1,052 matches
-
Îmi spune că-s prea bătrân. Repetă asta și a treia oară spuse că suntem amândoi prea bătrâni. Chicoti, suntem niște bestii bătrâne, boarea de disperare voluptoasă din glasul ei era o adiere dintr-un loc de verdeață și răcoare Împresurându-mă din toate părțile cu mirosul trupurilor noastre bătrâne, și atunci i-am spus că mi-e foame și că aș mânca ceva bun și ea a venit cu un soi de fiertură al cărei gust mi-a adus aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
căldura și l-ați trimis la mare fără bani de mâncare. De bani de tren ca să mă-ntorc acasă, nici nu mai spun. Aici am să-nțepenesc. Și cum Îmi mai țiuie-n urechi nenorocirea asta de vânt și mă Împresoară din toate părțile cu duhori. Peste tot pute a mortăciune, iarăși trebuie să fugi, iarăși Îți muți locul. Mi-am luat hainele și m-am Îndepărtat de țărm până n-am mai simțit mirosul de carne de scoică macerată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tupeu, vere, caută fără rușine, și-l vedem pe Laur dispărând până la brâu Îmtr-un container și aruncând pe dindărăt jerbe de cartoane și hârtii Îmbibate cu scursori, legume fermentate și oase amestecate cu cenușă, prin care scormoneau Întărâtat după pahare, Împresurat din toate părțile de damfuri de putreziciune. Era și asta o metodă de a mă menține pe linia de plutire, care mi se păruse cândva c-am epuizat-o. Era o Îndeletncire pe care crezusem c-am uitat-o. Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de afară era un fundal al orăcăielilor și râgâielilor din camera alăturată. - Nelooooo! - Du-te, Nelo, am spus. Până să apuc să văd ce are de gând Neli și dacă o mai fi pe acolo, m-am pomenit din nou Împresurat de jerbele și damfurile istoriei mele. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Istoria eroilor unui tinut.doc PAGE 167
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aminti că după miezul nopții, Alistar s-a ridicat încet, și, s-a dus.. „poate pentru necesități”, nu i-a dat importanță, și adormi. Ca un văl îi căzu de pe ochi, și totul i se limpezi. „ Plecați.. plecați, imediat, suntem împresurați !”, fură ultimele cuvinte ale lui Neagu,.. mâna îi slăbi strânsoarea, și capul îi căzu pe-o parte.. cu ochii în ochii lui Baltă. Căpitanul îl îmbrățișă strâns la piept și-l sărută pe frunte, obrajii îi erau scăldați în lacrimi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
săi. Glasul ușor tremurat, suna totuși sigur pe el și hotărât, să nu provoace panică. „.. Băieți, trecem printr-o cumpănă !.. Am mai trecut, și am scăpat... cea de acum pare mai primejdioasă..!” „.. Au fost informați în amănunt.. poala muntelui este împresurată cu trupe de securitate și miliție... Căile de retragere ne sunt tăiate... șansele noastre sunt minime..!” Pentru o clipă ochii îi scăpărară în întuneric... Sunt ceasuri de primejdie, care-ți strânge inima... sunt altele care te întăresc. Așa e cel
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
atmosfera tremură de frig... Și ceasurile trec în neștire. Când aud șuieratul înfiorător al crivățului care stinge viața în treacătul său, mă gândesc la zilele însorite petrecute acolo, pe țărmuri îndepărtate ale Sud-Estului Asiei și Oceaniei. Mii de gânduri mă împresoară în extazul amurgului, când întreaga natură se acoperă cu o haină fantastică; mii de visuri vin de mă îngână cu-ale lor poetice ademeniri, și printre gânduri și printre visuri țara mea se arată mie ca o mamă iubitoare ce
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
locuitori ai acestor meleaguri, aborigenii despre care aflasem din cărțile de geografie, ghidurile turistice și unele emisiuni la Discovery Channel. Dar totul era destul de sumar și uneori contradictoriu! Plini de emoții pășim În acest centru cultural aborigen, și Întrebările ne Împresoară, asemenea unui nor de lăcuste. Cine sunt În esență acești aborigeni, de unde și când au venit? Sunt o enclavă a primitivismului lui homo sapiens, În condițiile izolării milenare a continentului „roșu”? Cum s-au adaptat condițiilor „civilizatorii” ale omului alb
