românești” deoarece atât populația lor, cât și pătura
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
este obligat să le cedeze Turcilor Bugeacul, pierzând astfel accesul la mare odată cu Cetatea Albă. În 1526 după dezastrul armatelor Regatului Ungariei la Mohacs, întreaga Peninsulă Balcanică și mare parte din Ungaria sunt pașalâcuri ale Imperiului Otoman, dar Transilvania (cu voievozi maghiari), Moldova și Țara Românească (cu voievozi români) rămân Principate autonome, cu propriile lor Sfaturi, suverani, legi, armate, flote dunărene, logofeți (ambasadori) și cu religia oficială creștină: ele plătesc tribut Sultanului turc dar nu fac parte din Imperiul acestuia, cum
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
pierzând astfel accesul la mare odată cu Cetatea Albă. În 1526 după dezastrul armatelor Regatului Ungariei la Mohacs, întreaga Peninsulă Balcanică și mare parte din Ungaria sunt pașalâcuri ale Imperiului Otoman, dar Transilvania (cu voievozi maghiari), Moldova și Țara Românească (cu voievozi români) rămân Principate autonome, cu propriile lor Sfaturi, suverani, legi, armate, flote dunărene, logofeți (ambasadori) și cu religia oficială creștină: ele plătesc tribut Sultanului turc dar nu fac parte din Imperiul acestuia, cum reiese în mod greșit din multe hărți
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
fratele lui Dan I , Mircea cel Bătrân a stăpânit un vast teritoriu, pe care îl organiza, după principiul centralizării, sub autoritatea domniei stabilite în cetatea Argeșului. S-a autoproclamat "" Io (titlul medieval purtat în Moldova și în Țară Românească), mare voievod și domn singur stăpânitor și al părților peste munți, încă și spre părțile tătărești, herțeg al Amlașului și Făgărașului, domn al Banatului Severinului și pe amândouă părțile peste toată Dobrogea, încă până la Marea cea Mare și singur stăpânitor al cetății
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
prin Țară Românească. Regele s-a întors în Ungaria pe un drum ocolit, cu corabia pe Dunăre, apoi până la Constantinopol, a ocolit peninsula Balcanică și după câteva luni a ajuns la coasta Marii Adriatice. Pe Dunăre, l-a trimis pe voievodul Transilvaniei cu un grup de nobili din regiunea Brăilei spre Brașov. Poziția lui Mircea părea nefavorabilă, stabilindu-se în posesiunile ardelene, fie în Făgăraș sau în cetatea Bologa de lângă Cluj. După ce s-a întors în Transilvania, voievodul Stibor a mobilizat
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a trimis pe voievodul Transilvaniei cu un grup de nobili din regiunea Brăilei spre Brașov. Poziția lui Mircea părea nefavorabilă, stabilindu-se în posesiunile ardelene, fie în Făgăraș sau în cetatea Bologa de lângă Cluj. După ce s-a întors în Transilvania, voievodul Stibor a mobilizat o nouă oaste cu care a intrat în Țară Românească în iarnă 1396-1397,capturandu-l pe Vlad Uzurpatorul și înscăunându-l pe Mircea. În acest context, Mircea a acceptat suzeranitatea regelui maghiar. Cu ocazia dietei de la Timișoara
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Albă. A construit cetatea de scaun al Sucevei, ridicarea mănăstirii Neamțului de ucenici ai meșterului Nicodim, din Țară Românească, cititorul mănăstirii de la Vodița. Urmașul său, Roman I, într-un hrisov din 30 martie 1392, se intitula marele singur stăpânitor domnitor voievod al Țării Moldovei de la munți până la țărmul marii, ceea ce demonstrează procesul de unificare a Moldovei. Din căsătoria sa cu doamna Anastasia l-a avut ca fiu pe Alexandru cel Bun. A fost urmat de Ștefan I, bazându-se pe sprijinul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a ridicat împotriva ucigașului tatălui, unchiului sau, Petru Aron, pe care l-a înfrânt în lupta de la Doljești la 12 aprilie și la Orbic pe 14 aprilie. Pe câmpul Dreptății, de la Suceava, în față supușilor, a primit învestitură domnească. Tânărul voievod avea probleme de rezolvat. Trebuia să restabilească ordinea internă, prin întărirea autorității domnești, apoi a anihilat orice pretendent la tron. Petru Aron, care a reușit să scape din bătălie, s-a refugiat în Polonia. Ștefan l-a urmărit și în
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
