1,389 matches
-
tip harem, iar poliandria reprezintă împerecherile simultane între o singură femelă și mai mulți masculi. Împerecherile în afara cuplului (extra pair copulations, EPC) sunt împerecheri între indivizi, dintre care unul sau ambii sunt deja implicați într-un cuplu reproductiv. Sistemele de împerechere pot să varieze în interiorul unei specii, putând căpăta valori de strategii evoluționare stabile (SES) în funcție de factorii de mediu ecologic și social (de exemplu: distribuția spațială a unui sex, accesul la resursele de hrană, intensitatea factorilor selectivi de tip pradă - prădător
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
în funcție de factorii de mediu ecologic și social (de exemplu: distribuția spațială a unui sex, accesul la resursele de hrană, intensitatea factorilor selectivi de tip pradă - prădător, tipul de organizare socială etc.), existența comportamentului biparental ș.a.m.d. Studiul modelelor de împerechere la diferitele specii de animale au oferit și continuă să ofere o bază importantă de cunoștințe necesare înțelegerii strategiilor de împerechere la specia umană (Buss, 2005). În aproape toate culturile umane, legăturile de lungă durată, care, de obicei, se finalizează
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
selectivi de tip pradă - prădător, tipul de organizare socială etc.), existența comportamentului biparental ș.a.m.d. Studiul modelelor de împerechere la diferitele specii de animale au oferit și continuă să ofere o bază importantă de cunoștințe necesare înțelegerii strategiilor de împerechere la specia umană (Buss, 2005). În aproape toate culturile umane, legăturile de lungă durată, care, de obicei, se finalizează sub formă de căsătorii, se dezvoltă ca urmare a unor decizii de alegere a partenerilor sexuali, decizii luate fie de cei
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cele mai vehiculate ipoteze privind strategiile de reproducere la specia umană sunt: ipoteza monogamiei (Hazan și Zeifman, 1999), conform căreia specia umană manifestă relații monogamice de lungă durată ipoteza relațiilor poligine (Symons, 1979), conform căreia bărbații au dezvoltat strategii de împerechere cu mai mult de o parteneră pe parcursul vieții; ipoteza repertoriului reproductiv pluralistic, ce reprezintă un amestec de relații poligine cu relații poliandre (Belsky, Steinberg și Draper, 1991). Schmitt (2005) consideră că o cale de a reconcilia toate aceste dezbateri contradictorii
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
că specia umană a elaborat mai mult decât o singură strategie reproductivă de-a lungul evoluției sale. La fel ca și în cazul celorlalte specii cu reproducere sexuată, teoria ce stă la baza literaturii se specialitate privind studiul strategiilor de împerechere la om este teoria investiției parentale (Trivers, 1972). Studiile de psihologie evoluționistă din ultimele trei decade au indicat faptul că, în culturile umane investigate, bărbații investesc mai puțin în descendenții lor decât femeile (Symons, 1979; Quinn, 1977; Low, 1989). La
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
alegere a partenerului sexual din perspectiva psihologiei evoluționiste poate fi de un real folos psihoterapeuților din România în încercarea de rezolvare a problemelor emoționale, cognitive și comportamentale ce apar în interiorul cuplurilor din România. 1.3.7.5. Rolul strategiilor de împerechere în modificarea frecvențelor genelor în populație Modificarea frecvenței alelelor din băncile genetice populaționale poate fi, de asemenea, o consecință a selectării non-aleatorii a partenerilor sexuali, de obicei pe baza unor caractere a căror percepție poate fi mediată pe diferite căi
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
umane, regulile sociale și valorile culturale joacă un rol important în selecția partenerului sexual pe baza unor trăsături fizice și psihice. În general, se observă tendința de „asortare” a partenerilor în ceea ce privește trăsăturile fizice și de personalitate. O extremă a efectelor împerecherilor non-aleatorii se poate observa în cazul selecției artificiale. Selecția artificială se practică pentru obținerea raselor de animale cu caractere dorite (pisici, câini, porumbei etc.) sau a unor linii de animale de laborator cu un nivel dorit de exprimare a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
specifice unei anumite rase de porumbei, partenerii sexuali se vor alege cu grijă, crescându-se astfel frecvența genelor pentru caracterele dorite în banca genetică a rasei respective. Chiar și în afara selecției artificiale, animalele își aleg cu grijă partenerii sexuali, deci împerecherile se fac non-aleatoriu. De ce s-a menținut în evoluție acest mod de transmitere a genelor? Altfel spus, ce s-ar întâmpla, din punct de vedere evolutiv, cu o populație, dacă împerecherile s-ar face pur aleatoriu? Răspunsul la aceste întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