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
jumătate de oră plutim ca pe apele Styxului, cu ochii ațintiți de tavanul peșterii feeric iluminat de acești coconi, ca Într-o lume a miracolelor! În tăcerea profundă ce se așterne, precum umbra morții, simți spiritele strămoșilor maori ce te Împresoară! Iarăși și iarăși, siluete fantomatice plutind deasupra apei adormite, punte Între miraj și banala realitate... La gura peșterii ne revenim cu greu de sub efectul vrajei asemenea unui narcotic cu efecte halucinante. Râul care izvorăște din peșteră curge, mai jos cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
p. 150). 580 Paul Tillich 738. Dialogul Religiei cu Știința este esențial pentru că este orientat tocmai spre experiența integratoare, care nu lasă În afară nici omul, nici lumea, nici dimensiunea spirituală a vieții 739. Las deoparte aceste gânduri ce mă Împresoară din toate părțile. O anumită parte din vină o are și furtuna care nu mai contenește iar marea este mohorâtă. Vântul suflă cu turbare iar rafalele lui alungă norii Întunecoși și smulge spuma albă de pe crestele valurilor uriașe. Albatroșii Însoțesc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Ascunsă), din provincia Laguna, Într-o splendidă pădure naturală cu izvoare minerale aflate la 300 picioare În interiorul craterului unui vulcan stins 830. Noaptea se vestea grăbită din adâncuri și luna nu pășise Încă, dincolo de hotarele răsăritului. O netulburată tăcere ne Împresură de pretutindeni, zborul umbrelor parcă din altă 830 Ibidem, p. 99. 650 lume fluturau prin aer, Închipuiri ușoare de Întuneric și de lumină mută. Munții din adâncuri Își clătinau piscurile lor cu păduri cu tot, albastru neted al cerului se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Prea mult în veac am așteptat această primăvară/ Când astrele coboară să ne-atingă/ Iar tânguirea noastră în lacrimi de bujor și tei dispară./ E visul, e speranța, iubirea venită să ne-ncingă/ Cu lină adiere, cu dor ce ne -mpresoară./ Iubito, e timpul ca pomii-n floare să ne ningă/ Prea mult în veac am așteptat această primăvară.// Când în fântâni răcoarea să ne-mpingă. Adâncul înspre clopot va dori afară/ Vom înțelege Domnul va în noi să prindă/ Un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
posibilă în labirintul de oglinzi și de ecouri ale sinapselor, acolo unde se naște universul. "La marginea oceanului / în orașul părăsit / rupând pânze de păianjen / șobolani și șerpi strivind / ultimul izvor de gând/ trece magul rătăcit. / Ca o ceață ce-mpresoară / ca un foc ce se-mfiripă / visul lui adună iară / ceru-n vânt și era-n clipă. Vede-ntinderea de ape, / nu spre țărm, ci dinspre el /revărsând spre-adânc, spre stele / neștiute vrăji și duh-/ cel din urmă să ajungă / astrelor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fără lună. Însă vizibilitatea ploilor de stele era excepțională. Însoțit de clinchetul apei în salturi peste pietrișul vadului, cerul îmi trimitea emisarii luminoși ai înaltului. Reflectându-se în ochiuri de apă, păreau că vin și din înalt și din adânc, împresurându-mă în săgeți de lumină. Am trăit o stare de încântare sufletească deosebită, cântând tot timpul în sufletul meu versetele psalmilor: „Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne”, până ce am străbătut Mesentea, Galda de Sus și am ajuns în Poiana
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
