93,304 matches
-
școala Frăției Ortodoxe din Kiev, extinzându-și, în decursul anilor, programul de studii după model apusean. Colegiul, ce va inspira pe cel înființat după 1640 la Trei Ierarhi, în Iași, va deveni ulterior o reputată academie teologică. M. dezvoltă activitatea editorială de la Lavra Pecerska - traducând și corectând texte, scriind prefețe și lucrări originale, supraveghind pregătirea meșterilor tipografi și gravori, ca și răspândirea cărților, imprimate cu litere latine, în Țările Române. Revede Moldova în 1645, când oficiază la Trei Ierarhi nunta, cu
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
1987), Premiul „Nichita Stănescu” (1987), Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timiș pentru volumul Locus periucundus (1994, post-mortem) și este declarat, post-mortem, Cetățean de onoare al municipiului Timișoara (1999). Component al generației optzeciste, refuzând orice fel de compromis, M. își amână debutul editorial până dincolo de limitele vieții. Locus periucundus cuprinde o serie de poeme scrise în perioada 1975-1989, într-o selecție de autor. Lirica impulsivă, abruptă și adesea contradictorie, ca și scriitura funciar contestatară întrețin o permanentă stare conflictuală, dând seamă de experiența
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
revista „Zorile” a Liceului „Gh. Barițiu”(1969), în anul următor fiindu-i publicate poezii în suplimentul „Preludiu” al ziarului „Scânteia tineretului”. Prima carte, Viața fără nume, îi apare în 1980. Format în cercul revistei „Echinox”, M. intră imediat după debutul editorial în atenția criticii, fiind apreciat ca „un poet matur, unul din cei mai serioși reprezentanți ai tinerei generații” (Ion Cristofor). Din aceeași perspectivă a generației ’80 Ioan Milea avansează ideea că pe lângă afirmarea unui poet autentic, volumul Viața fără nume
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Jakob Grimm, Ernest Renan, Două tratate despre originea limbajului, Iași, 2001; Rivarol, Discurs despre universalitatea limbii franceze, urmat de Maxime, reflecții, anecdote, cuvinte de duh, Iași, 2003. Repere bibliografice: Lucia Wald, Alexandru Boboc, Daniel Barbu, Trei opinii despre un eveniment editorial: Augustin, „De dialectica”, „Universul cărții”, 1991, 7; Tania Radu, Augustin, „De dialectica”, LAI, 1991, 10 august; Felicia Niță-Dumas, Augustin, „De dialectica”, ALIL, seria A, t. XXXIII, 1992-1993; Ioan Oprea, Augustin, „De dialectica”, AUI, literatură, t.XXXIX, 1993; Alexandru Gafton, Un
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
de istorie la o școală generală din Strâmbu, județul Cluj (1981-1988), iar din 1988, redactor la „Tribuna”. În 1992 devine șef de secție la revista „Nu” (Cluj-Napoca), cu o rubrică permanentă de eseu politic („Recurs”), iar din 1997 este director editorial la „Transilvania jurnal”, apoi redactor responsabil al ediției clujene a ziarului „Evenimentul zilei”. Colaborează cu versuri, recenzii, eseuri, însemnări la „Amfiteatru”, „Vatra”, „Familia”, „Astra”, „Cronica”, „Steaua”, „Contrapunct”, „22”, „Conversația” (Arad), „Poesis” ș.a. Debutează editorial cu volumul de poeme Cartea de
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
revistă română”, „Curierul literar”, „Generația nouă”, „Făt-Frumos”, „Conservatorul”, „Viața literară” ș.a. Deși în 1894 anunța un volum căruia zece ani mai târziu îi da și titlul (Destăinuiri), mai mult delăsător decât neîncrezător în sine, poetul și-a amânat mereu debutul editorial. Câțiva prieteni devotați i-au strâns o parte din stihuri în 1921 în placheta Poezii postume , retipărită cu adăugiri și cu o prefață semnată de Ion Petrovici în 1944. Poetul Gellu Naum este fiul lui. De extracție rurală, N. caută
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