propunându-l pe fratele său mai mic, Sigismund. În august 1497, Ioan Albert a traversat Prutul în fruntea unei armate de 80 000 de oameni spre Suceava. Dar au fost înconjurați de trupele moldovene și de corpurile de oaste de la voievodul Transilvaniei și de la domnitorul Țării Românești. La 19 octombrie, armata poloneză a ridicat asediul și s-a retras. A fost însă nimicită la Bătălia de la Codrii Cosminului. Polonezii au fost nevoiți să inițieze noi tratative, mijlocite de diplomații unguri. Tratatul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
1462, a trimis după medici europeni. Nu a încetat să gândească la o amplă coaliție antiotomană. A murit la 2 iulie 1504, înmormântat la Mănăstirea Putna. Ca parte a regatului maghiar, Transilvania a fost administrată de un guvernator regal sau voievod. Voievodul deținea atribuțiuni militare, administrative și juridice. Coroana maghiară însă a permis exercitarea numai celor administrative și militare, celelalte fiind încredințate comiților săsesc și secuiesc. Voievodul era sprijinit de Dieta Transilvaniei, la care participau boierii români, alături de nobilii maghiari, sași
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a trimis după medici europeni. Nu a încetat să gândească la o amplă coaliție antiotomană. A murit la 2 iulie 1504, înmormântat la Mănăstirea Putna. Ca parte a regatului maghiar, Transilvania a fost administrată de un guvernator regal sau voievod. Voievodul deținea atribuțiuni militare, administrative și juridice. Coroana maghiară însă a permis exercitarea numai celor administrative și militare, celelalte fiind încredințate comiților săsesc și secuiesc. Voievodul era sprijinit de Dieta Transilvaniei, la care participau boierii români, alături de nobilii maghiari, sași și
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Ca parte a regatului maghiar, Transilvania a fost administrată de un guvernator regal sau voievod. Voievodul deținea atribuțiuni militare, administrative și juridice. Coroana maghiară însă a permis exercitarea numai celor administrative și militare, celelalte fiind încredințate comiților săsesc și secuiesc. Voievodul era sprijinit de Dieta Transilvaniei, la care participau boierii români, alături de nobilii maghiari, sași și secui. Din secolul XIV, românii au fost înlăturați din Dietă. Unitățile administrative ale românilor din Transilvania purtau denumirea de districte-cele ale sașilor și secuilor se
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
administrative ale românilor din Transilvania purtau denumirea de districte-cele ale sașilor și secuilor se numeau scaune, conduse de un jude regal. Au existat tentative de afirmare a autonomiei și independenței Transilvaniei în timpul domnitorilor Roland Borșa și Ladislau Kan II. Unii voievozi au încercat să formeze dinastii, precum cei din familia Lackfi, în secolul XIV, sau cei fin familia Csaki, din secolul XV. Iar voievodul Ladislau Losonci a participat la o coaliție balcanică împotriva Ungariei. După 1541, de la destrămarea regatului Ungariei, principii
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
tentative de afirmare a autonomiei și independenței Transilvaniei în timpul domnitorilor Roland Borșa și Ladislau Kan II. Unii voievozi au încercat să formeze dinastii, precum cei din familia Lackfi, în secolul XIV, sau cei fin familia Csaki, din secolul XV. Iar voievodul Ladislau Losonci a participat la o coaliție balcanică împotriva Ungariei. După 1541, de la destrămarea regatului Ungariei, principii Transilvaniei au fost aleși de diete. După alegere, principele trebuia să fie confirmat de sultan, căci Transilvania deținea același statut că Moldova și
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
1438 de către regele Albert al II-lea, Rege Roman. După moartea acestuia, Ioan a susținut candidatura la tronul Ungariei a regelui polonez, Vladislav al III-lea al Poloniei, încoronat sub numele de Vladislav I în 1440. A primit titlul de voievod al Transilvaniei. Ioan i-a înscăunat pe Basarab al II-lea pe tronul Țării Românești în 1442 și pe Petru al III-lea în Moldova, în 1448. Rolul de purtător al stindardului antiotoman la Dunărea de Jos a fost asumat
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]