983 matches
-
chiar criminali tocmai din acestă cauză. Așa a fost cazul dictatorului român Ceaușescu, care și-a pierdut foarte repede creditul dobîndit prin fronda sa față de Uniunea Sovietică, rămînînd în schimb doar cu rușinea afirmării patriotice. Este, în prezent, cazul Greciei împietrite în identitatea sa religios ortodoxă 415, ca și într-o măsură mai mare încă, a țărilor fostei Iugoslavii.416 Această sensibilitate "postnațională" se supune a ceea ce Gilles Lipovetsky numea "etica nedureroasă a noilor timpuri democratice"417, unei dispoziții ce repudiază
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a fost Moartea cel dintâi Navigator?"224, Constant Tonegaru pare a răspunde afirmativ. Peisajele acvatice distorsionate și distorsionante sunt strâns legate de imaginarul apocaliptic sau, cel puțin, de unul care are imprimată distinct pecetea morții. Tot universul descris pare a împietri, totul se oprește ca într-o ciudată fotografie. Rarele mișcări sunt, de fapt, alunecări spre o zonă tulbure, fantasmatică, o alunecare spre moarte. Lumea prezentată e totdeauna situată pe granița dintre real și ireal ca și cum somnul, nebunia, visul, halucinația ar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aduce ceva total diferit. Tehnica e în mare parte proprie lui Tonegaru care reușește să-și constituie poemele din astfel din alunecări, din treceri de la o idee la alta. De la motivul luminii care se lichefiază și capătă consistență materială, aproape împietrind, dar care rămâne încă un semn pozitiv, în prima parte a strofei citate, la ancora cu dublu însemn se simte oscilarea interioară. Materia care se transformă în scriitură, are o proveniență ciudată, e "varul oaselor mele", luna se multiplică, devenind
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la bilanț și, pentru fiecare în parte, răspunsurile conducerii ministerului. Iar la problema pe care o ridicasem, s-a replicat sec: legea este egală pentru toți! Am jubilat, în sinea mea, desigur, dar numai pentru două-trei secunde. Pentru că, apoi, am împietrit în poziție de drepți, ascultând vorbele tărăgănate și mai mult decât dojenitoare ale ministrului adjunct: „Tovarășe locotenent, aici nu puteam scrie altfel, dar îți atrag atenția că nu ai dovedit discernământul politic și juridic necesar...”. Am învățat, astfel, după primele
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
am făcut-o cu prof. Scoville, în statul New York, am vizitat un fermier căruia i se vânduseră în ajun 10 din 30 de vaci pe care le avea. Îi înțelegeam mai bine decât colegii mei de excursie, durerea ce-i împietrise inima. Îl urmăream cu câtă emoție enumera numele fiecărei vaci. Roata capitalistă nu iartă. Ea înșfacă când pe unul când pe altul, îl azvârle deoparte sau îl strivește. Admirăm sau invidiem pe cei care urcă, dar trecem indiferenți pe lângă mulți
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
să obțină de la orchestră. La fel, suntem încântați de solistul invitat, o personalitate a muzicii internaționale, prezent pe scene din întreaga lume“. Împietrire Rahmaninov. Când Petukhov se avântă în lungile pasaje, când doar pianul său răsună în liniștea deplină, instrumentiștii împietresc cu arcușul în mână, cu capetele întoarse spre pianist. Cu spatele la sală, însuși Ziva rămâne cu fruntea proptită-ntr-o mână, ascultând neclintit. Chiar și dacă n-ai urechea suficient de formată, înțelegi minunea la care asiști, din împietrirea muzicienilor. Petukhov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mușchi des și moale care-i acoperă cu dragoste. Omul se ridică nu departe și amintește ce s-a întâmplat în adâncul timpurilor. Un păstor se rătăcește pe creasta Bucegilor și începe să hulească lucrarea lui Dumnezeu, care-l pedepsește împietrindu-l pe loc. Iar de atunci toate acele stânci sunt triste, sterpe, pustii, înspăimântătoare. Noaptea, Cer Rău încinge hora sufletelor blestemate, ale celor care-u pierit de moarte rea pe munte; ele se cațără și sar de-a lungul stâncilor și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pereche de opinci, o căciulă și un bici. Dar acestea nu-s niște vechituri oarecare: opincile te ajută să treci marea ca pe uscat, ca ale lui Tom degețel sau ale Motanului Încălțat; căciula te face invizibil, iar biciul îi împietrește pe dușmani. Făt-Frumos îi împacă furându-le cele trei talismane; cu biciul îi împietrește și cu opincile fuge. Intră nevăzut la soția lui, care-i născuse un fiu. E în culmea bucuriei. Aici are loc o scenă delicioasă. Fără să
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
