962 matches
-
obișnuită. Dacă o ai, poți deschide orice încuietoare de fier, orice lacăt, orice lanț sau legătură păzitoare de comori. Și, aflați de la mine: cele mai grele lacăte, cele mai nenorocite lanțuri nu sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile împietrite ale oamenilor. Iar comorile noastre cele mai bogate, pe care trebuie să le păstrăm, sunt inimile celor dragi. La asta folosește iarba fiarelor. Sunt de toate hoț, declasat, pleava lumii, oaia neagră a universului dar să respect un copil încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
limba mai bine de jumătate și, închizându-și maxilarele cu o violență neobișnuită, și-o reteza. Aceasta îi căzu pe piept și apoi jos. Un șuvoi de sânge îi izvorî din gură și, de data aceasta, toți cei prezenți ramaseră împietriți sau scoaseră un țipat de groază, văzând până unde poate ajunge brutalitatea unei ființe monstruoase, doar aparent umane. Ce fel de rasă putea fi aceea care preferă să se automutileze într-un mod atât de barbar, decât să spună de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
concretul un efect al iluzoriului? Ce este realitatea altceva decît un vis care încearcă să fie perfectibil, un adevăr iluzoriu care își găsește mai încet progresul, pentru că s-a împotmolit prea mult în concret? Ce este concretul altceva decît un împietrit fel de a fi iluzoriu? Iar adevărul nu constituie tot o iluzie, din moment ce este esențial, dar este văzut în atît de multe moduri aparente?... Și totuși, adevărul este la fel ca soarele. Este sau nu este. Așa ar fi bine
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
poată fi maleabil și accesibil precum iluzoriul... Nu este aceasta suprema realizare? Esența a tot ceea ce este nu se înscrie tot în categoria iluziilor? A fi înseamnă a simți și a înțelege relativismul concretului. Realitatea concretă ar fi un cadru împietrit, rigid și sec fără izvorul iluzoriului care poate depăși, crea și îmbunătăți ceea ce este deja. Tot ceea ce pare iluzoriu ar trebui să devină posibil, tot ceea ce pare real este aparent, nesemnificativ și trecător, tot ceea ce este suflet ar trebui să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și nenea stă portar! Și? Îl pot lovi și pe el! Va fi paguba mea, rîde grăsunul. Copilul își ia elan și șutează. Grăsanul a căzut ca trăsnit și pe ambele nări îi curgeau două jeturi de sînge. Toți rămîn împietriți, doar Pantelimon rîde nestăpînit: El a fost! N-am nici un dubiu! Băi, te fac fotbalist! Gînduri alandala Părăsesc locul de muncă la orele 14 și, profitînd că este vineri (duminică votăm) și mă las dus într-un loc necunoscut mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu răspunde. Toți au fețele livide, buzele uscate și oxigenul inspirat nu-i satisface. Hai, de ce se tem oamenii? În pluton era un absolvent micuț, cuminte și deloc conflictual. Pentru prima dată se amestecă în vorbă. De colonei. Cataramă rămîne împietrit și repetă întrebarea: De cine? De colonei, dom' colonel Centiron. Ia pune-ți tu echipamentul la loc. Dinu, micuțul soldățel își pune echipamentul. Culcat! strigă colonelul. Dinu se șterge pe genunchi, ca și cum ar fi fost murdar și se culcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și se trag concluzii: Nu-i mort, dar nici mult nu mai are. Dacă veneam ceva mai devreme... Fata începe să plîngă în hohote. Este ruda dumneavoastră? Nu..., treceam pe stradă. Salvarea pleacă și cei doi tineri rămîn în semiîntuneric împietriți. Nu știu unde să se îndrepte. Dacă era mai devreme..., suspină fata. Dar de unde știi că va muri? Nu știu, dar sora a zis clar că "dacă era ceva mai devreme"... De unde să știm noi că nu era un bețiv? Du-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aici amintirea joacă un rol important. Aveți prieteni printre morți? Da. Merg atît de departe cu această prietenie, Încît cred uneori că ei mă pot ajuta. Ați sărutat vreodată un mort? Da, așa cum săruți o icoană de lemn, rece și Împietrită. Dacă nu vă gîndiți la moarte În general, ci la moartea dumneavoastră personală, vă simțiți zguduit, adică vă pare rău de dumneavoastră sau vă gîndiți la persoanele dragi pe care nu le veți mai putea vedea? Aici intervine iar egoismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Unicul Stâlp al Universului sau Marea Stană de Piatră. Fără voia sa, fondase și o religie: grupuri imense de credincioși se strângeau zilnic dincolo de zidurile grădinilor care Înconjurau spitalul, așteptând să-i zărească fie și pentru o singură secundă profilu-i Împietrit. Îl venerau ca pe-un războinic aflat mereu În expectativă, dar care amenința În fiecare secundă să se ridice, sfărâmând acele lanțuri grele ale nedreptății pe care, e drept, nimeni nu le simțea, dar despre care toți știau că există
