9,813 matches
-
ai putea să ai o locuință, chiar așa mi-a spus! Rămâne să mai trec pe la el săptămâna viitoare, deocamdată am un serviciu. Cât privește locuința... - Vișinel, tu glumești!? - Nu, nu glumesc de loc, mamă, și venind lângă Ina, o îmbrățișă tandru. - Nu mănânci nimic? - Ba da, aș mânca ceva dacă se poate! În timp ce mânca, făcea pauze mici, își exprima exuberant bucuria și reda fragmente din discuția avută cu omul care îi întinsese o mână de ajutor tocmai când se afla
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
campaniile de schimbare a atitudinilor se folosesc în general în domeniul politic. Obiectivul acestora în astfel de zone este acela de a determina un grup-țintă cu alte idei decât cele ale actorului politic consiliat să-și schimbe atitudinile și să îmbrățișeze o altă ideologie. Pentru găsirea unor teme care să aibă o asemenea putere asupra mentalului colectiv al grupurilor-țintă, este absolută nevoie de cunoașterea foarte în amănunt a normelor, valorilor, regulilor, obiceiurilor și dorințelor unor astfel de colectivități. 2. Cercetarea evaluarea
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei pe care o Îmbrățișa, erau negre la vârfuri și foarte lungi. Pielea, zbârcită, ieșea parcă din conturul celor două trupuri și se lichefia pe cearșaful boțit ca o apă groasă, ieșită din matcă. Corpurile lăsau un fel de magmă cleioasă, albicioasă, care se amesteca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și Îmi vine să scuip. Scuip violent. Scuip pe unde apuc. Devin atent, țintesc și lovesc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la Facultatea de medicină. Părinții Inei se arătau însă sceptici și abordau poziția unor oameni trecuți pe sub furcile caudine ale vieții. O cunoșteau bine pe Ina, știau cât este de sensibilă, de firavă și de sentimentală. Hotărârea ei de a îmbrățișa o profesie atât de încărcată de neprevăzut nu-i încânta. În mediul spitalicesc, în fiecare zi se putea confrunta cu o serie de cazuri ieșite din comun, care ar îndurera-o și i-ar leza poate chiar personalitatea. Discuțiile în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
punerea în operă a noii prăjituri, intră tatăl. - Măi, măi, măi, ce plină e bucătăria noastră în dimineața asta! Fata nu mai așteptă ca tatăl ei să lase sacoșele cu care era împovărat și alergă într un suflet să-l îmbrățișeze, cu toată căldura: - Tăticule, să trăiești mulți, mulți ani! - Mulțumesc, fata tatei, dar ce puneți voi la cale, acolo? - Eeee, tu astăzi, fiind pe post de sărbătorit, te scutim de orice îndeletnicire practică! Stai în fotoliu, citește ziarul, îți fac
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
rosti, în loc de obișnuitul toast, doar cuvintele: - Să-mi trăiți și să fiți sănătoase, dragele mele! Clinchetul paharelor de cristal, asemenea unor clopoței de argint, suplini o unanimă aprobare. Ina însă nu se putu abține și veni lângă tatăl ei, îl îmbrățișă și-l sărută cu foc pe amândoi obrajii. Apoi trecu la mama ei și repetând gestul, adăugă: - Să-ți trăiască bărbatul, mami, mulți, mulți ani și să fie sănătos! În ochii celor doi părinți se ascunseră câteva lacrimi gata, gata
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ce va urma. Ne am sfătuit îndelung, continuă el, și am hotărât să fim de acord cu tine, să urmezi drumul pe care singură ți l-ai ales. Fata nu mai așteptă continuarea argumentației tatălui său. îl sărută, apoi o îmbrățișă pe mama ei și, fără să mai scoată un cuvânt, o zbughi pe ușă afară. Amândoi părinții rămaseră siderați, le pierise glasul, nu-și puteau explica unde pornise fata lor în goana aceea nebună. Bănuiau ceva, dar nu se pronunțară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se pronunțară. În acele clipe, trăiau și ei bucuria exuberantă a fiicei lor. Ina o ținu tot într-o fugă până la casa Olgăi. Pe drum rememoră fragmente dintr-o discuție avută cu tatăl ei: Profesia pe care vrei s-o îmbrățișezi e de mare răspundere. Uneori în mâna ta poate sta viața unui om. Ar trebui să te mai gândești. N-ar fi bine să fii contabilă la banca unde lucrez eu? Asta nu, niciodată, nu concep să mă îngrop în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