de știință având rolul de a combate superstițiile, problemele femeii sunt tratate în numeroase articole, sunt discutate amplu chestiuni de antropologie. Pagina literară apare de la numărul 19/1936 și conține mai multe rubrici: „Încrestări”, „Scurte note” (despre reviste nou-apărute, apariții editoriale), „Comemorări”, „Poeme”, „Siluete artistice”, „Reviste”. Poezia este cel mai bine reprezentată: Ion Moldoveanu, promovat ulterior la „Symposion”, trimite în 1937 numeroase versuri, Gabriel Țepelea colaborează cu epigrame ce vor fi incluse în volumul Instantanee (1937), Ion Negoițescu debutează aici cu
NAŢIUNEA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
Generală din București (1950-1956). Lucrează doi ani ca medic în mediul rural, apoi ca medic radiolog la București. Debutează în 1962 cu versuri, la „Luceafărul”, iar prima carte, placheta De-a soarele, îi apare în 1967. Va fi o prezență editorială regulată, cu numeroase cărți de versuri sau de proză, câteva fiind destinate copiilor, precum În orașul Poc-în-Plic (1985) ș.a. Frunze sub copaci nebuni (2002) este un volum de teatru. Cărțile pentru copii i-au fost traduse și publicate în limbile
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
rouă (1983) devin un fel de „istorie personală” mozaicată. Poezia este invocată ca „ivirea cântecului”, „sunet pur”, „ținta hipnotică”, ipostaze metaforice desemnând o dinamică a contrariilor și proiecția spre un plan abstract. După o lungă întrerupere, N. revine în peisajul editorial cu volumul Gara de Est (2003). „Giulgiul inocenței” din Poeme, mărturie a unei lumi magice, se destramă brutal, tărâmul paradisiac, numit prin cuvinte de rezonanță blagiană - „acolo este veșnică vară” -, lasă loc imaginii bibliotecilor „prădate”. SCRIERI: Poeme, București, 1973; Roza
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
l’Europe la București. În 1993 organizează în Normandia o Săptămână culturală românească, la care au participat peste patruzeci de scriitori, pictori, muzicieni din România. Debutează în „Gazeta literară” (1962) și colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Secolul 20” ș.a. Debutul editorial al lui N. se produce relativ târziu, cu volumul de versuri Bărbații acestui pământ, apărut în 1967, urmat de placheta Anul soarelui cald (1969). Ceea ce îi caracterizează temperamentul este sentimentul de independență, de refuz al constrângerilor, dar și o puternică
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
și adevăr de un gând comun.” Colaborează cu versuri Otilia Cazimir, Ștefan Baciu, N. Țațomir, Ion Manolescu, Em. Florens ș.a. În primul număr apare o cronică la romanul Nea Nae al lui N.D. Cocea. La rubrica „Magazin” se consemnează apariții editoriale și revuistice. P. acordă atenție prezentării grafice, reproducând lucrări de Șt. Dimitrescu, Otto Briese, N. Tonitza ș.a. Glumele, epigramele și noutățile cinematografice completează sumarul unei publicații care s-ar fi putut impune în istoria presei românești dacă ar fi avut
PEISAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288748_a_290077]
-
Securității (din 2000), realizator TV (moderând din 2002 emisiunea „Idei în libertate”). Începe prin a publica versuri la „Tribuna”, în 1976. Debutul publicistic veritabil, asumat ca atare de autor, se produce însă cu proză, în 1992, la „Contrapunct”, în timp ce debutul editorial datează din 1995, când apare volumul de eseuri Cerul văzut prin lentilă (Premiul Uniunii Scriitorilor). Colaborează cu eseuri, proză, poezie la revistele „22”, „Litere, arte & idei”, „Dilema”, „Orizont”, „Vatra”, „Secolul 20”, „Plai cu boi” ș.a. P. este unul dintre brand
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
