3,501 matches
-
fost ușor să o provoc și să rămân într-o noapte la ea. După toate cele de cuviință, am ajuns și în pat. Dăduse căldură puternică la centrala termică de apartament, vinul își făcuse efectul în timp relativ scurt, iar îmbrățișările si săruturile calculate bine de mine în timp, au condus-o la momentul "relații intime". Nu pot spune că a fost nici prea grozavă, dar nici lipsită de farmec, deși... se putea mai bine, dacă nu ar fi fost exagerat
ŞI... CÂT O AI DE MARE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348011_a_349340]
-
artistică a unui suflet pur ca un cristal. Fiecare tablou este un gest exemplar al anotimpului, repetat cu atenție, încît putem vorbi despre o cromatică plină de strălucire, în care grația și suprapunerea sugestivă a planurilor vizuale merg pînă la îmbrățișare și pot fi apreciate ca o reflectare a divinului, concretizat în capacitatea artistei de a acumula și de a topi în creuzetul creativității o indicibilă savoare și originalitate. Văzute de aproape, văzute din lăuntrul lor, luminoase și sigure, ele persistă
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]
-
aer și că nu sunt în stare să “ard” până la capăt din cine știe ce ifose, trăiri vanitoase, pe care, cu sinceritate le recunosc că nu sunt “punctele mele forte” ... La americani - cel puțin la cei pe care i-am cunoscut eu - îmbrățișarea cu care întâmpină pe cei cunoscuți sau pe cei dragi are o deschidere aparent reținută, o semiînchidere a brațelor, numai “pe jumătate desfăcute”, în care atingerea are fulgerarea “caldă” a sincerității și candorii - e ca și cum ai da noroc cu cineva
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (4) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348177_a_349506]
-
mă adormi ușor poezie [ ] Când tu mă adormi ușor Când tu mă adormi ușor, cu glasul tău mângâietor ce seara îl simt în jurul meu... deodată îmi strălucește-n față cel mai frumos, mai splendid nor... nor de suflete uitate, în îmbrățișarea lor... lăsând în urmă, doar mireasma... glasurilor lor... așa se-ntâmplă... când tu mă adormi ușor, cu glasul tău... mângâietor... ce seara, mereu...mă-nalță-n zbor. 20.06.2009 + ASiIiVro + Vol.Speranțele iubirii - 2010 Referință Bibliografică: Când tu mă
CÂND TU MĂ ADORMI UŞOR de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348239_a_349568]
-
Sus Pe cei ce-au scris nemernica poveste! De Ziua Lui te-am așteptat cu toții, Dar așteptarea ne-a fost în zadar, E doliu până-n marginile sorții La mine-n suflet și în calendar! Frate Vieru, fratele meu Dor, Mereu îmbrățișarea să ne-adune, Mă văd acolo-n Munți, deasupra lor, Cu tine-n adevăr și-n rugăciune: „ Să nu uităm lumina din porunci, Să ne unească Dumnezeu în Țară!” Cuvintele ce mi le-ai spus atunci Și astăzi și mereu
NU MOARTEA E DE VINĂ CĂ TE-AI DUS... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347534_a_348863]
-
pe buze nu-i poți citi nicio bucurie, iar chipul nu-i este scăldat de strălucire? Ce-o mistuie oare? Se mai gândește oare la Ștefan? Dar ea, se mai gândește la clipele trăite în patul lui cu atâta pasiune? Îmbrățișările tandre ale acestui bărbat deosebit vor lăsa urme după despărțirea lor?” “Doamne, câtă fericire poate să-ți dăruiască un bărbat care rezonează cu aceeași intensitate la sentimentele tale. Sau cel puțin îți dă iluzia că poate să fie așa”, completă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
margine să privească la alții cum se distrează. Valentina, după un tur printre dansatori și-a descoperit colegul într-un colț unde se întreținea cu alți băieți din același sat cu el. Bucuria întâlnirii a fost manifestată de amândoi prin îmbrățișări și pupături pe obraji. Desigur că Valentina era cea cu inițiativa, doar ea îl invitase pe tânăr la bal. Eleonora era nervoasă. La început nu reușise să-și descopere iubitul printre dansatori, când la un moment dat l-a observat
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
pietrele de la malul meu. Sunt valul ce te ia pe brațe cu bucurie și-ți sărută aripile, cu buzele sale sărate și cu iz de alge. Sunt răsăritul zorilor de zi ce te așteaptă, să vii, să mă săruți, iar îmbrățișările mele, să-ți potolească setea de alergat. Oprește-te, stai lângă mine și amândoi coborând în adâncuri, vom dăinui în timp, ferecați în lanțurile fericirii. Eu te aștept, aici la malul mării să-miaparții ca o adiere și nu ca o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