artificiale, animalele își aleg cu grijă partenerii sexuali, deci împerecherile se fac non-aleatoriu. De ce s-a menținut în evoluție acest mod de transmitere a genelor? Altfel spus, ce s-ar întâmpla, din punct de vedere evolutiv, cu o populație, dacă împerecherile s-ar face pur aleatoriu? Răspunsul la aceste întrebări este oferit, cel puțin din perspectiva geneticii evoluționiste, de către legea echilibrului Hardy-Weinberg. Conform legii echilibrului, banca genetică a unei populații ai cărei indivizi se reproduc aleatoriu și asupra căreia nu acționează
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
rămâne în echilibru, adică nu vor exista schimbări în frecvențele alelice de la o generație la alta (O’Neil, 1997). Astfel, pentru combinațiile a două alele (A și a), dacă indivizii se împerechează complet aleatoriu, vor exista nouă combinații posibile de împerechere între indivizii ce manifestă un caracter determinat de două alele ale unei gene: AA x AA, AA x Aa, AA x aa, Aa x AA, Aa x Aa, Aa x aa, aa x AA, aa x Aa, aa x aa
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Aa x AA, Aa x Aa, Aa x aa, aa x AA, aa x Aa, aa x aa. Într-o populație în care frecvența fiecăreia dintre cele două alele este de 50%, frecvențele alelice expectate în genotipurile descendenților rezultați în urma împerecherilor aleatorii vor fi: 25% homozigot dominant (AA), 25% homozigot recesiv (aa) și 50% heterozigot (Aa). Aceste valori ale frecvențelor alelice vor rămâne constante de-a lungul generațiilor viitoare în condițiile în care împerecherea continuă să se facă aleatoriu. 1) Împerecherile
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
alelice expectate în genotipurile descendenților rezultați în urma împerecherilor aleatorii vor fi: 25% homozigot dominant (AA), 25% homozigot recesiv (aa) și 50% heterozigot (Aa). Aceste valori ale frecvențelor alelice vor rămâne constante de-a lungul generațiilor viitoare în condițiile în care împerecherea continuă să se facă aleatoriu. 1) Împerecherile non-aleatorii cu asortare pozitivă (positive assortative mating) Unul dintre modurile comune de formare a cuplurilor la specia umană este împerecherea cu asortare pozitivă, în care indivizii își caută parteneri asemănători cu ei la
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
împerecherilor aleatorii vor fi: 25% homozigot dominant (AA), 25% homozigot recesiv (aa) și 50% heterozigot (Aa). Aceste valori ale frecvențelor alelice vor rămâne constante de-a lungul generațiilor viitoare în condițiile în care împerecherea continuă să se facă aleatoriu. 1) Împerecherile non-aleatorii cu asortare pozitivă (positive assortative mating) Unul dintre modurile comune de formare a cuplurilor la specia umană este împerecherea cu asortare pozitivă, în care indivizii își caută parteneri asemănători cu ei la nivelul unor trăsături fenotipice. Termenul asortare se
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
alelice vor rămâne constante de-a lungul generațiilor viitoare în condițiile în care împerecherea continuă să se facă aleatoriu. 1) Împerecherile non-aleatorii cu asortare pozitivă (positive assortative mating) Unul dintre modurile comune de formare a cuplurilor la specia umană este împerecherea cu asortare pozitivă, în care indivizii își caută parteneri asemănători cu ei la nivelul unor trăsături fenotipice. Termenul asortare se referă aici la clasificarea și selectarea anumitor trăsături (O’Neil, 1997). Un exemplu de împerechere pozitivă este tendința indivizilor supli
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cuplurilor la specia umană este împerecherea cu asortare pozitivă, în care indivizii își caută parteneri asemănători cu ei la nivelul unor trăsături fenotipice. Termenul asortare se referă aici la clasificarea și selectarea anumitor trăsături (O’Neil, 1997). Un exemplu de împerechere pozitivă este tendința indivizilor supli de a forma cupluri tot cu indivizi supli. Pentru un caracter determinat de două alele autozomale, împerecherea asortativă pozitivă ar putea consta în trei tipuri de combinații genotipice: homozigot dominant cu homozigot dominant (AA x
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
fenotipice. Termenul asortare se referă aici la clasificarea și selectarea anumitor trăsături (O’Neil, 1997). Un exemplu de împerechere pozitivă este tendința indivizilor supli de a forma cupluri tot cu indivizi supli. Pentru un caracter determinat de două alele autozomale, împerecherea asortativă pozitivă ar putea consta în trei tipuri de combinații genotipice: homozigot dominant cu homozigot dominant (AA x AA), heterozigot cu heterozigot (Aa x Aa) și homozigot recesiv cu homozigot recesiv (aa x aa). Efectul în lanț al împerecherilor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
autozomale, împerecherea asortativă pozitivă ar putea consta în trei tipuri de combinații genotipice: homozigot dominant cu homozigot dominant (AA x AA), heterozigot cu heterozigot (Aa x Aa) și homozigot recesiv cu homozigot recesiv (aa x aa). Efectul în lanț al împerecherilor cu asortare pozitivă este creșterea progresivă a numărului genotipurilor homozigote (AA și aa), în paralel cu descreșterea genotipurilor heterozigote (Aa). Această polarizare a genotipurilor într-o populație se va accentua cu fiecare generație în care au loc împerecherile non-aleatorii. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
