10,730 matches
-
ruși și comandantul lor, Prințul Menșikov plecaseră, apărarea Sevastopolului a fost condusă de viceamiralii Vladimir Kornilov și Pavel Nahimov, avându-l ca ajutor pe genistul șef al lui Menșikov, locotenentul colonel Eduard Totleben. Forțele rușilor erau compuse din 4.500 voluntari (milițieni), 2.700 tunari, 4.400 infanteriști marini, 18.500 marinari și 5.000 de muncitori, în total, puțin peste 35.000 de oameni. Rușii un început apărarea sabordându-și corăbiile pentru a proteja portul, tunurile navale fiind folosite ca
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
fratele său mai mare, Joe, în care tatăl său își pusese speranțele pentru un mandat la președinția SUA, s-a înrolat în Marina Militară, fiind instruit ca pilot. Din același motiv al ambiției, Jack s-a oferit și el ca voluntar la marină și la infanterie, dar nu a fost acceptat din probleme de sănătate (bolile cronice și problemele cu coloana vertebrală). Nu a renunțat și cu ajutorul tatălui său, care i-a falsificat fișa medicală, și fără să treacă examenul medical
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
în atenția opiniei publice mondiale. Agresiunea sovietică a fost considerată, în general, ca nejustificată. Diferite organizații străine au trimis ajutoare materiale, așa cum erau ajutoarele medicale. Emigranții finlandezi din Statele Unite ale Americii și Canada s-au reîntors în țară și mulți voluntari (așa cum a fost viitorul actor Christopher Lee) au venit în Finlanda pentru a se înrola în armata țării. Voluntari au sosit din Danemarca (1.010), Norvegia (895), Norvegia (372), finlandezi expatriați din Ingria suedeză (346) și 210 voluntari din alte
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
ajutoare materiale, așa cum erau ajutoarele medicale. Emigranții finlandezi din Statele Unite ale Americii și Canada s-au reîntors în țară și mulți voluntari (așa cum a fost viitorul actor Christopher Lee) au venit în Finlanda pentru a se înrola în armata țării. Voluntari au sosit din Danemarca (1.010), Norvegia (895), Norvegia (372), finlandezi expatriați din Ingria suedeză (346) și 210 voluntari din alte țări. Corespondenții străini din Helsinki au scris și câteodată au exagerat. relatând despre succesele și ingeniozitatea finlandezilor în luptă
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
și mulți voluntari (așa cum a fost viitorul actor Christopher Lee) au venit în Finlanda pentru a se înrola în armata țării. Voluntari au sosit din Danemarca (1.010), Norvegia (895), Norvegia (372), finlandezi expatriați din Ingria suedeză (346) și 210 voluntari din alte țări. Corespondenții străini din Helsinki au scris și câteodată au exagerat. relatând despre succesele și ingeniozitatea finlandezilor în luptă. Suedia, care se declarase națiune nebeligerantă în loc de țară neutră (așa cum a fost în anii de luptă dintre Germania Nazistă
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
și ingeniozitatea finlandezilor în luptă. Suedia, care se declarase națiune nebeligerantă în loc de țară neutră (așa cum a fost în anii de luptă dintre Germania Nazistă și Aliați), a contribuit cu furnituri militare, bani, credite, ajutoare umanitare și aproximativ 8.700 de voluntari la lupta finlandezilor împotriva agresorului sovietic. Poate mai important decât restul contribuțiilor suedeze au fost piloții voluntari veniți din această țară, care au intrat în acțiune începând din 7 ianuarie 1940, luptând pe 12 avioane de vânătoare, 5 bombardiere și
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
gata de atac în martie, dar au fost împiedicați să intre în luptă de semnarea păcii. 33 de oameni au căzut în luptă, printre ei aflându-se comandantul primei unități suedeze care i-a înlocuit pe finlandezi, locotenentul-colonel Magnus Dyrssen. Voluntarii suedezi au rămas o sursă de dezacord între suedezi și finlandezi. Dezbaterile din Finlanda în anii imediat de dinaintea izbucnirii războiului dăduseră finlandezilor de rând speranțe pentru un ajutor mai consistent din partea Suediei, așa cum ar fi fost participarea la război a
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
prin Rusia. Vestea a zguduit profund sufletul scriitorului, după cum își amintea soția sa, Fanny, iar acesta și-a reproșat că l-a putut ajuta pe fratele său să ajungă la București. Un alt frate, Virgil (1897-1917), care se înrolase ca voluntar pentru a încerca să fugă în Italia, unde să urmeze studii de pictură, fusese rănit în 1916 și trimis în prima linie pe frontul rusesc, deși nu era refăcut complet. Acolo a fost rănit de explozia unui obuz în martie
