1,662 matches
-
mergea încă la grădiniță, e cu doi ani mai mică, avea 4 ani atunci. A rămas tot acolo până în ultimul moment când s-au... încărcat toate lucrurile și apoi, mai târziu, am aflat că fusese foarte speriată, a văzut cum împachetam practic toată casa și a crezut că ea va fi lăsată la grădiniță și că n-o luăm cu noi (râzând). Deci asta a fost. Și apoi ne-am mutat într-un apartament nou și apoi am mai avut și
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
se numără printre cei care înțeleg evenimentul, așa că își poate aminti întâmplarea amuzată (râde când îl povestește). Sora ei avea 4 ani, cam tot atât cât avea și Sara când a trecut prin experiența morții surorii sale. „A văzut cum împachetam practic toată casa și a crezut că ea va fi lăsată la grădiniță și că n-o luăm cu noi”. Sora ei trăiește în acele momente ceva asemănător cu ceea ce Sara însăși a simțit pe parcursul perioadei de shiva - o experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
grădiniță și că n-o luăm cu noi”. Sora ei trăiește în acele momente ceva asemănător cu ceea ce Sara însăși a simțit pe parcursul perioadei de shiva - o experiență a pierderii, a lipsei de înțelegere și a neajutorării. Bunurile familiei erau împachetate și încărcate în camion, părinții păreau s-o părăsească, iar ei nu i se dădea nici o explicație. Numitorul comun al celor două episoade este acela că explicații convenabile pentru asemenea situații ciudate ar exista totuși - desigur, nu că s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
ale diversității, ci de o vibrație subtilă, plină de compasiune, în uvertura perpetuă a hermeneuticii iubirii. A veghea în cetate nu înseamnă să-ți trâmbițezi egoist certitudinile. Luminile Evangheliei sunt blânde și, tocmai de aceea, pătrunzătoare. La antipozi, sloganurile fundamentaliste, împachetate fără calm și cu multă ostentație, nu trimit decât la setea de ordine prin răzbunare. În concluzietc "În concluzie" Pentru a vorbi lumii, studenții disciplinei (citește: ascezei) teologice ar trebui să deprindă, pe lângă o inimă curată și o inteligență ironică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atractive pentru piață. În acest sens producătorii „bona fide” (de bună credință în sensul produselor biologice) au nevoie de protecție, astfel încât să se evite renunțarea la producția biologică datorită nevandabilității produselor sau mai rău, ca alimentele produse convențional să fie împachetate și vândute ca biologice (organice). Mulți fermieri convenționali pot vinde produsele (cu prețuri mari în unele cazuri), folosind etichete „cultivat cu dejecții organice”. Dar, ar trebui să fie clar că utilizarea îngrășămintelor organice este numai o mică parte a unui
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
Uite, asta e noua gamă... Suze și-a făcut o carieră din designul de rame pentru fotografii, care se vând în toată țara, iar anul trecut și-a diversificat producția, lansându-se și pe piața albumelor fotografice, a hârtiei de împachetat și a cutiilor pentru cadouri. — Toate pornesc de la forme de scoici, zice mândră. Îți place? Foarte mult! zic, atingând spiralele cu degetul. De unde ți-a venit ideea? — De la Tarkie, ai să râzi! Într-o zi ieșisem la o plimbare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mami. Atâta ne-a oferit din timpul ei. — Graham! Sunt sigură că n-a vrut să... Mami rămâne cu cuvintele pe buze în clipa în care remarcă faptul că agenda albastră „Mama lui“ a rămas pe masă, în mijlocul hârtiei de împachetat. Elinor și-a uitat organizerul de nuntă! țipă, luând-o repede. Becky, fugi după ea, poate-o prinzi. — Mami... Respir adânc. Sinceră să fiu... Eu una nu m-aș obosi. Nu sunt convinsă că o interesează câtuși de puțin. — Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