lanț al împerecherilor cu asortare pozitivă este creșterea progresivă a numărului genotipurilor homozigote (AA și aa), în paralel cu descreșterea genotipurilor heterozigote (Aa). Această polarizare a genotipurilor într-o populație se va accentua cu fiecare generație în care au loc împerecherile non-aleatorii. Un caz extrem de împerecheri non-aleatoare cu asortare pozitivă îl reprezintă împerecherile consangvine, deci împerecherile între indivizi cu grad mare de înrudire genetică (frați, verișori, părinte - copil, unchi - nepoată etc.). În acest caz, asortarea este nu doar la nivel fenotipic
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
pozitivă este creșterea progresivă a numărului genotipurilor homozigote (AA și aa), în paralel cu descreșterea genotipurilor heterozigote (Aa). Această polarizare a genotipurilor într-o populație se va accentua cu fiecare generație în care au loc împerecherile non-aleatorii. Un caz extrem de împerecheri non-aleatoare cu asortare pozitivă îl reprezintă împerecherile consangvine, deci împerecherile între indivizi cu grad mare de înrudire genetică (frați, verișori, părinte - copil, unchi - nepoată etc.). În acest caz, asortarea este nu doar la nivel fenotipic, ci în special la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
homozigote (AA și aa), în paralel cu descreșterea genotipurilor heterozigote (Aa). Această polarizare a genotipurilor într-o populație se va accentua cu fiecare generație în care au loc împerecherile non-aleatorii. Un caz extrem de împerecheri non-aleatoare cu asortare pozitivă îl reprezintă împerecherile consangvine, deci împerecherile între indivizi cu grad mare de înrudire genetică (frați, verișori, părinte - copil, unchi - nepoată etc.). În acest caz, asortarea este nu doar la nivel fenotipic, ci în special la nivel genotipic, pentru că indivizii înrudiți genetic au un
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
aa), în paralel cu descreșterea genotipurilor heterozigote (Aa). Această polarizare a genotipurilor într-o populație se va accentua cu fiecare generație în care au loc împerecherile non-aleatorii. Un caz extrem de împerecheri non-aleatoare cu asortare pozitivă îl reprezintă împerecherile consangvine, deci împerecherile între indivizi cu grad mare de înrudire genetică (frați, verișori, părinte - copil, unchi - nepoată etc.). În acest caz, asortarea este nu doar la nivel fenotipic, ci în special la nivel genotipic, pentru că indivizii înrudiți genetic au un procent de gene
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
în special la nivel genotipic, pentru că indivizii înrudiți genetic au un procent de gene comune mult mai mare decât indivizii neînrudiți. De exemplu, un frate și o soră au în comun aproximativ 50% dintre gene, iar un copil rezultat din împerecherea frate - soră ar putea avea în un sfert din genele comune ale părinților. Împerecherile consangvine scad foarte mult diversitatea genetică a populației în care acestea au loc. Cu cât doi parteneri sunt mai aproape ca și distanță generațională de un
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
comune mult mai mare decât indivizii neînrudiți. De exemplu, un frate și o soră au în comun aproximativ 50% dintre gene, iar un copil rezultat din împerecherea frate - soră ar putea avea în un sfert din genele comune ale părinților. Împerecherile consangvine scad foarte mult diversitatea genetică a populației în care acestea au loc. Cu cât doi parteneri sunt mai aproape ca și distanță generațională de un strămoș comun, cu atât crește șansa ca descendenții lor să manifeste anumite maladii genetice
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
aproape ca și distanță generațională de un strămoș comun, cu atât crește șansa ca descendenții lor să manifeste anumite maladii genetice. Astfel, statisticile făcute pe datele culese din 38 de populații din Africa, Europa, America de Sud, arată că descendenții rezultați din împerecherile între veri primari au un risc mai scăzut de manifestare a unor maladii genetice decât descendenții rezultați din împerecherile de tip frate - soră. 2) Împerecherile non-aleatorii cu asortare negativă (negative assortative mating) Un alt pattern reproductiv pentru specia umană, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
maladii genetice. Astfel, statisticile făcute pe datele culese din 38 de populații din Africa, Europa, America de Sud, arată că descendenții rezultați din împerecherile între veri primari au un risc mai scăzut de manifestare a unor maladii genetice decât descendenții rezultați din împerecherile de tip frate - soră. 2) Împerecherile non-aleatorii cu asortare negativă (negative assortative mating) Un alt pattern reproductiv pentru specia umană, dar și pentru alte specii, este alegerea partenerului sexual pe baza unor caractere diferite de caracterele proprii. Acest pattern este
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]