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Maieru, comitatul Bistrița-Năsăud (azi în județul Bistrița-Năsăud) și, după ce a absolvit liceul în 1913, a devenit student la Facultatea de Drept a Universității Franz Josef din Cluj, fiind nevoit să-și întrerupă studiile din cauza izbucnirii războiului. S-a încorporat ca voluntar în Armata Austro-Ungară în august 1914. În decursul unui an de luptă, el a fost avansat la gradul de sublocotenent în Armata Austro-Ungară. A luptat în Rusia și în Galiția, suferind răni multiple. Rebreanu s-a remarcat pe Frontul Italian
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
parte pe călău și în fața soldaților, mulți dintre ei fiind români aduși acolo ca un avertisment, a strigat cu putere: „Trăiască România Mare!”. Liviu Rebreanu a introdus în roman mai multe întâmplări din viața fratelui său precum încorporarea sa ca voluntar, lupta lor pe aceleași fronturi (italian, rusesc și românesc), distrugerea reflectorului inamic, multipla decorare, permisiile avute, povestea de dragoste irosită cu o fată din sat, cearta cu un funcționar din localitate, povestea de dragoste cu o țărăncuță unguroaică și sfârșitul
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
în Războiul Civil Spaniol sau să prevină o intervenție externă în cadrul conflictului. Adolf Hitler și Mussolini continuau să-i sprijine pe naționaliștii conduși de Francisco Franco, pe când Uniunea Sovietică a ajutat cealaltă tabără combatantă. În februarie 1937, Societatea a interzis voluntarii externi, însă aceasta a fost, de fapt, o mișcare simbolică. După mai multe conflicte care s-au purtat de-a lungul anilor 1930, Japonia a lansat o invazie pe scară largă asupra Chinei, în 7 iulie 1937. Pe 12 septembrie
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
permis lui Rând să obțină publicarea unei versiuni revizuite în 1946, care s-a vândut în peste 3,5 milioane de exemplare. În timpul anilor 1940, Rând a devenit activă politic. Atât ea, cât și soțul ei au lucrat full-time ca voluntari în campania prezidențială a republicanului . Această activitate i-a adus lui Rând prima experiență de vorbit în public, inclusiv răspunsuri la întrebările uneori ostile din partea publicului din New York care ticmai vizualizaseră jurnale de știri pro-Willkie, o experiență care i-a
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
au plimbat prin diverse cantonamente de internați și de prizonieri, ca să facă recrutările de rigoare. Sima a organizat la Viena un simulacru de guvern în exil și o „armată națională”, compusă (tot potrivit unor surse legionare) din 12.000 de voluntari, respectiv, două regimente, dintre care unul rămas „în formare”, compuse din militari români trimiși în Germania pentru specializare și internați în lagăre de prizonieri după 23 august 1944, prizonieri din luptele ulterioare și legionari. În 1945, cu înaintarea frontului spre
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
anului 1877 și s-a desfășurat pe 2 fronturi: unul în Balcani și altul în Caucaz. Alături de armatele ruse a luptat armata română, la solicitarea expresă a Curții de la Sankt-Petersburg, dar și sârbi, muntenegreni și bulgari, organizați în trupe de voluntari pe teritoriul României. Principalele operațiuni s-au desfășurat în Balcani. Dealtfel, utilizarea teritoriului românesc de către armata rusă avea un rol definitoriu în planurile făcute de Imperiul Țarist. Un tratat de alianță militară între Rusia și România nu a existat, dar
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
cu toată cinstea din iunie 1877 făcută la Măcin trupelor ruse și apoi în decembrie 1877 petiția dobrogenilor care, acoperită de nume și semnături, cerea unirea Dobrogei cu România. De altfel, numeroși români dobrogeni se înrolaseră în armata română ca voluntari în timpul războiului. Unirea Dobrogei de nord cu România a fost dorința guvernului și populației românești în aceași măsură și nu o situație impusă de ruși, pe care oamenii politici români ar fi încercat să o evite; ceea ce a încercat în
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
cretanilor de unire cu Grecia. Insurgenții au preluat controlul asupra întregii insule, cu excepția a cinci orașe în care musulmanii erau fortificați. Presa grecească a susținut că musulmanii masacraseră greci și acest zvon s-a răspândit în toată Europa. Mii de voluntari greci s-au mobilizat și au fost trimiși pe insulă. Până la începutul lui 1869 insurecția a fost înăbușită, dar Poarta a oferit unele concesii, acordând insulei autonomie și drepturi mai multe pentru creștinii de acolo. Asediul mănăstirii Moni Arkadiou, când
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
sudului Basarabiei pierdut de Rusia în timpul Războiului Crimeei, și anexarea de către Rusia a portului Batumi de pe coasta estică a Mării Negre. Bulgaria urma să devină autonomă (independentă, după înregistrările rusești). În iulie-august, slab pregătita și slab echipata armată sârbă susținută de voluntari ruși nu a reușit să-și îndeplinească obiectivele strategice ofensive dar a reușit să respingă ofensiva otomană în Serbia, și la 26 august, Serbia a cerut puterilor europene să medieze încheierea războiului. Un ultimatum comun al puterilor europene a obligat