se leagănă Nemărginirea, de-a lungul și de-a latul ei, Frumusețea și-a țesut sufletul din mireasma diafană a Naturii plină de sărbătoare și din șiragul de stele ce poleiește bolta albastră de Voroneț, se rostogolește ca-ntr-o îmbrățișare însetată de Dor, Cântarea lor, ca o Cântare a Cântărilor - Icoană a tuturor celor înflăcărați de văpaia focului din inima lor. Toți îndrăgostiții cuminecați din potirul cu dor și logodiți cu anafura frumuseții pure sunt Mirii iubirii dragostei lor. În
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
ai frumoaselor și invincibilelor Amazoane dace. • Fiecare Nour călător poartă în caierul său de nea, Dorul din care se toarce Iubirea, această Maramă celestă a sufletului dumnezeiesc. • Fiecare legănare a Lunii e ca o unduire serafică, ca un joc al îmbrățișării celor ce se dăruiesc întru totul și de-a pururi Iubirii. • Fiecare Curcubeu își surprinde fruntea de raze în altițele iilor regalelor Fecioare în care înfloresc mugurii atâtor și-atâtor chemări. • Fiecare tresărire de Zări e ca un chiot de
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
mărturisitor al dreptei credințe din Neamul Ortodox. Dacoromânul se naște din Iubire înainte de a se naște: mai întâi prin Dragostea oferită de Dumnezeu Națiunii și Patriei sale, respectiv Moșilor și Strămoșilor dragi; apoi prin Dorul neasemuitei și dumnezeiești Mame. Din îmbrățișarea dragostei părintești se nasc Fiorul, Destinul și Dragobetele - dragostea urmașilor celor binecuvântați. DRAGOBETELE - sărbătorit pe aceste meleaguri de milenii, începând cu 24 Februarie și până la mijlocul lunii Martie - închipuie pe tânărul surprins în taina de lumină a purității, în sfielnica
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
Dragobetele - dragostea urmașilor celor binecuvântați. DRAGOBETELE - sărbătorit pe aceste meleaguri de milenii, începând cu 24 Februarie și până la mijlocul lunii Martie - închipuie pe tânărul surprins în taina de lumină a purității, în sfielnica chemare a alegerii persoanei iubite, în purpuria îmbrățișare a Dorului drag, în cântul și poezia Nației sacre, în cuminecarea bucuriei și a suferinței Neamului întru taina mărturisirii sale hristice. DRAGOBETELE este tânărul mire împodobit în veșmântul frumuseții, țesut din brocardul Zorilor dimineții în care se îngemănează surâsul de
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
tânărul mire împodobit în veșmântul frumuseții, țesut din brocardul Zorilor dimineții în care se îngemănează surâsul de Sus cu vibrația viselor brodate în firele suave de azur. Etimologia cuvântului DRAGOBETE se împletește din petalele de raze ale Dorului surprins în îmbrățișarea de lumină a celui Drag: DRAG - cuvânt protodac, tâlcuit ca; ,, chip frumos”, „chip de lumină'', „plăcut spiritual.” BETEL - termen tot protodac, ce semnifică; „casa lui Dumnezeu”, „cel ce locuiește întru Dumnezeu”, ,, omul lui Dumnezeu. '' DRAGOBETELE se traduce astfel prin << chipul
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
și Fiul Său. Credința cumpănită în el cu întreaga frumusețe a costumului popular național, a cântecului, jocului, bejeniilor, datinilor și obiceiurilor precreștine, are caracterul unui suflet îndumnezeit și blazonul divin al Națiunii primordiale. În Tradiția multimilenară se evocă fiorul, vibrația, îmbrățișarea, cântarea, frumusețea, prietenia, dragostea, desăvârșirea. În geometria ornamentală a portului național, Dragobetele, surprinde permanența creației sufletului românesc, care sub fascinația muzicii populare, devine o entitate cosmică de armonie, de înțelepciune, de sublim. Portul național înnobilat de încântare, transcende sufletul într-
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
a Învierii hristice. Ce făgăduință ademenitoare pentru setea de cunoaștere și de împlinire a Frumosului dumnezeiesc! CÂNTAREA POPULARĂ - TEZAURUL FOLCLORIC e fiorul întâlnirii, focul ceresc, romanța tinereții, surâsul serafic, legănarea mamei, zâmbetul heruvimic, rapsodia harului, duioșia tatălui, mângâierea lui Dumnezeu, îmbrățișarea celui drag, sărutul frumuseții, admirabilul joc al trăirii, matricea omenirii, izvorul dorului, dragostea diafană a iubirii. TEZAURUL FOLCLORIC - dacoromân așterne peste lumea urzită din plămada sa o adiere de miracol, o corolă de lumini, o zare înmiresmată, o Liturghie cosmică
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
studențești. Andrada care îl aștepta, auzind claxonul coborî imediat. La ieșirea din holul de acces în cămin, Cris, cu ușa din dreapta larg deschisă, întâmpină o brunetă cu ochii negri ca tăciunele, subțire și grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic și un pic cârn, o gură senzuală cu două buze