luat-o din vizorul meu exact la țanc. După care a început să se îngrijoreze și să spună că mai bine o pune înapoi. A trebuit să arunc pur și simplu cafeaua pe ea, exact în clipa în care o împacheta - și chiar și atunci, n-am reușit să dau decât pe trenă. Evident, maică-ta mă urăște de moarte la ora asta, adaugă cu tristețe. Nu cred că mă mai invită la nuntă. — Vai, Suze. Sunt sigură că de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bine mersi în halatul roz de mătase pe care îl cumpărasem pentru Elinor și mânca ciocolatele pe care le cumpărasem pentru colega mea de serviciu Samantha. Iar începi cu chestia aia? Ce era să cred? spune defensiv. Era Crăciunul, erau împachetate ca niște cadouri... care păreau să-mi spună foarte clar: Da, Daniel, Moș Crăciun există... Ia sticla de Martini și toarnă o bună parte din ea în shakerul de cocktail. Tare? Foarte tare? — Danny, pe bune, chiar trebuie neapărat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lor lasă impresia de frugalitate cauzată de sărăcie și de mijloacele financiare reduse de care dispun, și nu una „asumată”, cu nuanțe teologice. Atunci când mănâncă, utilizează și fac să foșnească zeci de pungi și pungulițe de plastic, pe care le împachetează cu grijă, în vederea reutilizării, lasă în urma lor ziare și pliante publicitare, mototolite și pline de grăsime. O notă aparte, fără a detalia, este dată de masa comunitară a rromilor. De mai multe ori i-am putut observa purtând cu ei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
așa cum au copiii din alte țări. Mama mea e româncă, iar tatăl meu e de naționalitate germană și avem rude în străinătate care ne trimit pachete cu tot felul de bunătăți. Bomboanele și ciocolata sunt așa de bune și sunt împachetate așa de frumos, că îmi pare rău să le desfac. De ce nu avem și noi, căci bunica îmi povestește că și la noi înainte se găseau tot felul de bunătăți. Bunica când vine la noi îmi aduce bomboane care, după
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lemne“, am ridicat odată de pe jos un pitic alcoolizat. Și piticul l-a sărutat bălos pe Pif. Plângea că l-a lăsat nevasta. Uite, Pifule, așa o să arăți și tu peste câțiva ani! Râdeam. Stătea în Berceni piticul. L-am împachetat în mașină și el ne făcea bezele. Mă, copii, doar voi țineți la mine! Pif i-a dat și un bilet de tramvai. Du-te, tată. Pupa-ți-aș protofelul! Un fel de solidaritate a rataților. A alcoolicilor. Pif și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tabaco", orientate de la est la vest pentru a nu fi bătute de soare. Aici femeile le unesc două câte două cu ace mari și le pun la uscat atârnate câte 1000-1500 de foi pe stinghii mari de lemn. De aici, împachetate în lăzi speciale, făcute din frunze de palmier, care le ajută să se mențină proaspete, sunt transportate la un alt sector de procesare, fiind puse în butoaie din lemn de cedru, ce dispun de câteva găuri de aerisire, pentru fermentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
strânse cu o bandă într-o cameră de fumi-gare, pentru eliminarea paraziților, depozitate pentru pierderea umidității și ajung la sectorul de clasificare și ambalare. Aici sunt selecționate după culoare, existând 65 de tonuri diferite, li se aplică "inelul" și sunt împachetate în cutii de lemn de cedru. Se spune că pentru a se obține un "puro" o havană, sunt necesare 190 de operații diferite și un "torcedor", un specialist cu experiență, poate produce zilnic 100 de havane! Se mai spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
umori care mai de care mai respingătoare și mai grețoase, încât ți se întorcea stomacul pe dos...! Dar mama rezista numai de dragul nostru cu un preț exorbitant și care-i va afecta sănătatea înainte de vreme. Frații mei dormeau cuminți, fiecare împachetat în plasma protectoare a somnului binefăcător. Numai Mircea ca de obicei își dirijează concertul nocturn într-un bâzâit cu modulațiuni de rezonanță bizantină, psalmodiate de niște călugări matusalemici, uitați de Dumnezeu într-o mănăstire microscopică încastrată în stânca muntelui Athos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spunea, visătoare, o fată deșteaptă și frumoasă, câtă emoție erotică era pe timpul lui Ceaușescu, noaptea, la coadă, unde se întâlneau și vegheau cot la cot până dimineața adolescenții, așteptând ce se va "băga": tacâm, nechezol, halva de culoarea hârtiei de împachetat, cu surcele în ea, poate salam... înțeleg și această nostalgie; absolut toate formele dragostei sunt poetice și înnobilează sufletele și trebuie să visăm la ele toată viața. * Dar acum mă refer la altă poezie, pur fantezistă, dar, desigur, admisibilă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era teamă că, depășind un anumit grad de intensitate, chiar împotriva voinței mele, nu voi rezista pur și simplu din punct de vedere fizic, biologic. Noaptea am avut coșmaruri. Se făcea că pe aleile cimitirului Bellu manipulam corpul acela lung, împachetat în cearșaful albas tru și, conform datoriei pe