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
animalul se învârtește de-a-ndăratelea prin cercul de foc. E înnebunit. Dacă înaintează, se frige, dacă dă înapoi, se frige. Ar fi timpul să se izbăvească de chinuri printr-o lovitură de stilet. Într-adevăr, cu un spasm brusc, chinuitul rămâne împietrit, întins pe burtă, cât e de lung. A murit Scorpionul ? Așa s-ar spune, s-a străpuns cu o lovitură de ac greu de văzut din pricina tumultului ultimelor sforțări, s-a înjunghiat, propriul său venin l-a ucis repede. Cules
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să scape din sat, dar vânătorii mei Îi prinseseră În pădure, pe când treceau apa care curgea mereu. Îi dăduseră Umbrei pe mulți, dar pe Dupna Îl aduseseră În mijlocul satului, viu și plin de sânge. În fața lui stătea Hadat. Îl privea Împietrită, de nici nu știai: era uluită că fie-său făcuse asemenea ticăloșie, sau Îi era ciudă că fusese prins? - Zi ce vrei, Krog, și aia vom face, mă Îndemnă Gupal, cu vocea frântă de rușine. O să dai lupta cu răzvrătiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dar n-am vrut să-l necăjesc. Dragul mamei, nu i-am spus nimic, dar eu știam, știam, că omul ăla... ascultă, băiete, stai să-ți povestesc... „Am venit să-mi iau rămas-bun“ - zice, și, crede-mă, băiete, avea chipul Împietrit... „Ne pare rău că pleci“ - am zis - „o să ne fie dor de dumneata.“ „Da“ - a zis, și m-a privit drept În ochi... și Doamne, ce privire avea, Înțelegi... „Și mie de voi!“ S-a uitat drept la mine cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
molcom un cântecel, moțul cu fundă roșie, ca să nu-i deoache cumva, Doamne ferește, vecina de peste gard, doamna Justiția. Pe de altă parte, s-a observat că și vecina cea presupus vigilentă, doamna Justiția, n-are ea inima ceea atât de împietrită, încât să le dea cu ardei iute pe suzetă, ca să-i dezvețe să mai bage-n gură ce-au furat. Dar în compensație poporul acesta este de-o vigilență, cum nu s-a mai întâlnit la nimeni, față de potențialul, mic
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
singurătatea lui n-au pereche decât dincolo, în înfățișarea aspră a Călimanilor. Și-n Ceahlău, și-n Călimani poporul și-a pus legendele din preistorie. Misterul lor stăruiește încă. În pâcla lor vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. Aceeași amintire de basm leagă Călimanii de Ceahlău; șoapta amintirilor curge pe cetina codrilor venind din Călimani și din trecutul cel mai adânc. Aburii Bistriței fac popas în pisc învăluind Toaca și Panaghia; așa sufletul întregului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Godfrey, nici copilotului său nu li s-a acordat onoarea unei înmormântări creștinești. Totuși, două săptămâni mai târziu, s-a oficiat o mică slujbă de pomenire la capela privată a familiei Winshaw. Părinții lui au asistat la ea cu chipurile împietrite, livide. Fratele lui mai mic, Mortimer, sora lui, Olivia, și soțul ei, Walter, veniseră toți în Yorkshire pentru a-și prezenta omagiile; nu lipsea decât Tabitha, care imediat ce aflase vestea făcuse un acces de furie. Printre instrumentele de agresiune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zise: Nu-i asculta pe golanii ăia, Joe. Taică-tu a fost un tip grozav. Da’ nu știu ce să zic. Se pare că atunci când oamenii se apucă să facă ceva praf, nu mai lasă nimic În urmă. Capitolul 14 Maera zăcea Împietrit, cu capul pe brațe, cu fața-n nisip. Se simțea Înfierbântat și lipicios din cauza sângerării. Simțea fiecare Împunsătură. Câteodată taurul Îl lovea doar cu capul. O dată cornul trecu cu totul prin el și-l simți cum se Înfige În nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Vitellius se dădu înapoi, de parcă ar fi primit o palmă. — Ucideți-l pe loc. Acum. Asta merită: să moară. Soldații făcură câțiva pași, dar se opriră. Nu se atinseră de săbii. Exasperat, Vitellius privi scena aceea în care toți păreau împietriți. Soldații stăteau în picioare, lângă Velunda și Valerius. Nimeni nu-i îndeplinea poruncile. Listarius se ghemuise la picioarele Velundei. Deodată, lângă trupul lipsit de viață, ieșit parcă din frasin, se ivi Ausper. Îngrozit, împăratul observă că nimeni nu-și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
