3,716 matches
-
unui popor străvechi, cel al piticilor, un popor vrăjit. Asta îi plăcuse mult Ninei, pentru că ea însăși jucase în copilărie rolul Albei ca Zăpada și fusese răsfățată de câțiva reprezentanți ai acestui popor cu adevărat vrăjit, care nu putea să îmbătrânească în felul oamenilor. Nu cumva piticul din fața ei fusese unul din acei pitici care o serviseră în piesa regizată de tatăl ei, exact ca pe o prințesă? Dudu citise pe fața Ninei ceva binevoitor și îndrăznise s-o întrebe: - Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu mirosea prea frumos. - De ce mă întrebi? a răspuns Rudi, simțind în cuvintele ei multă ironie. - Cum de ce? Ești la fel de bătrân ca și mine, mâncat de zile, ar fi timpul să te gândești la Doamna Moarte! - Numai pielea mi-a îmbătrânit, inima mi-a rămas tânără! - Cine poate să-ți vadă inima? Și sunt curioasă ce poți să-i faci iubitei tale! - Ce întrebare tâmpită, izbucnise Rudi supărat. Ne iubim și ne vom căsători în curând! - Tipic pentru tot neamul bărbătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
negru. Și ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, pixul era „pictat“ recent cu pete albe și gri de pe pântecul lui misterios. La aeroportul din Milano ne aștepta prietenul nostru, Franco Bonelli. Am remarcat imediat că era frumos, dar îmbătrânise - părul îi albise și ochilor le lipsea privirea jucăușă. Ne-a invitat imediat în atelierul lui, situat aproape de celebrul dom. Nu pictase prea mult în ultima vreme pentru că învățase arta de a face lucrurile noi să arate vechi. Mâinile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plastic. Turiștii deveniseră din ce în ce mai greu de păcălit. Marea lor pretenție îi forțase pe artiști să învețe tehnici noi, dăunătoare sănătății lor. Franco avea o familie mare și avea nevoie de bani ca s-o întrețină. Deci nu era ciudat că îmbătrânise atât de repede, din moment ce de dimineața până seara se ocupa numai cu îmbătrânirea lucrurilor. El studiase arta timpului, acțiunea lui de transformare a tot ce se crea nou în lume. Franco și alții încercau cu disperare să imite timpul. Distrugerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mult decât marginea grădinii de zarzavaturi, Bogdane o să murim!! Bogdan, fă ceva!! Prințe Luca, îmi aud apoi niște curioase și dureros de noi și necunoscute gânduri, te vei supăra dacă-ți spun că nu mă interesează dondănelile tale de individ îmbătrânit înainte de vreme? Îți voi leza oare colosala prostie dacă îți atrag atenția cum că tocmai am străbătut toate zidurile palatului vii și nevătămați, așa cum ai tăia un șirag de mărgele de fum? Te superi dacă zburăm spre infinit, să găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în stare să elimine această ultimă, dar mare problemă? Deși demonstraseră că tehnologia avea să-i ajute, ajutorul concret al acesteia în fața morții întârzia. Și atunci de ce promovau tot felul de produse care, vezi Doamne, ajutau oamenii să nu mai îmbătrânească? De ce erau șarlatani? De unde toată această invenție grotescă despre lumea omului nou și vesel, veșnic tânăr, care, iată, se dovedea încontinuu o himeră? De cine fugeau oamenii? De ce? Cu aceste gânduri în cap, Bogdan se întoarse pe partea cealaltă. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-i fi dovedit că sunt mai bun ca mustăciosul ăla bășit. - Păi vezi, bă? Păi vezi? Vezi că merită să trăiești și să fii competitiv? Că ți-ar fi plăcut să fii cu ea, să-i faci copii și să îmbătrâniți uitându-vă la radio? - Așa e. - Păi și dacă vrei asta, vită, nu-i normal să-ți trăiești viața și să mergi mereu și mereu înainte? - Ba da. - Păi și dacă mergi mereu și mereu înainte, nu-i normal să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
salvase încă o dată bietul cur și, pentru Dumnezeu, nici vă puteți închipui cât de mult i-am mulțumit în acele clipe. Mitraliera a răpăit scurt, cântând muzica eliberării mele și a sărmanului Maro, care în mai puțin de câteva clipe îmbătrânise cu zece ani. Gloanțele s-au înfipt fără milă în fața și corpul celui care mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și de laș. Panica se și instală, stăpână, peste onorabila adunare a preoților nebuni și a preoteselor literate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aici! Despre ce vorbiți? Bătrânul continua să-l ignore discutând numai cu Ileana: Au trecut atâția ani și nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva. Tocmai