oarecare: opincile te ajută să treci marea ca pe uscat, ca ale lui Tom degețel sau ale Motanului Încălțat; căciula te face invizibil, iar biciul îi împietrește pe dușmani. Făt-Frumos îi împacă furându-le cele trei talismane; cu biciul îi împietrește și cu opincile fuge. Intră nevăzut la soția lui, care-i născuse un fiu. E în culmea bucuriei. Aici are loc o scenă delicioasă. Fără să fie văzut, Făt-Frumos se așează la masă lângă soție; din când în când își
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
trufașă, cea despre care mergea vorba că i-o dăruise un ministru ibovnicei lui rurale; trântiți unul peste altul, piept la piept, ochi în ochi, eu în orice caz dispus să-l devor de plăcere și, mai ales, doritor să împietrim așa, odată cu timpul. Aceleași manevre le-am întreprins, dar fără melancolie de îndrăgostit, fără strângeri de mână și furtive contacte epidermice, ci direct, brutal trupește, cu un june sas, un lungan subțire și cu nasul mare și coroiat, supus mie
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o lasă pradă singurătății (una se sinucide, cealaltă pleacă de acasă fără explicații); un majordom englez ratează "ziua" și rămâne cu rămășițele ei, de care nu știe să se bucure; un pianist e asediat de o realitate absurdă și rămâne împietrit în fața ei; un detectiv caută zadarnic sensul existenței. Cinci eșecuri, în cinci romane. Tom Jones, David Copperfield, Soames Forsyte s-au luptat, au ajuns undeva; eroii Desperado se mulțumesc să îndure. Viitorul nu le rezervă nimic. Hrana lor sunt eșecul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gramatică a sensului. Povestea e simplă: o fată părăsită vrea dar nu poate să uite, în clipa de față bărbatul fiind (tipic pentru Brownjohn) absent. E aici un ecou al Tărâmului Pustiu (Eliot), unde, în grădina cu zambile, bărbatul e împietrit. La Eliot însă ambii simt nefericirea, chiar dacă le e imposibil să comunice. Pentru Brownjohn ca pentru toți poeții Desperado intensitatea trăirii e solitară. Fata e părăsită, bărbatul e acuzat în tăcere. Trebuie să citim printre rânduri, fiindcă poemul deși cum
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
interioară, - Sunt complet calm, - Întregul meu corp zace fără vlagă, inert. - Umerii, brațele, mâinile, picioarele, întregul meu corp se simte greu. - Trupul meu este cuprins de o greutate copleșitoare. - Corpul meu zace aton și destins ca un arc în repaos, împietrit ca o stană de piatră, - O greutate firească îmi inundă tot corpul, - O greutate liniștitoare mă împresoară, - Liniște și greutate. - Liniștea și echilibrul mă inundă, - În jurul meu e numai calm și necontenit echilibru... - Mișcați brațele în sus și în jos
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
pace interioară, - Sunt complet calm. - Întregul meu corp zace fără vlagă, inert, - Umerii, brațele, mâinile, picioarele, întregul meu corp este greu. - Trupul meu este cuprins de o greutate copleșitoare. - Corpul meu zace aton și destins ca un arc în repaos, împietrit ca o stană de piatră, - O greutate firească îmi năpădește tot corpul, - O greutate liniștitoare mă împresoară. - O căldură agreabilă îmi cuprinde brațul drept și mâna dreaptă ca într-o baie caldă, - Brațul meu drept este învăluit într-o căldură
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
liniște și pace interioară, - Sunt complet calm. - Întregul meu corp zace fără vlagă, inert. - Umerii, picioarele, întregul meu corp sunt grele, - Trupul meu este cuprins de o greutate copleșitoare. - Corpul meu zace aton și destins ca un arc în repaos, împietrit ca o stană de piatră, - O căldură agreabilă îmi cuprinde tot corpul, - O căldură plăcută îmi împresoară umerii, brațele, mâinile și se răsfiră în tot corpul, - Tot corpul este într-o căldură plăcută și odihnitoare, ca într-o baie caldă
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
Nimic nu-mi tulbură liniștea, - Simt liniște și pace interioară. - Întregul meu corp zace fără vlagă, inert, - Întregul meu corp este greu, - Trupul meu este cuprins de o greutate copleșitoare și zace aton și destins ca un arc în repaos, împietrit ca o stană de piatră. - O căldură agreabilă îmi cuprinde tot corpul, - Tot corpul îmi este cuprins de o căldură plăcută și liniștitoare, ca într-o baie caldă. - Inima bate liniștitor, egal și ritmic. - Inima împrăștie sângele cald în tot
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