care mi-o asumasem, îl tăiam felii felii cu un cuțit imens, ca pe un salam... A doua zi, bineînțeles, m-am trezit cu mult mai devreme și tot mai devreme am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de adresare și de atitudine ale celor care v-au luat interviuri: reverență exagerată, panegirice anticipate, exerciții de discursuri funerare avant la lettre și așa mai departe. Prin urmare, declar că am venit să stăm de vorbă, fără să vă împachetez în elogii uleioase. Nu mă pricep la îmbălsămări. Martori îmi sunt cafeaua, fisticul și paharul de Cinzano cu care m-ați așteptat. A.R. Vă mulțumesc că m-ați scutit de elogii convenționale, clișeizate. Îmi plac elogiile - cui nu-i
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lu’ ăla mic? — Bine, mă bucur, spune-i că-i trimit și o bicicletă când pot. Aveți grijă de voi! Ar fi mai ușor să trimiți doar bani, oricum în ultimul timp prețurile sunt cam aceleași. Dar n-ai mai împacheta tu. N-ar mai fi amprenta personală. Când am făcut primul pachet, nu te mint, am intrat într-un supermarket și, mergând printre rafturi, m-am răsucit ca și cum aș fi vrut să întreb: — Ce zici, mamă, vrei cornuri? Am început
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
aibă?”. Și astfel mam hotărât să trimit și cele două tablouri: ,,Noaptea vrăjitoarelor” și ,,Ritualul mesei”, pictate în ulei pe pânză, alături de două sculpturi care le aveam realizate deja, ,,Guralivul” și ,,Chiromanție”. Luni, după ce m-am întors de la serviciu, am împachetat lucrările cu atenție, punându-le la poștă. Îmi doream foarte mult să-mi accepte măcar o lucrare din patru, numai să particip. Principalul era să fiu acceptat și să-mi reproducă lucrarea în albumul festivalului ce urma să-l scoată
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dreapta ? SĂ ne lămurim, că în România, în clipa de față, noțiunea de dreapta se folosește într-un sens greșit... Eu, oricum, sunt împotriva folosirii termenului dreapta în accepțiu‑ nea de astăzi. E un termen în care vrei să îi împachetezi pe liberali la un loc cu legionarii. Liberalii și legionarii nu s-au înțeles niciodată. Legionarii l-au împușcat pe Duca. Ăia-s dreapta, noi suntem centru-dreapta. Hai să facem un pic de ordine, nu vrem să fim considerați la
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cheamă „MĂi Dragă Curte Constituțională“ (Iliescu tocmai le spunea pe dos) și, la fel, a făcut instantaneu zece mii de citiri și a întărit punctul de vedere al celor care gândeau așa. Eu fac puține lucruri direct, forța mea e să împachetez argumentul care va fi folosit de cine vrea să facă. Și argumentul era clar, dintr-o întâm plare m-a sunat unul de la The New York Times și m-a întrebat câtă lume s-a prezentat în ziua referendu‑ mului și m-am
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
efect curativ asupra bolnavei (cel puțin așa mi s-a spus mie). Stătea pe un scaun de lemn cu spetează, parcă așteptându-ne, fiindcă așa i se poruncise, și parcă sub regim penitenciar. În cămașa lungă până-n pământ, sură, părea împachetată într-un sac. Ce jalnică întâlnire! Ce penibilă apariție! Tanti Marioara, adoratoarea mea de la Oradea, care se hârjonea atât de veselă cu mine altădată, în bazinul de la Băile Felix, n-a aruncat nici o privire asupra noastră, n-a scos nici o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și viitor ministru“ - ca să folosesc și eu vorba memorabilă a altui politician român, din vremea ocupației germane, în Primul Război Mondial), la dreapta și la stânga lui, pe Grigore Popa și Victor Iancu. Degeaba însă, fiindcă lumea a început curând să împacheteze; și eu cu mama de asemenea, căci tatăl meu era concentrat încă și ne telefonase să ne grăbim și să transportăm mobilierul și lăzile (câte din ele, pline de cărți!) la gară, unde stăteau la dispoziție marfarele goale și curate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
niciodată autoritățile noastre n-au dat dovadă de mai mare spirit de ordine și disciplină). Evacuarea era în toi (evacuam nu numai pământuri și lucruri, ci și glorioasa Românie Mare). Într-una din zile, am dat o fugă la Blaga: împachetau febril și ei - ne-am luat rămas bun, căci nu se știa unde și când ne vom revedea: ei plecau la Sibiu, cu universitatea, ai mei nu se hotărâseră încă încotro. În acest du-te-vino, am dat de spectacolul cel mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]