3,070 matches
-
ieșim din rând când vor cere muncitori necalificați. Și eram muncitori necalificați - de fapt, unde eram eu calificat la 14 ani? Și a venit ziua noastră, cu muncitori necalificați - dar toți care au rămas erau muncitori necalificați -, și ne-am Îmbarcat, În condiții mult mai bune acum (eram 40 de inși Într-un vagon). Undeva ne-a prins, nu știu În ce gară, un bombardament... - dar, mă rog, asta a fost pe timp de război, și știam noi ce este războiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am mai stat două zile acolo, În lagărul ăla... Bine, am primit mâncare, ne-au adus mâncare specială, nu multă, că și acolo făceam foame - ne aduceau mâncare numai așa, cu țârâita. Au venit niște autobuze și camioane, ne-au Îmbarcat și ne-au dus Într-o tabără de refacere. Această tabără de refacere fusese Înainte o tabără de Hitlerjugend, lângă un lac, În munți, Între München și Garmisch Partenkirchen, poate că nu vă spune nimic acest nume, Garmisch Partenkirchen, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi am fost lăsați mai la urmă și, la sfârșitul lui august, când ne-a venit și nouă rândul, ne-au dat documente cu fotografia În costum SS - tata avea negru și eu aveam verde, tanchist eram, nemaipomenit - ne-au Îmbarcat În niște vagoane normale până În Praga; acolo cehii au luat vagoanele, pentru că erau vagoanele lor, și până În România trebuia să venim În alte vagoane - și atunci am primit vagoane normale, adică de marfă, până În Ungaria. În Ungaria au venit rușii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
așeze În rânduri de câte cinci - și atunci neamțul ne-a numărat și a știut de câți oameni are nevoie. Era vorba doar de număr, nu de vârstă... Atunci nu. Și copii, și bătrâni, și adulți, toți. După ce ne-au Îmbarcat În vagoane de marfă, de animale... Atunci Într-un vagon eram cam 60-70 de persoane - dar nici n-am putut sta acolo, că nu era nici un scaun sau așa ceva: stăteam pe jos. Și atunci au Închis ușa vagonului și am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-au bucurat și râdeau de noi când ne-au dus În coloană, 3-4 km În pădure. Așa că pe drum erau tot felul de manifestări - și pro, și contra. Acolo am trăit noi cam patru săptămâni, după care ne-au Îmbarcat În vagoanele alea de animale - cred că eram vreo 80, parcă, așa Îmi aduc eu aminte, s-ar putea să greșesc. Câți ani aveați atunci? Aveam 19 ani, iar soră-mea mai mică 17. Mama era bolnavă de inimă, așa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de mâncare, au avut grijă de noi și după ce ne-am Însănătoșit, după vreo trei-patru săptămâni ne-au spus: „Noi, echipa asta mică, trebuie să mergem mai departe. Dar vine o trupă cu vreo trei camioane și am să vă Îmbarc și o să vă ducă la un port”. Ne-au dus până acolo, iar de acolo, cu greu, cu multe peripeții, am ajuns la un lagăr, la Prentslaw. Acolo s-au adunat toți cei care au fost prizonieri de război. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
când În când telefon, pe la Crăciun... Are familie, iar Judith a fost chiar În vizită la ei - asta așa, ca o paranteză... Noi am rămas, am fost mutați și-n alte lagăre, fiindcă atunci când au plecat și italienii ne-au Îmbarcat și pe noi, căci eram ultimii acolo. Ne-au pus Într-un alt vagon, nu mai știu pe unde am ajuns și, În fine, În noiembrie ne-au Îmbarcat Într-un tren cu prizonieri germani care erau transportați În Rusia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-n alte lagăre, fiindcă atunci când au plecat și italienii ne-au Îmbarcat și pe noi, căci eram ultimii acolo. Ne-au pus Într-un alt vagon, nu mai știu pe unde am ajuns și, În fine, În noiembrie ne-au Îmbarcat Într-un tren cu prizonieri germani care erau transportați În Rusia. Și pe noi, n-am fost multe, numai câteva, știu eu, 7-8 și ne-au dus până la București, unde ne-au predat autorităților, iar trenul s-a dus mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bocanci, țigări... au cerut de toate. Le-am dat. Trenul ne-a dus 15 kilometri, după care nu mai era linie. Apoi au venit niște căruțe: a trebuit să plătim căruțele, să ne ducă nu știu câți kilometri; pe urmă ne-am Îmbarcat În alt tren: iar am