adversarului. Evită tridentul și schimbă brusc direcția de alergare. Îl atacă pe Flamma, îi înfipse sica în coapsă și se retrase repede. Privi impasibil carnea sfâșiată și sângele care țâșnea, lăsând o dâră roșie pe nisip. Flamma rămase o clipă împietrit, apoi, urlând de durere și de furie, se năpusti cu toate forțele spre Valerius, dar se lovi de scutul pe care acesta îl împinsese în față pentru a se apăra. Impactul fu atât de violent, încât rețiarul făcu mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la Narnia, ofițerii voștri au discutat dacă să mai reziste sau să ni se predea. Știm că au hotărât să ni se predea. Vinicius Crulpus încuviință grav, dând de înțeles că știa toate acele lucruri. Allius Cerpicus privea în pământ, împietrit. Antonius se îndepărtă de masă și începu să se plimbe de colo-colo prin cort. — Credeți oare că puținele trupe care v-au rămas sunt comandate de Julius Caesar? Caesar a murit acum mai bine de o sută de ani, înjunghiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Am întrebat cine e, dar nu mi-a răspuns nimeni. Mi-era puțină frică, s-o mărturisesc, și am aprins lampa. Ventilatorul alerga cu acel zgomot de care îți dai seama numai când îl oprești. Am deschis și am rămas împietrit. Venise Maitreyi, tremurând toată, în picioarele goale, ca să nu facă zgomot, și cu o sari verzuie, subțire. Nu știam ce să fac. ― Stinge lumina, îmi șopti ea, intrând în cameră și tupilîndu-se repede în dosul fotoliului de paie, ca să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am să merg înaintea ta, adăugă în șoaptă, zâmbind. Adrian o urmase tăcut. Dar după câțiva pași se opri brusc și, întinzînd mâna, i-o trecu blând pe obraji, ștergîndu-i lacrimile. Atunci dădu cu ochii de măștile care-i priveau, împietrite, de la mese, de la estradă. - Ce se întîmplă cu ei? întrebă tulburat. De ce-au rămas așa? De ce ne privesc? Leana îl trase după ea, cu fermitate. - Adrian, Măria-ta, să nu te mai uiți înapoi, șopti apropiindu-și buzele de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să fie satul pe-aproape. Era un câine slab, hămesit, cu părul arămiu decolorat de praf. Se apropie sfios de ei, neîndrăznind să se gudure. Rănitul întorsese capul și-l aștepta. Tremurul buzelor încetase brusc, și fața arăta acum streină, împietrită. - Dacă e bolșevic și nu l-a învățat nimenea, n-are de unde să știe, vorbi Zamfira ridicîndu-se în picioare. Dar de Dumnezeu și Isus Cristos tot trebuie c-a auzit el, și cruce nu se poate să nu știe să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îl intimida. Parcă devenise deodată un alt om. Îngenunchease lângă pat, cu ochii deschiși, dar parcă nu vedea pe nimeni. Se ridica la răstimpuri și se ducea în salon, se plimba de la un capăt la altul, tăcut, palid, cu figura împietrită. Când, câteva zile după înmormîntare, s-a dus la el în cameră și l-a întrebat, Ieronim s-a făcut deodată palid. - Iartă-mă, Oncle Vania, i-am jurat că voi face așa cum mi-a cerut. Mi-a cerut să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
repetă fata cu o surdă deznădejde în glas. Încercase din nou să-l tragă după ea, dar, cu un gest brusc, Antim izbuti să-și elibereze mâna. Auzi iarăși cele trei bătăi scurte ale baghetei în pupitru, apoi aceeași tăcere împietrită a sălii, prelungindu-se nefiresc. - De ce n-o fi începînd? Ce mai așteaptă? o întrebă. Dar nu mai era nimeni lângă el și Antim întoarse speriat capul în toate părțile. Atunci, parcă ar fi apărut de după coloana de marmoră, Generăleasa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu rîul și munții Înălțîndu-se lîngă el și stîncile gri. Din timp În timp mai trecea cîte un tren pe malul celălalt. Frunzele erau ruginite și din loc În loc vedeam rîul printre crengile copacilor, și atunci nu-mi mai părea Împietrit, ca-n ilustrații, ci ca un loc unde ai putea să stai, să mergi la pescuit și să-ți mănÎnci sendvișurile uitîndu-te la trenurile care trec. Dar cel mai adesea era Întunecat și ireal, trist, ciudat și clasic, ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]