de la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, unde predă până în 1985. Își ia doctoratul în 1980, cu teza Camil Petrescu - prozatorul. Părăsește învățământul și se angajează ca bibliograf la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” din același oraș. După 1989 se dedică activității editoriale, mai întâi la Editura Didactică și Pedagogică, iar din 1999 la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în revista „Luminița” (1957), iar prima carte, Proza lui Camil Petrescu, îi apare în 1981. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
scris. Între 1990 și 1994 este redactor la „Cuvântul” și la „Amfiteatru”, trece la Editura Litera, iar din 1995 funcționează în cadrul Grupului Editorial All. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Vatra”, „Viața românească”, „Arc”, „Arca”, „Dilema” ș.a. Prima sa prezență editorială se înregistrează odată cu volumul colectiv de proză scurtă Debut ’86. Excesul de relativizare a propriei valori literare se adaugă la P. discreției aproape maladive. Scriitor care stăpânește povestirea cu un har nu deseori întâlnit, mai puțin dispus să fructifice artistic
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
iar din 2001 devine lector la Colegiul de Institutori din Caransebeș. Își ia doctoratul în filologie (2001) cu teza Augustin Buzura și structurile prozei generației ’60, susținută la Universitatea de Vest din Timișoara. Precedat de o îndelungată activitate publicistică, debutul editorial al lui P. are loc târziu, cu eseul Augustin Buzura. De la romanul existențialist la sociografia romanescă (1993; Premiul Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor). Bine documentată, lucrarea surprinde proteismul estetic al scriitorului și insistă pe elementele novatoare pe care scrierile
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
de Filologie a Universității din București (1967). Din 1959 e director economic la Teatrul Dramatic din Petroșani. În 1965 este transferat la Deva în calitate de director al Centrului de Librării, funcție pe care o va deține până la pensionare, în 1987. Debutul editorial se produce în 1981, cu volumul de versuri pentru copii O poveste cu primăvară. Colaborează la „Cosinzeana” și „Cuvântul liber” (Deva), „Revista învățământului preșcolar” (București) ș.a. Poezia lui P.-M. se înscrie pe linia tradiției românești a literaturii pentru copii
POP-MARCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288897_a_290226]
-
versuri, la pagina literară a ziarului „Viața nouă” din Galați, colaborând mai târziu cu poezie, critică și eseuri la „Pagini dunărene”, „Tânărul scriitor”, „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Porto-Franco”, „Ziarul de duminică” ș.a. Debutul editorial l-a constituit volumul de poezii Roata, apărut în 1968. Au urmat Întoarcerile (1970), În așternerea văilor (1974), Poeme (1985), Păsări apocrife (1988) și selecția de autor Roata (1997); participă cu ciclul Ploaia, fluviul și mandolinele la antologia colectivă Poemele
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
Căprariu, Darie Novăceanu, TR, 1971, 8; Radu Mareș, „Oră Americii Latine”, TR, 1971, 35; George Muntean, „Peisaj în mișcare”, ST, 1972, 6; Eugen Dorcescu, „Există nopți”, O, 1974, 8; Piru, Poezia, ÎI, 166-169; Firan, Macedonski-Arghezi, 334-338; Edgar Papu, Un monument editorial, FLC, 1982, 46; Dan Munteanu, Maturitate artistică și erudiție, FLC, 1982, 46; Lucian Alexiu, Eternă reîntoarcere, O, 1986, 30; Liviu Papadima, „Întoarcerea gladiatorului”, TBR, 1986, 326; Mircea Iorgulescu, Centrul de greutate, RL, 1987, 52; Gabriel Rusu, Poeme pentru despărțire, TMS
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. Debutează în 1969 la „România literară”, colaborând în continuare și la „Echinox”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Caiete critice”, „Familia”, „Observator cultural” ș.a. Cea dintâi prezență editorială este volumul Versuri de Ion Minulescu (1972), îngrijit și postfațat de O. cu un studiu în care poetul simbolist e recitit din unghiul lărgit al impresionismului. Și postfața ediției D. Bolintineanu, Poezii (1977) a fost apreciată pentru repertorierea integrală a
OMAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288532_a_289861]
-
George, O memorabilă restituire, LCF, 1998, 26; Nicolae Manolescu, Spiritul critic și insectele, RL, 1998, 29; Alexandru George, De-ale editării, LCF, 1998, 30; Teodor Vârgolici, Memoriile lui E. Lovinescu, ALA, 1998, 427; Săndulescu, Constelații, 169-175; Z. Ornea, Un eveniment editorial, RL, 1999, 32; Paul Cornea, Enigma marelui critic, OC, 2000, 1; Eugen Simion, Multă melancolie și solitudine, „Curentul”, 2001, 571; Cornelia Ștefănescu, Monumentalitatea epică, RL, 2002, 11; Nicolae Manolescu, Specializări pe cale de dispariție, RL, 2002, 41; Al. Săndulescu, Agendele literare
OMAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288532_a_289861]
-
1940-1946) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1947-1951). A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, Editura pentru Literatura Universală și Editura Univers din 1952 până în 1975, când devine lector la Centrala Editorială. Debutează în 1952 cu traduceri din literatura maghiară, la „Viața românească”, iar primele poezii îi apar în 1966, în „Luceafărul”. Colaborează cu versuri, proză, însemnări critice și traduceri la „România literară”, „Luceafărul”, „Astra”, „Ateneu”, „Orizont”, „Transilvania”, „Secolul 20”, „Utunk” ș.a.
OLARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288519_a_289848]
-
director general în Ministerul Culturii și director al Editurii Fundației Culturale Române. Practic, O. a debutat publicistic de două ori: în 1946, la „Glasul armatei”, cu poezie, și în 1966, la „Luceafărul”, cu schița Un cer atât de aproape. Debutul editorial s-a produs în 1971, cu volumul de schițe și crochiuri Vedere din balcon. Începând cu 1998 ține o rubrică săptămânală în „Adevărul literar și artistic”, intitulată „Ferestre”, acoperind o paletă variată de subiecte. Articolele publicate aici sunt strânse în
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
pe care o conduce. Debutează în 1964, cu poezie, la „Contemporanul”, și cu texte publicistice în „Viața studențească”. Scrie, de-a lungul anilor, recenzii de cărți, cronici de film și reportaje în „Amfiteatru”, „Contemporanul”, „România literară”, „Secolul 20”, „Luceafărul”. Debutul editorial se produce în 1973, cu volumul de versuri Masculin, feminin. Vor urma alte cărți de poezie, reportaje, povestiri, proză pentru copii. Deși semnalate de critică cu destulă bunăvoință, poemele scrise de N. nu par menite să rețină atenția decât cu
NICOLAU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288439_a_289768]
-
redactor la Editura Albatros, unde va fi mai târziu șef de redacție. Debutează în presă la „Gazeta literară” în 1964. A colaborat la „Iașul literar”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața Buzăului”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul Bucureștilor”, „Sud”. Prima prezență editorială va fi ediția G. Bacovia, Plumb. Versuri și proză, apărută în 1965. Primind la naștere prenumele Grigore, a semnat volumele de versuri pentru copii Martinică la bunici (1995) și Martinică face sport (1995) cu pseudonimul Grigore Storin. Ca editor, N.
NISTOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
ca asistentă de farmacie, iar ulterior ca tehnician chimist. Din 1970 până în 1973 este redactor la revista „Argeș”. În 1970, în suplimentul revistei „Argeș”, coordonat de Gheorghe Tomozei, îi apare ciclul Lunecând în alb și tot atunci se produce debutul editorial, cu volumul Lumea care nu moare. Voce lirică individualizată dintru început prin sobrietate, N. nu se lasă sedusă de retorica efuziunilor și nici de metaforismul pletoric propriu, de regulă, debutanților. Este o senzorială, care transcende însă materialitatea și efemeritatea senzațiilor
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]