plătit... Când am ajuns la Bratislava nu mai aveam nimic. Acolo am fost primiți, cazați și pe urmă de acolo ne-au dus până la Budapesta. Acolo era organizat, ne-au suit Într-un tren și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acestor sentimente puternice de familie... În ceea ce privește viața de ghetou s-a scris mult despre asta, așa că nu aș putea spune ceva nou. - Care au fost următoarele evenimente? Ce-a urmat? - La sfârșitul lui mai ne-au Încolonat și ne-au Îmbarcat În niște vagoane, lângă un parc: era linia ferată a unei fabrici care avea legătură cu gara. Ne-au Îmbarcat În vagoane de vite și a Început drumul spre Auschwitz. - Poate vă amintiți momente mai personale. Câți erați În familie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceva nou. - Care au fost următoarele evenimente? Ce-a urmat? - La sfârșitul lui mai ne-au Încolonat și ne-au Îmbarcat În niște vagoane, lângă un parc: era linia ferată a unei fabrici care avea legătură cu gara. Ne-au Îmbarcat În vagoane de vite și a Început drumul spre Auschwitz. - Poate vă amintiți momente mai personale. Câți erați În familie? Mai aveați vreun frate? - Nu. Eram singur la părinți. La Auschwitz am sosit după mai multe nopți nedormite. Și scena
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-a uitat nimeni ce căzuse din gura mea: hârtiuța, umezită, s-a destrămat În câteva clipe. Acest document al meu s-a distrus pentru vecie. Ieșind din baie, pe o altă poartă, am găsit alte haine vărgate. Ne-au Îmbarcat În vagoane spre o destinație necunoscută. - Povestiți-ne despre următoarea destinație. Cum se numea, ce făceați acolo? - După două zile de drum am ajuns Într-un lagăr de muncă zis Niederorschel, după numele așezării din apropiere. Abia acolo am aflat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
când am plecat pe front, nu am mai avut gradați și ofițeri evrei - doar unguri. Și pot să spun că În doi ani de zile, cât am fost În cadrul acestui detașament, mai mult am umblat decât am muncit. Am fost Îmbarcați În tren la Bistrița și duși până la Gomel, În Rusia Albă, cum ar veni. Am fost dați jos și ne-am constituit, imediat, pentru a putea lucra la tranșee. Dar frontul a fost așa de repede spulberat de nemți și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
asta? - În iunie-iulie 1944. - De unde v-au luat? Erați pe front? - Păi, ne-am retras. - Din ce localitate? - Din Budapesta. Noi, retrăgându-ne, am parcurs diferite etape. Retragerea până la Kiev am făcut-o pe jos, iar din Kiev am fost Îmbarcați În vagoane. Adică s-a schimbat structura frontului - nu pot să vă spun ce și cum - și am fost duși până În Ungaria (dar nu la Budapesta) și acolo am lucrat ca unități de lucru. Dumneavoastră nu știți că aici, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
căpitan, ne-a spus: „Uite, acesta este ordinul noului guvern, noi vă predăm nemților, iar ei se vor ocupa de voi, pentru muncă”. Nu am știut ce urmează. Ne-au preluat, ne-au Încolonat și În aceeași zi am fost Îmbarcați. - S-a făcut vreun apel? - Da, s-a făcut apelul. Noi eram detașamente de câte 50 de oameni - eu Îi zic detașament. Două sute de oameni formau un detașament care, fiecare, avea un șef de grupă, la 50 de oameni un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Franța aici, În lagăr, din diverse motive. Dar erau foarte slabi și nu erau apți pentru muncă. - Și eliberarea? - Cum ne-am eliberat? La un moment dat a venit dispoziția, prin kapo principal, să ne pregătim, că după-masă vom fi Îmbarcați. - Când era asta? - Pe 5-6 mai. În spatele lagărului de la Feldafing era o cale ferată. Ne-au dus la niște vagoane. Foarte mulți au Încercat să se ascundă, pentru că nu am crezut că ne duc În alt lagăr - ziceam că ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