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
Sarıkamıș și alte regiuni, pe care le-au încorporat în Provincia Kars. Principalul aliat al Rusiei în acest război a fost România (care a mobilizat o armată de de oameni). Pe lângă aceasta, armatei ruse i s-au alăturat peste de voluntari localnici bulgari ("Opălcenie") și un regiment din Finlanda, care, după război, a primit titlul de "Batalionul Vechea Gardă", titlu pe care încă îl mai păstrează. Sub presiune britanică, Rusia a acceptat armistițiul oferit de Imperiul Otoman la 31 ianuarie 1878
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
consiliului de administrație ai întreprinderii, - proprietarii, directorii sau administratorii neremunerați (care primesc ca plată o cotă parte din profit sau un onorariu), - lucrătorii unității analizate, care lucrează permanent (peste un an de zile) într-o filială situată în străinătate, - lucrătorii voluntari. 2.1. Sexul. 2.2. Vârsta angajatului (număr de ani împliniți) la data specificată din luna de referință. 2.3. Ocupația, conform Clasificării internaționale standard a ocupațiilor (ISCO - 88 (COM)]: Ocupația se codifică conform clasificării ISCO -88 (COM), cel puțin
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/89952_a_90739]
-
că au deținut documente ilegale (comuniste). La anchetarea acestui caz, Tismăneanu a refuzat să colaboreze cu Siguranța Statului. După ispășirea condamnării, Leonte Tismăneanu a plecat în Spania, urmând-o pe Hermina Marcusohn, pentru a se înrola în Brigăzile Internaționale de voluntari care luptau în Războiul Civil Spaniol alături de trupele regimului republican de la Madrid. Evocând acea epocă, Vladimir Tismăneanu a făcut următoarea mărturisire: „Tatăl meu, care atunci se numea Leonid Tisminețki, și-a pierdut brațul drept la vârsta de 24 de ani
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
în spitalul Brigăzilor Internaționale au fost dr. Shuli Brill și infirmierele Sanda Sauvard, Galia Burcă, Elisabeta Luca și Hermina Marcusohn (mama mea)”. În aceeași ordine de idei, în extrasul din "Lista comuniștilor români răniți în Spania", document întocmit de Comitetul voluntarilor români de la Paris, la 20 martie 1939, se preciza: „[Leonid Tisminețki:] Muncitor tipograf, 25 de ani, născut în Basarabia (Soroca). În Spania, se află de un an. Are brațul amputat. Membru PCR. A fost de mai multe ori arestat și
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
curând. Se afirmă în zilele noastre că executarea pacifistului Arndt Pekurinen din noiembrie 1941 a fost datorată încercării de evitare a demoralizării armatei în urma activismului împotriva războiului. La fel ca și în timpul Războiului de Iarnă, în sprijinul finlandezilor au sosit voluntari suedezi. Până în decembrie voluntarii au păzit baza navală sovietică de la Hanko, iar după evacuarea acesteia, suedezii au fost în mod oficial demobilizați. Un număr de peste 1.600 suedezi au luptat pentru Finlanda pentru perioade de 3 - 6 luni. Numai 60
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
zilele noastre că executarea pacifistului Arndt Pekurinen din noiembrie 1941 a fost datorată încercării de evitare a demoralizării armatei în urma activismului împotriva războiului. La fel ca și în timpul Războiului de Iarnă, în sprijinul finlandezilor au sosit voluntari suedezi. Până în decembrie voluntarii au păzit baza navală sovietică de la Hanko, iar după evacuarea acesteia, suedezii au fost în mod oficial demobilizați. Un număr de peste 1.600 suedezi au luptat pentru Finlanda pentru perioade de 3 - 6 luni. Numai 60 dintre aceștia se mai
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
fost în mod oficial demobilizați. Un număr de peste 1.600 suedezi au luptat pentru Finlanda pentru perioade de 3 - 6 luni. Numai 60 dintre aceștia se mai aflau în rândurile armatei finlandeze în vara anului 1944. Aproximativ o treime dintre voluntari mai luptaseră și în războiul de iarnă. Cam un sfert dintre voluntari îl reprezentau ofițerii demisionari din armata suedeză. Pe frontul finlandez a luptat și un batalion "SS" format din voluntari veniți din Norvegia, la vremea aceea țară ocupată de
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
luptat pentru Finlanda pentru perioade de 3 - 6 luni. Numai 60 dintre aceștia se mai aflau în rândurile armatei finlandeze în vara anului 1944. Aproximativ o treime dintre voluntari mai luptaseră și în războiul de iarnă. Cam un sfert dintre voluntari îl reprezentau ofițerii demisionari din armata suedeză. Pe frontul finlandez a luptat și un batalion "SS" format din voluntari veniți din Norvegia, la vremea aceea țară ocupată de naziști , la fel și câțiva voluntari din Danemarca. În lupte au participat
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]