tu să faci una ca asta? o certă el pe Ileana. Vorbești prostii! Ai îmbătrânit dumneata de tot și ai uitat. Știi bine că se întâmplă și mai ales știi și de ce. Cearta celor doi luase sfârșit. Bătrânul rămăsese tăcut, cumpănind cele spuse de ea. Cristian îl privea uimit, întrebându-se dacă nu cumva moșneagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capturare a acesteia, Boris înțelesese că se afla într-un moment în care trebuia să ia o decizie importantă. În afară de frica ce îl cuprinsese, își dăduse seama că ajunsese la vârsta la care era necesar să se gândească la pensie. Îmbătrânise și nu mai era mult până ce va trebui să se retragă din activitate. Viața aventuroasă alături de Vlad îi dăduse destule satisfacții, însă mai trebuia să ia în considerare și momentul în care acesta îl va anunța că nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înțeleagă cu boierul Rosetti și cu o parte din oamenii localnici ca să lucreze la ei. Așa au plecat o parte din oameni de pe moșia lui Rosetti și au lucrat pe moșia fraților Sterian. Ca toți oamenii, și frații Sterian au îmbătrânit și au murit fiind îngropați în grădina curții boierești, unde ridicaseră o bisericuță. Gheorghe Sterian nu a avut copii, iar Petrache Sterian a avut un singur fiu cu numele Gheorghe (Jorj) care a făcut studii la Paris. S-a făcut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
catolicismul și ajunge în parohia ortodoxă din Lunca - Filipeni. După arestarea preotului Păvăluță, rămâne singur în toată parohia și mil amintesc, că, atât cât a putut și a fost mai tânăr, străbătea prin nămeți toată parohia, iar când a mai îmbătrânit și îl durea tare un picior, mergea cu sania sau cu căruța. Am arătat deja lucrările de reparare și reconstrucție a bisericii făcute în timpul păstoririi sale. Despre părintele Cadar, ca om, pe care l-am cunoscut chiar din primii ani
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ară, după retrocedarea pământului și „desfacerea” CAPului? Că munca în agricultură nu mai este rentabilă; pământul mai departe de casă este lăsat nelucrat, vegetația arboricolă înaintează spre sat, nu are cine s-o oprească; forța de muncă din agricultură este îmbătrânită, oamenii bătrâni nu mai pot lucra, iar cei tineri sunt plecați în străinătate sau au alte surse de câștig. Deși se produce mult mai puțin decât pe timpul regimului totalitar comunist, nu lipsescă din magazie produsele alimentare, aduse, evident, de pe piețele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Tata m-a Îmbrățișat cu putere. — Nu te teme, Daniel. Am să-mi aduc aminte eu pentru amîndoi. Ne-am privit În penumbră, căutînd cuvinte care nu existau. Aceea a fost prima oară cînd mi-am dat seama că tata Îmbătrînea și că ochii lui, ochi de ceață și de Înfrîngere, priveau mereu Îndărăt. S-a ridicat În picioare și trase perdelele ca să lase să pătrundă lumina blîndă a zorilor. — Hai, Daniel, Îmbracă-te. Vreau să-ți arăt ceva, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am zis că poate o să trec mîine pe la ei pe-acasă, ca să-i citesc ceva sărmanei de ea, că e tare singură. Dacă tu Îmi dai voie. Tata m-a cercetat pieziș, ca și cînd s-ar fi Întrebart dacă Îmbătrînea el prematur sau dacă nu cumva eu creșteam prea repede. Am hotărît să schimb subiectul, și singurul pe care l-am putut găsi era acela care mă ardea pe dinăuntru. — E adevărat că, În război, oamenii erau duși la castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
5 miliarde de oameni, așadar cu 3 miliarde mai mult decât azi. Speranța de viață în țările cele mai bogate se va apropia de 100 de ani; natalitatea va stagna, rămânând foarte probabil aproape de pragul reproducției. în consecință, omenirea va îmbătrâni. Vom număra cu 360 de milioane de locuitori mai mulți în China, cu 600 de milioane mai mulți în India, cu 100 de milioane mai mulți în Nigeria și în Bangladesh, cu 80 de milioane mai mulți în Statele Unite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a Asiei de Est îChina, Japonia, Coreea, Taiwan, Singapore, Hong Kong, Malaysia, Thailanda, Filipine, Indonezia) crește de la 16% la 28%. Deși unificată din punct de vedere economic, Europa pierde teren; competitivitatea sa este în scădere, dinamismul ei se încetinește, iar populația îmbătrânește. Chiar dacă Uniunea Europeană reușește în 1992 să se doteze cu o monedă unică, ea nu devine o democrație de piață integrată; nu mai