apă la gură, sorbi la repezeală câteva înghițituri, apoi, reculeasă, continuă: - Am reușit! Ai mei au fost de acord, îți dai seama, Olga, au fost de acord! Vom fi colege și la postliceală... Cât mă bucur! Cât mă bucur! Se îmbrățișară, se sărutară. Mama Olgăi privea mută scena și nu-și credea ochilor că cele două fete erau atât de legate una de alta. Dacă socotea bine, erau chiar mai mult ca două surori. Apoi se porniră amândouă pe plâns, deslușindu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu învăț, am să ajung la vaci. Și am învățat, am urmat zootehnia, și uite, tot la vaci am ajuns! Gluma le relaxă, dar fetele găsiră că trimiterea nu putea avea nici o tangență cu preocupările lor. Își închiseră cărțile, se îmbrățișară și Ina spuse: - Vom mai repeta și mâine între pauze, sigur ne ascultă la biologie. Profa ne pândește de multă vreme. Ai văzut când răsfoiește catalogul!? Zăbovește un pic cu foaia răsfrântă, unde, cu siguranță, întâlnește numele noastre, apoi o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cea mare, spuse Ina. Nu i așa? Prietena ei nu-i răspunse. Se priviră reciproc, câteva minute, având aerul că împrumutaseră haine străine, timp ce păru a fi deosebit de îndelungat, ca mai apoi să râdă în hohote și să se îmbrățișeze. În ochii Olgăi se iviră câteva boabe de rouă. Dar reuși să spună: - După-amiază vin la tine, am atâtea să-ți povestesc... - Ce s-a întâmplat, se alarmă Ina? - Nimic, nimic, nu te îngrijora, nu merită. Dar din ton se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
atunci. I se părea că i se deschisese o fereastră spre o altă lume, prin care putea să vadă un bărbat cu alți ochi. Își imagina că într-o zi, tot aținându-i calea, va fi în stare să o îmbrățișeze și chiar să o sărute. Ar fi peste poate, dar... Aici i se opreau toate prezumțiile, nefiind În stare să chibzuiască cum ar putea reacționa într-o asemenea situație. Mai avea în portofoliul ei un argument forte, un fel de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spune? Aștept! Făcură drumul spre casă cu chipurile umbrite de o mâhnire pe care fiecare dintre ei căuta să o ascundă cât mai bine. În seara aceea, Ina a adormit cu visele lui Alex care acum erau și ale ei. Îmbrățișa cu sufletul propunerea lui, dar îi trebuia un minimum de timp pentru a se reculege! Era așa de minunat tot ce îi povestise el! Natura, cu toate ale ei: pomi, păsări, flori, totul, absolut totul în jurul ei dobândise o altă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
degetele noduroase și aspre, dar lăsă palmele să-i atingă urechea și apoi gâtul plin de zgârieturi și de vânătăi. Își închipui că e mâna oricui, pe el nu-l interesa, de vreme ce era învăluită în pulover. Se roti puțin și îmbrățișă puloverul ca pe cineva care stătuse întins acolo lângă el și acum voia să se ridice și să plece. Voia să mai zăbovească, să mai fie ocrotit și ascuns de blocurile care explodează atunci când plouă cu stele din cer, sau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mamei, nu mai rămăseseră decât cerculețele pe care stăteau spuma și after-shave-ul tatei cu praful strâns de jur împrejur. Treceam din cameră în cameră să văd dacă s-a mai schimbat ceva și din nou în hol, unde tata o îmbrățișa lung pe mama. După ce am închis ușa, iar mama s-a dus la bucătărie, am mai auzit câteva secunde pașii lui pe scări. Cu ochiul lipit de vizor, mi-l imaginam ieșind în stradă, fluturând mâna după un taxi, aplecându
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
peste umerii lui, și nu-i vedeam bărbia sau mâinile, nici măcar ochii. El ne zâmbea și începuse să ne povestească, dar nu-l puteam auzi, totul venea spre noi mai târziu decât ne obișnuiserăm. El deschise apoi brațele să ne îmbrățișeze. L-am lăsat să ne îmbrățișeze, apoi am dat drumul la televizor. Urechile mari și rotunde, ochii imenși, negri și vii, zâmbetul până la urechi și toată dragostea lui Mickey Mouse umpluseră instantaneu silueta tatei. PÂNĂ LA PRIMA BENZINĂRIE Își reveni brusc
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vedeam bărbia sau mâinile, nici măcar ochii. El ne zâmbea și începuse să ne povestească, dar nu-l puteam auzi, totul venea spre noi mai târziu decât ne obișnuiserăm. El deschise apoi brațele să ne îmbrățișeze. L-am lăsat să ne îmbrățișeze, apoi am dat drumul la televizor. Urechile mari și rotunde, ochii imenși, negri și vii, zâmbetul până la urechi și toată dragostea lui Mickey Mouse umpluseră instantaneu silueta tatei. PÂNĂ LA PRIMA BENZINĂRIE Își reveni brusc din leșin. Pe noptieră medicamentele stăteau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
