90,463 matches
-
Otoman și arestarea armenilor ce făceau parte din ele, justificându-și acțiunea prin existența unor dovezi că organizațiile erau controlate din afara imperiului, incitau la revolte în spatele liniilor otomane și cooperau cu forțele ruse. Acest ordin a dus la arestarea în noaptea de 24/25 aprilie 1915 a 235-270 de lideri ai comunității armene din Istanbul, inclusiv politicieni, clerici, medici, scriitori, jurnaliști, avocați și profesori, ei fiind uciși ulterior în majoritate. Deși uciderea în masă a civililor armeni începuse în vilayetul Van
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
Operațiunea Berlin (25-26 septembrie 1944) a fost evacuare pe timp de noapte a resturilor Diviziei I aeropurtate, încercuite de forțele germane la nord de cursul inferior al Rinului în Olanda, departe de grosul trupelor aliate, la finalul Operațiunii Market Garden din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Obiectivul operațiunii a fost
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
punctul de întâlnire, iar elementele sale cele mai avansate nu au reușit să ia contactul cu polonezii la Driel decât pe 22 septembrie. Generalul Roy Urquhart, comandantul Diviziei I, a cerut inițial ca Brigada I poloneză să traverseze râul în noaptea de 21 septembrie și să își ocupe pozițiile ordonate. Numai că nicio unitate nu avea în dotare bărci sau plute, iar polonezii s-au văzut obligați să se retragă în timpul nopții la Driel, unde să organizeze o linie defensivă. Elementele
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
inițial ca Brigada I poloneză să traverseze râul în noaptea de 21 septembrie și să își ocupe pozițiile ordonate. Numai că nicio unitate nu avea în dotare bărci sau plute, iar polonezii s-au văzut obligați să se retragă în timpul nopții la Driel, unde să organizeze o linie defensivă. Elementele avansate ale Corpului XXX au ajuns la Driel în ziua următoare, dar în același timp, germanii au organizat un front de blocare în vest, pentru prevenirea înaintării aliate spre podul rutier
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
germanii au organizat un front de blocare în vest, pentru prevenirea înaintării aliate spre podul rutier. În timpul zilei, Divizia I a făcut rost de șase bărci de cauciuc, iar Urquhart a cerut din nou polonezilor să efectueze traversarea râului. În noaptea de 22 septembrie a fost declanșată acțiunea de traversare, dar cele două frânghii care trebuiau să asigure tractarea bărcilor s-au rupt, iar vâslele bărcilor s-au dovedit prea mici pentru navigarea în curentul foarte puternic al fluviului. Doar 55
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
a comandantului polonez, generalul Stanisław Sosabowski. Se pare că Horrocks și-a dat seama că Divizia I se află într-o poziție care devenea tot mai greu de menținut și s-a început conceperea unui plan de retragere. În acea noapte, încercările de traversare a râului s-au încheiat cu eșecuri de proporții. Pentru traversarea celor două batalioane a fost adus un număr insuficient de bărci. Din acest motiv, doar Batalionul 4 al Regimentului „Dorsetshire” a avut timp să încerce forțarea
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
Horrocks s-a ajuns la concluzia că soldații aliați de la Arnhem trebuie evacuați de urgență. Planul lui Urquhart presupunea ca un mic grup de soldați să formeze o linie defensivă subțire în perimetrul de la Oosterbeek. După aceasta, sub acoperirea întunericului nopții, grosul trupelor trebuia să se retragă de-a lungul unei benzi albe întinse pe pământ de supraviețuitorii regimentului piloților de planoare. Ultimii apărători trebuiau să se retragă încet la sfârșit și să traverseze la rândul lor Rinul. Pentru ca germanii să
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
pe malului Rinului ca să împiedice strangularea de către un atac german a căii de retragere a restului militarilor Diviziei I. Dintre cei 10.095 de militari care fuseseră tansportați pe calea aerului la Arnhem, 2.500 mai erau încă valizi în noaptea de 25 septembrie. Dintre aceștia, au fost evacuați în siguranță 2.238 (dintre care 75 de infanteriști ai Regimentului 75 Dorset) de britanici și 160 de parașutiști polonezi. Cea mai mare parte a celor care au fost evacuați de la Arnhem
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
ar fi putut fi umplute cu apă, iar ulterior suficient de mult kerosen ar fi putut fi turnat deasupra apei pentru a arde timp de șase ore. Folosind această metodă, un semnal diferit ar fi putut fi trimis în fiecare noapte. Între timp, alți astronomi erau în căutare de semne de viață pe alte planete. În 1822, Franz von Gruithuisen a crezut că a văzut un oraș uriaș și dovezi de agricultură pe Lună, dar astronomi care foloseau instrumente mai puternice