progresează în același ritm cu restul lumii, PIB-ul ei pe cap de locuitor fiind în 2006 cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sociale. Dacă guvernul central nu va reuși să rezolve aceste probleme, situația ar putea antrena, ca și în China, o dezarticulare a țării: la urma urmei, India nu a devenit unită decât din momentul colonizării britanice. Japonia va continua să îmbătrânească și să decadă în privința valorii relative, în ciuda forței sale economice, care o va menține printre primele puteri mondiale. Dacă nu va reuși să primească mai mult de 10 milioane de străini sau să relanseze natalitatea propriei populații, aflată deja într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
neașteptate, o viață cinstită, decentă și - datorită celor doi copii bine crescuți și simpatici, atât de clar meniți să ducă mai departe tradițiile normale ale neamului și ale condiției lor sociale - nu lipsită de semnificație. Treptat-treptat, pe nesimțite, aveau să îmbătrânească, aveau să-și vadă fiul și fiica ajungând la vârsta înțelepciunii, căsătorindu-se la timpul potrivit - băiatul cu o fată drăguță, viitoare mamă a unor copii sănătoși, iar fata cu un băiat frumos și plin de bărbăție, evident militar. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la Charles Strickland și trimițându-i cartea de vizită. Îl vedeam venind în hol ținând-o între degete și întrebându-mă: „Cărui fapt îi datorez această onoare?“ „Am venit să vă vorbesc în privința soției dumneavoastră.“ „Serios? Când ai să mai îmbătrânești puțin, fără îndoială că o să înveți că este mai bine să-ți vezi de treburile dumitale. Dacă ai amabilitatea să-ți întorci capul puțin spre stânga vei vedea ușa. Îți doresc o după-amiază plăcută.“ Prevedeam că nu mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el pe un soclu și o adora cu o idolatrie atât de sinceră. Dar chiar și dacă râdea nu putea să nu fie încântată și emoționată. Era îndrăgostitul constant și cu toate că ea îmbătrânea și-și pierdea trăsăturile rotunde și drăgălășenia atrăgătoare, pentru el cu siguranță că ea n-avea să se schimbe niciodată câtuși de puțin. Pentru el avea să rămână femeia cea mai frumoasă de pe lume. Era un har binecuvântat în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cartierul Campden Hill în care locuia acum. Se apropia de șaizeci de ani, dar se ținea destul de bine și nimeni nu i-ar fi dat mai mult de cincizeci. Fața ei slabă și nu prea zbârcită era genul acela care îmbătrânește fără să se urâțească și ca atare socoteai că în tinerețe trebuie să fi fost mult mai frumoasă decât fusese de fapt. Părul nu-i încărunțise complet și era frumos aranjat; purta o rochie neagră aproape în pas cu moda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ieșit din prăpăstiile ținutului, o aluviune care târa după sine casele și străzile, spre a se revărsa dincolo de vechiul cerc de ziduri, ca apele umflate ale Arnului. - Asta se numește progres, reluă Menico, dar pentru mine e doar putreziciune. Lumea Îmbătrânește și vremea care trece nu aduce decât noi nenorociri. Vulgaritate și infamie. Uită-te la alea! Arătă spre trei tinere Îmbrăcate În culori țipătoare, cu un decolteu atât de adânc Încât li se vedea aproape tot sânul, care zâmbeau obraznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stă rădăcina viciului și a păcatului? stărui noul venit. Ea induce În suflet sămânța acelei melancholia obscura și ne dezechilibrează umorile, predispunându-ne trupul la boli și la o tristă decădere, precum afirmă Aristotel În De anima. Oare vrei să Îmbătrânești Înainte de vreme, Închis În platoșa ta de orgoliu? Dante Îl scrută surprins. - N-ai fi crezut că sunt logician! exclamă bălăiorul, evident satisfăcut că Îi atrăsese atenția. Am văzut de Îndată, după cum te porți și cum te Îmbraci, că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai deloc. Nici procurorul nu era altfel. Casa părea adormită. Prin acoperișul unuia din turnuri curgea apă. O glicină mare, care fusese lăsată să crească în voie sufocase cu ramurile ei mai multe persiene. Câteva pietre crăpaseră din cauza gerului. Casa îmbătrânea, ca și oamenii. Destinat nu primea niciodată oaspeți. Le întorsese spatele tuturor. În fiecare duminică, mergea la slujbă. Avea banca lui, marcată cu inițialele familiei, care erau cioplite în lemnul de stejar. Nu lipsea niciodată. Preotul îl dezmierda din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]