singur transport. - Exact. Eu am fost În transportul al doilea. Dar au mai existat după mine. - Și cum se făcea un asemenea...? - Ăia care erau pe listă erau duși la linia ferată, care trecea prin fabrica de cărămizi și erau Îmbarcați În niște vagoane de marfă. - Chiar din fabrica de...? - Chiar de acolo, sigur că da. Păi, aveau linie ferată proprie, deoarece cărămizile trebuiau transportate cu ceva. Cel puțin așa țin eu minte, nu se poate să nu fi fost. Știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fel de anticameră? - Sigur că da. Deci poza asta pe care ți-am schițat-o aici am văzut-o când am fost pentru prima dată la Birkenau, mult după război, prin ’78 sau ’79. Nu mai țin minte... Ne-au Îmbarcat, ne-au lăsat pantofii. În cazul tatei, cizmele. Și ne-au dus Într-o baracă ce cădea. - Ați fost duși Întâi la baie? - La baie ne-am spălat, ne-au luat toate hainele și ne-au dat uniforme de deținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
G: Adamachi P.S. Vă rog adresați scrisoarea la POST-RESTANT - BUCUREȘTI 1. 346 Profesoară și muzeograf Magdalena Butnaru, nepoată a acad. Constantin Ciopraga, din Iași. 287 9 (București), 9 aprilie 1975 Dragă Domnule Dimitriu, Sper că în două-trei zile să mă îmbarc pentru voiajul meu în America și, desigur, înainte de plecare vă scriu câteva rânduri cari vor fi, bine înțeles, urmate de altele ce le voi trimite din străinătate. Îmi pare rău că nu ne-am putut vedea înaintea plecării, cu toată
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
și legii cu standardele culturii, civilizației, democrației apusene, în speță italiene. Se pierde din vedere că șatra nu are nimic în comun cu valorile europene decât mersul biped. Când fostul ministru de interne al Franței, actualul președinte Sarckozy i-a îmbarcat pe țiganii din România cu destinația București, nimeni n-a zis nimic; la fel au procedat și nemții care au aplicat amprentarea pentru toți imigranții fără să țină seama de etnie, iarăși nu s-a făcut mare vâlvă. Când însă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ai cărui părinți au absolvit un IIT și au emigrat apoi În America, unde s-a născut el. „Ea producea oameni de calitate În număr mare. Dar mulți dintre aceștia putrezeau pe coastele Indiei precum legumele. Doar câțiva se puteau Îmbarca pentru a părăsi țara. Acum nu mai este cazul, deoarece am construit un pod peste ocean sub forma cablului cu fibră optică... Preț de zeci de ani erai nevoit să pleci din India pentru a ajunge un profesionist... Acum poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
că ea avea locul lângă o bunicuță de 80 de ani, două persoane la cele două extremități ale vieții: una plină de amintiri, cealaltă plină de vise. Iată ce Înțeleg eu din această poveste: când Candace Lee Williams s-a Îmbarcat pentru zborul 11, nu avea cum să-și imagineze cum se va sfârși. Dar, În urma celor Întâmplate pe 11 septembrie, nimeni nu mai poate urca la bordul unui avion fără a-și imagina cum se poate sfârși - ce i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
acesta. Dar să știi că nu te iartă dacă nu te spovedești și nu te împărtășești! S-au întors la Aiud și au raportat că nu vrem să muncim. În 4 Mai 1948 au sosit două carosate mari, am fost îmbarcați și expediați la Aiud. Prin sat, lumea ieșea la porți și plângea: Dumnezeu să vă ajute și să vă apere! Gesticulam în semn de rămas bun. Milițienii porunceau amenințător: Lasă mâna jos! La Aiud am fost cazați în Secția I
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai puneau lanțuri la picioare din cauza mișcării continue a oamenilor și probabil nu aveau atâtea mii de bijuterii. Dar pentru periculoși s-au găsit șase bucăți nou-nouțe. După înfierare ne-au băgat în camera rezervată pentru expediție. Seara ne-au îmbarcat în duba-tren, împreună cu câțiva muncitori și țărani tineri. Îngrijorarea unora când au aflat destinația, închisoarea Gherla, ni se părea exagerată; nu știam ce ne aștepta și socoteam că niciodată nu trebuie să intrăm în panică în fața necunoscutului. Aceștia nu au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prinși și trimiși în lagărul de la Linz. Iar am evadat. Niște șmecheri ne-au promis că ne duc în America. Ne-au trecut granița în Franta; urcați pe un tren de marfă, am mers clandestin până-n Marsilia. Noaptea ne-au îmbarcat pe un vapor și dimineața ne-au debarcat în Alger. Aici ne-au dat să semnăm un formular pe care nici nu l-am citit, căci nu știam franțuzește. Cu un camion, în care mai erau încă vreo sută de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]