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
și s-a retras. Batalioanele 1 și 3 de parașutiști au fost la rândul lor oprite de subordonații lui Krafft, restul zilei fiind petrecute în lupte de hărțuire. Batalionul al 3-lea a încercat să se deplaseze spre sud în timpul nopții, dar a fost oprit la Oosterbeek, iar Batalionul 1 a încercat să înainteze spre nord, unde a fost întâmpinat de forțele lui Spindler, nereușind să ajungă la șoseaua Arnhem-Ede de pe ruta „Leopard”. În schimb, Dobie a decis să abandoneze planul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
forțele lui Spindler, nereușind să ajungă la șoseaua Arnhem-Ede de pe ruta „Leopard”. În schimb, Dobie a decis să abandoneze planul inițial și să îl ajute pe Frost, care ataca podul, și a ordonat batalionului său săse deplaseze spre sud în timpul nopții la Oosterbeek. Doar acțiunea Batalionului 2 nu a întâmpinat o rezistență puternică, reușind să evite liniile defensive ale germanilor, care nu fuseseră stabilite ferm în zonă. În schimb, înaintarea britanicilor a fost încetinită de masa de civili olandezi, care aglomeraseră
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
aliat și unele dintre unitățile de sprijin, printre care două mașini de teren din grupul lui Gough, tunurile antitanc cu proiectile de 6 livre, cartierul general al brigăzii și geniștii, în total cam 740 de militari, au înaintat la căderea nopții până în centrul orașului Arnhem. Aici, ei au reușit să ocupe capătul de nord, neapărat de germani, al podului rutier. Cartierul general era condus de maiorul Tony Hibbert. Locotenentul John Hollington Grayburn a condus o tentativă de preluare a controlului asupra
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
would not be able to return to Divisional HQ for two days. Pe parcursul celei de-a doua zile, 18 septembrie, unitățile Diviziei a 9-a SS blindate au continuat să întărească linia defensivă. Unitatea lui Krafft s-a retras în timpul nopții și s-a alăturat liniei comandate de Spindler, sub comanda căruia au trecut toți militarii. Forța unității lui Spindler a continuat să crească în timp ce noi subunități soseau pe noua linie a frontului, care s-au despărțit până la urmă în două
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
urmă în două grupuri: „Kampfgruppe” Allworden și „Kampfgruppe” Harder. Linia defensivă asigura acum apărarea întregului flanc vestic al Arnhemului și a reușit să acopere breșa de-a lungul râului pe care o folosise Frost cu o zi mai devreme. În timpul nopții, batalioanele 1 și 3 de parașutiști reușiseră să se strecoare până pe ruta folosită inițial de batalionul al 2-lea pentru intrarea în oraș, sperând să poate să ajungă mai departe în centrul Arnhemului. Ei au ajuns în dreptul pozițiilor germane încă
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de parașutiști au fost transferate la nord de calea ferată ca să ocupe conform planului liniile defensive de la nord de oraș, dar elementele avansate ale parașutiștilor au fost respinse de linia de apărare a SS-ului și s-au retras în timpul nopții. La scurtă vreme după aterizarea celui de-al doilea val, au fost executate primele misiuni de parașutare a proviziilor pe terenul „L”. Deși parașutările proviziilor s-a făcut cu destul de multă precizie, doar o parte a lor a putut fi
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
au fost distruse sau incendiate. Din acest motiv a fost declarat un armistițiu de două ore în seara acestei zile, iar răniții au fost evacuați și luați prizonieri de germani. Printre britanicii luați prizonieri s-a numărt și Frost. În timpul nopții, câteva subunități au încercat să spargă încercuirea ca să ajungă la Oosterbeek. Unele dintre aceste grupuri, precum cel condus de maiorul Hibbert, au fost capturate de germani. În jurul orei 5 în dimineața zilei de joi, toate punctele de rezistență de la pod
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