podea, vârfurile pantofilor se alungiseră atât de mult, încât acum se contopiră cu ceea ce ar fi trebuit să fie ușa; avea impresia că și trupul începea să se mărească și să pătrundă tot mai mult în canapea. Se simțea ocrotit, îmbrățișat de căldura camerei, dezmierdat de nuanțele de roșu, care acum începură să-i coloreze obrajii și palmele atât de diforme. Nu-i mai păsa de propriul trup, de faptul că fusese supus unei schimonosiri probabil ireversibile sau de camera sa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru câteva zile, până când ai să simți din nou că printre toate promisiunile apar gesturile de teamă și neîncredere. — Încă mai poți întoarce cursul faptelor, încă mai putem schimba... — La ce bun? Eu îi priveam din ușa balconului cum se îmbrățișează și se sărută, amestecându-și atingerile, cum trupurile lor așezate simetric umpleau golul dintre ei și din jurul meu, lăsând orele să treacă repede ca și cum nu ar fi fost. Și cu cât Laura îl săruta mai tare cu atât făptura lui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și obiectul nu se constituie nicidecum În lucruri sau substanțe materiale; ele sunt doar niște criterii transcendentale, adică puncte de vedere necesare În mod a priori. Pe de o parte, noi trebuie să admitem o ființă (obiectivă) care să ne Îmbrățișeze propria ființă, adică o realitate independentă de noi al cărei principiu este exterior persoanei noastre, o realitate care se afla acolo, dinaintea noastră și care ne Întrece cu mult; o realitate ce-și are propriile energii, ascultând de propriile-i
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
uneori, se referă la punctele particulare ale unui raport determinat (spre ex. În contractul de locație exista regula că locatarul are dreptul să subîrichirieze și să cedeze localul său altuia, dacă această facultate nu i-a fost interzisă: alteori, dimpotrivă, Îmbrățișează o Întreagă instituție juridică, spre ex. succesiunea legitimă, care are loc numai În lipsa testamentului. Dacă distincția de mai sus Între norme taxative și dispozitive poate fi acceptată până la un punct oarecare, ea nu trebuie să ne inducă În eroare relativ la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
morale și unei regresiuni În toate manifestările vieții”. Așadar, numai un echilibru dinamic ar fi benefic raportului dintre Stat și individ. Statul este un punct de reper pentru toate determinările juridice, care În chip necesar, sub categoriile licitului și ilicitului, Îmbrățișează și domină expresiile, În Întregime, ale vieții. Ceea ce importă - subliniază del Vecchio - este faptul de a determina «sensul» apartenenței individului la Stat, apartenență care nu trebuie să fie Înțeleasă ca servitute, deoarece, În acest caz doar, ar apărea legitim efortul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aplica și de a o aduce la Îndeplinire. 1. Prin cea mai Înaltă funcție, care este funcția legislativă, Statul fixează normele obligatorii de viață comună, care rămân ca limite fundamentale și pentru acțiunea organelor statale. 2. Funcția executivă sau administrativă Îmbrățișează toată activitatea concretă a Statului În urmărirea scopurilor sociale, activitate ce se dezvoltă În mod subordonat legilor. Caracterul esențial al acestei funcțiuni este continuitatea. În ce privește funcția legislativă, ea poate fi intermitentă, de unde o anumită Întâietate concretă a sa, care se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rațiunii și a fost chiar confirmată de evoluția istorică. Dar, după cum activitatea individului se Întinde și se exercită În forme tot mai noi și mai vaste, odată cu dezvoltarea civilizației, la fel și Statul, supremul regulator al activităților individuale, trebuie să Îmbrățișeze un domeniu tot mai vast. Exemple ce pot fi relevante sunt: creșterea rapidă a bugetelor publice, caracteristică Întregii epoci moderne; faptul că legislația e astăzi o funcție continuă (și nu doar intermitentă ca În perioadele anterioare). Giorgio del Vecchio relevă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]