liniște plăcută mă inundă, - Simt liniște și pace interioară. - Întregul meu corp zace greu, fără vlagă, inert, - Întregul meu corp este greu. - Trupul meu cade cuprins de o greutate copleșitoare, - El zace aton și destins ca un arc în repaos, împietrit ca o stană de piatră, - O greutate agreabilă îmi cuprinde tot corpul, - Tot corpul îmi este scăldat într-o căldură plăcută și liniștitoare, ca într-o baie plăcută. - Respirația mea e liniștită și rară, - Respir liber și aproape de la sine
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
nu-mi tulbură liniștea. - Simt liniște și pace interioară. - Întregul meu corp zace greu, fără vlagă, inert, - Întregul meu corp este greu, - Trupul meu este cuprins de o greutate copleșitoare, - El zace aton și destins ca un arc în repaos, împietrit ca o stană de piatră, - O căldură agreabilă îmi cuprinde tot corpul. - Tot corpul este scăldat într-o căldură plăcută și liniștitoare, ca într-o baie caldă, - Umerii, brațele, mâinile și picioarele îmi sunt năpădite de o căldură plăcută și
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
nu-mi tulbură liniștea. - Simt liniște și pace interioară. - Întregul meu corp zace greu, fără vlagă, inert, - Întregul meu corp este greu. - Trupul meu este cuprins de o greutate copleșitoare, - El zace aton și destins ca un arc în repaos, împietrit ca o stană de piatră. - O căldură agreabilă îmi cuprinde tot corpul. - Tot trupul îmi este scăldat într-o căldură plăcută și liniștitoare. - Corpul meu este liber și ușor. - Mușchii feței sunt relaxați, - Bărbia atârnă destinsă, - Limba este foarte grea
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
veche sună în urechi surde, fiindcă adevărul creștin i-a ucis cu desăvârșire semnificația religioasă, pe care o avea. Miturile olimpice sunt pentru noi vulcani cu craterele stinse pentru totdeauna. Lava religioasă și artistică, ce le-a dat înălțimea, a împietrit în veac și nimeni n-o mai poate transforma în fluidul de flăcări, care a fost altădată. Artei îi trebuie într-adevăr și mit și mister ca să poată birui vicisitudinile prozaismului modern și să poată elibera sufletul în veșnicieși în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că ating un trup cald, răsuflând, pulsând. Mă forțam să îmi aduc aminte de ceva. De ceva demn, de ceva de excepție. Mi-am adus aminte că am fost botezat la Homorod (Homoród). Capul mi se golise, pe hartă Transilvania împietrise. Era abstractă, plată, mică și imponderabilă, precum Alaska. Am ieșit la aer. Deasupra capului aveam brazi înalți, uscați, care se luptau, se frângeau între ei. Dimineața se pârlise pe buzele verii, după-amiaza sângera în poala toamnei. Mergeam pe sub malul surpat
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
promenada boului gras". Exegeta, totodată, menționează: "Deși burghezia se proiectează pe plan social, semnificația sa este totuși spirituală: "O, cum omul a devenit concret..." zice altundeva Bacovia, aruncîndu-i anatema: ("Stă fără noimă catedrala / Azi într-un secol rafinat..."). O lume împietrită în raport cu imanența, oricît de rafinată ar fi ea, este condamnată. In cel de-al patrulea cîntec din Infernul, Dante enunță paradoxul și în această lumină dubla ironie a lui Bacovia apare teribilă" Merită citată și nota de subsol prin care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Însuși cere sacrificiul de sânge, În balada, sultanul, simbol al puterii obținute cu forța, al râului, este cel care cere sacrificiul lui Brâncoveanu pentru a-și demonstra loialitatea. Voievodul român asista neputincios și îndurerat la sacrificarea primilor doi copii și, Împietrit de suferință, se consolează doar cu credința În voia lui Dumnezeu: ,,- Doamne! Fie-n voia ta!". Suferință tatălui sexagenar Îl impresionează până și pe sultanul ucigaș care-și reînnoiește propunerea, dar aceasta este din nou respinsă cu demnitate de Brâncoveanu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
popor răzvrătit, care mergea pe căi silnice, după cugetele sale” (Is. 65, 2). Dumnezeu nu S-a oprit doar la predici, făgăduințe și binefaceri, ci când a văzut că nu face nimic cu acestea, a folosit și biciul. Dar poporul Împietrit la inimă rămânea nepocăit: ,,O, Doamne, ochii Tăi nu privesc ei oare la adevăr? Tu Îi bați și ei nu simt durerea; Tu Îi pierzi și ei nu vor să ia Învățătură; și-au făcut obrazul mai vârtos ca piatra
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri fapta n-ar mai fi faptă. Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat; pe cînd ceilalți au fost împietriți.” Mărtu- risire uluitoare arată că Saul a făcut parte din Frăție Noului Legămînt fiind cocoțat foarte sus în conducerea ei, iar zurbagiul plin de revelații mincinoase a stat în centrul de la Qumraa, aproape 3 ani cum trebuie înțeles citatul din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]