germani să îl folosească. Sosirea polonezilor a ușurat presiunea exercitată de germani asupra liniilor britanice. Pentru ca să facă față unor atacuri asupra capătului sudic al podului de la Nijmegen sau al drumului care ducea către acesta, Rinul a fost traversat în cursul nopții de Batalionul 34 SS olandez, Batalionul 47 de mitraliori și alte subunități mai mici. La Oosterbeek, pozițiile defensive fuseseră întărite și reorganizate în două zone. Hicks urma să comande zonele de nord și vest al perimetrului defensive, iar Hackett partea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nevoie grabnică de întăriri. Polonezii au așteptat pe malul sudic până al ora 3 dimineața, dar nicio plută nu a fost adusă pentru traversare, și au fost nevoiți să se retragă la Driel, unde au organizat o linie defensivă. În timpul nopții, soldații germani de la sud de Rin au organizat o linie de blocare de-a lungul căii ferate, făcând joncțiunea cu subunitățile SS spre sud, realizând o linie defensivă împotriva unui posibil atac al polonezilor pentru cucerirea podului rutier. Polonezii săpaseră
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
iar tancurile germane nu au reușit să manevreze în așa fel încât să îi atace. Speranțele polonezilor au crescut când trei blindate ale Corpului XXX au reușit să ocolească defensiva germană și să se alăture forțelor lui Sosabowski. În cursul nopții, în sprijinul polonezilor au venit tancurile Regimentului de dragoni regali și infanteriștii Batalionului al 5-lea al Regimentului de infanterie ușoară „Duke of Cornwall”. Aceștia erau urmați la o oarecare distanță de restul Diviziei a 43-a Wessex, care își
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
au luat legătura cu cartierul general al lui Sosabowskis. S-a hotărât ca să se transporte șase bărci din cauciuc pe maul de nord ca să permită polonezilor să traverseze Rinul și să vină în sprijinul celor din zona Oosterbeek. În acea noapte s-a pus în aplicare planul, dar în timpul traversării s-a rupt cablul care trebuia să ajute la remorcare, iar vâslele din dotare s-au dovedit ineficiente pentru manevrarea bărcilor în curentul puternic. Doar 55 de polonezi au reușit să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
rezultatele nu au fost mulțumitoare. Pe malul sudic al Rinului, polonezii s-au pregătit pentru o nouă încercare de traversare a fluviului. Ei au așteptat sosirea bărcilor de asalt trimise de Corpul XXX, care au sosit însă doar după miezul nopții, unele dintre acestea fără vâsle. Traversarea a început la ora 3 dimineața, polonezii fiind sprijiniți cu foc de Divizia 43 Wessex. În cele câteva ore până la ivirea zorilor, doar 153 de soldați au reușit să traverseze Rinul, mai puțin de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
târziu, el a convocat o conferințe Valburg la care au participat Browning, generalul Ivor Thomas (Divizia 43 Wessex) și Sosabowski. În timpul acestei ședințe, Horrocks a reușit să îl convingă pe Sosabowski să accepte organizarea unei noi traversări a Rinului în noaptea care avea să urmeze. După ce germanii au reușit să cucerească ceva mai târziu o porțiune din îngustul drum de aprovizionare a aliaților de lângă Nijmegen, Horrocks și-a dat seama că planul inițial nu este viabil și a început conceperea unui
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
00, au fost evacuați în timpul armistițiului aproximativ 450 de răniți, germanii folosind ambulanțe și mașini de teren pentru evacuarea cazurilor grave la spitalul din Arnhem, unde personalul medical german, britanic și olandez a lucrat împreună pentru salvarea răniților. În cursul nopții, soldații aliați au făcut o nouă tentativă de traversare a râului. S-a hotărât ca Batalionul al 4-lea al Regimentului „Dorset” și Batalionul I de parașutiști polonezi să forțeze cursul apei la ora 22:00 folosind bărci de asalt
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nordic - a făcut ca dintre cei 315 de britanici îmbarcați, doar câteva duzini să ajungă la liniile aliate de pe celălalt mal. Majoritatea bărcilor au debarcat prea departe în aval și cel puțin 200 de soldați aliați au căzut prizonieri. În timpul nopții a fost trimisă lui Urqhart pe celălalt mal o copie a planului de retragere. Deși retragerea era o decizie greu de luat, Urquhart era conștient de situația gravă în care se aflau militarii din subordinea sa a cerut prin radio
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
o decizie greu de luat, Urquhart era conștient de situația gravă în care se aflau militarii din subordinea sa a cerut prin radio la ora 08:00 lui Thomas să aprobe planul, a cărui execuție urma să înceapă în acea noapte. Între timp, forțele aeropurtate mai trebuiau să reziste încă o zi pe poziții. Răniții au fost evacuați din posturile de prim ajutor din prima linie, dar cum nu a existat nicio perioadă oficială de încetare a focului, transportul lor s-
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]