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
Publicat în: Ediția nr. 1192 din 06 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului ACTA EST FABULA 03.10.2013 Emoțiile s-au descotorisit de toate inimile ce zăceau în bolnavii de ființe și-au adunat toate loviturile de prin ocheade toate îmbrățișările învinețite toate împușcăturile zidite în vorbe toate trădările mângâiate de săruturile dintr-o mușcătură biblică spre ieșire învoielile își legau străzile de jur împrejur și dădeau foc memoriei pe orice preț cândva mocnea din limbi pierdute în flăcări ce-nghețau
ACTA EST FABULA de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347757_a_349086]
-
Acasa > Strofe > Atasament > POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului I-a zărit prinși într-o îmbrățișare. I-a urmărit amuțită de la distanța privirii. Ochii i s-au prăbușit la picioarele sensurilor fără putință de
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
Acasa > Strofe > Atasament > POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului I-a zărit prinși într-o îmbrățișare. I-a urmărit amuțită de la distanța privirii. Ochii i s-au prăbușit la picioarele sensurilor fără putință de strălucire, zilele s-au șters de culori și nepăsarea pentru înfățișarea formelor s-a înfiltrat în rostogolirea trecerii. Asista neputincioasă la sincronii
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
fereastră a verii auzise cum își declara fericirea universului. Glasul lui i-a îngropat egoismul într-o matematică a rosturilor. Dublul învinsese singularitatea viselor. S-a plecat cuplului văratic cu prietenia răsuflărilor. I-a apărut în calea inimii cu o îmbrățișare pe marginea șoselei întunecate. I s-a agățat de glezna amintirii.I s-a cățărat pe suflet și a purtat-o între coaste, între tâmple ca pe o mărturie de creștere. A întors-o pe toate părțile până ce brațele i-
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
pe suflet și a purtat-o între coaste, între tâmple ca pe o mărturie de creștere. A întors-o pe toate părțile până ce brațele i-au devenit aripi,până ce picioarele au deprins altă direcție, până când s-a trezit împodobită de îmbrățișarea gândurilor, învățând să își mențină echilibrul în patinajul sufletesc printre atâtea ispitiri de rătăcire. Câteodată își pierdea podoabele în atingerea de vreo patimă, câteodată se trezea strălucitoare ca o nestemată șlefuită de privirea pierdută între brațele altei existențe. I-a
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
înaintării cu experiența intersecțiilor. L-a zărit zâmbind pierdut, cu ochii în căutarea eternității. De pe acea frântură de timp și-a hotărât sensul așteptării: dincolo de sentimentele în care îi strălucise inima. Ii erau dragi așa frumoși și delicați, înlănțuiți în îmbrățișarea iubirii. Și anii s-au îmbrăcat, s-au dezbrăcat de apatie, și pașii i-au alunecat în pierderea, în construirea drumului pe care să îi cânte inima, acasă, în suflet... I-a zărit înlănțuiți într-o îmbrățișare și de atunci
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
delicați, înlănțuiți în îmbrățișarea iubirii. Și anii s-au îmbrăcat, s-au dezbrăcat de apatie, și pașii i-au alunecat în pierderea, în construirea drumului pe care să îi cânte inima, acasă, în suflet... I-a zărit înlănțuiți într-o îmbrățișare și de atunci brațele ei s-au coborât vlăguite de inundația privirii, așteptând o altă îmbrățișare a vieții pentru încununarea zilelor și nopților cu statornicia inimii. (6 ian 2015) Iulia Dragomir Referință Bibliografică: Povestea unei îmbrățișări / Iulia Dragomir : Confluențe Literare
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
pașii i-au alunecat în pierderea, în construirea drumului pe care să îi cânte inima, acasă, în suflet... I-a zărit înlănțuiți într-o îmbrățișare și de atunci brațele ei s-au coborât vlăguite de inundația privirii, așteptând o altă îmbrățișare a vieții pentru încununarea zilelor și nopților cu statornicia inimii. (6 ian 2015) Iulia Dragomir Referință Bibliografică: Povestea unei îmbrățișări / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1833, Anul VI, 07 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
zărit înlănțuiți într-o îmbrățișare și de atunci brațele ei s-au coborât vlăguite de inundația privirii, așteptând o altă îmbrățișare a vieții pentru încununarea zilelor și nopților cu statornicia inimii. (6 ian 2015) Iulia Dragomir Referință Bibliografică: Povestea unei îmbrățișări / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1833, Anul VI, 07 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]