replică. Acum a sosit ora adevărului. Ultimii martori direcți ai dramaticului destin legionar depun mărturie la tribunalul istoriei. Această carte este o asemenea depoziție. Prin vigoarea adevărului pe care îl conține, ea va contribui la demolarea zidului de mișelie ce împresoară Legiunea. Mărturia aceasta a fost scrisă cu până sincerității și smereniei. Din punct de vedere istoric, constituie un document de primă importanță privind o perioadă tragică din istoria națională (căci nu pe baza documentelor oficiale întocmite de maeștrii minciunii se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu are perdele, iar afară era o lună aproape plină. E oare posibil să fi văzut luna reflectată pe geamul interior? „Zeii se amestecă în toate“, spunea odată vărul James, citind din nu știu cine. Poate că toată viața mea am fost împresurat de zei mărunți și de spirite, pe care magia teatrului i-a exorcizat sau i-a absorbit. Se știe că oamenii de teatru sunt superstițioși. Și acum, eu și spiritele, suntem cu toții singuri, laolaltă. Mă rog, niciodată n-am suferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
făcut-o, părea să-și fi pierdut interesul. Adăugă, cu un aer de reflecție generalizată: — Cred că ești aproape de eliberare. Ai construit o colivie de necesități și ai instalat-o pe ea într-un spațiu vid, drept în mijloc. Ai împresurat-o de toate nevoile și sentimentele tale puternice: vanitatea, gelozia, răzbunarea, nostalgia după propria-ți tinerețe - dar toate acestea nu sunt concentrate asupra ei, nu o ating, ci o înconjoară. Pare a fi prizoniera lor, dar în realitate nu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
străzii. Pentru că, da, acum locuiesc în apartamentul lui James. Din punct de vedere legal, este apartamentul meu, dar, desigur, în realitate, rămâne al lui James. Nu îndrăznesc să schimb nimic, abia de cutez să mut vreun obiect. Idolii „superstiției“ mă împresoară. M-am hazardat să depozitez într-un dulap câteva dintre „fetișurile“ mai ciudate, sper că n-or să protesteze, și am desprins ornamentele de sticlă care atârnau în hol, pentru că îmi tulburau somnul cu clinchetul lor. Dar sipetul de lemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mama. 10½ plecat din Sinaia cu trenul special, cu Cernat. Mama și Elisabeta mă conduc până la gară. Ora 12 în Câmpina. La gară încălecat. Trupele din tabăra de la Cocorăști se află deja pe poziții. Începutul manevrelor. Va fi atacată și împresurată poziția puternică de la Câmpina. Până la ora 3½. Adunat toți ofițerii. Ora 4¾ plecare înapoi spre Sinaia. Ora 6 acolo, foarte frig. Ora 6¾ cinat, Kretzulescu la masă. Seara cu mama. Duminică, 2 octombrie/20 septembrie Vreme mohorâtă, umed. Ora 9
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
și sunt mândru de aceasta!” (I.L. Caragiale, I, 275) • interjecții: „Ia lăsați-l încolo, măi;” (I. Creangă, 70) • vocative însoțite de interjecții: „- Hei! Trăsnea, mă! scoală! Știi tabla?” (I. Creangă, 60) • propoziții-vocativ: „Nu te teme de răsunet, cel ce te-mpresori cu cripte.” (T. Arghezi, I, 262) 2. Enunțul de bază, primar, descrie o primă direcție, principală, în construirea planului semantic global al enunțului complex. Enunțul secund dezvoltă o direcție nouă, care poate aduce: • compliniri, precizări, nuanțarea etc. planului semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
drum împărătesc piatră bătută cu ciocanul, și poștă rânduită, și toate ca-n palmă. Aici la noi, Domnul Dumnezeu ne-a poruncit să n avem căi statornice, ca s ă nu ne găsească dușmanii. Dacă n- avem oștile crailor, ne împresurăm de pustie. Domnul abate Paul de Marenne era curios să afle ce vorbe pot schimba oamenii pe asemenea drum cotit și pe asemenea întuneric de păcură. Ceru lămurire c u glas s căzut lui Alecu Ruset și beizade îi tălmăci
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
porunci prip ite. Pe când oaspeții suiau în casa cea mare, domn ul abate de Marenne auzi cârcâiri de spaimă și bătăi de a ripă în poiată și-l gâdilă o ascuțită plăcere, uitând cu desăvârșire filosofia și sentimentul milei. Gospodina împresură numaidecât, în odaie, pe cei doi oaspeți de soi și pe Turculeț, oaspetele deosebit al șătrarului cu care avea el o vorbă; le împinse scaune acoperite cu plocăzi, încărcă pe brațe hainele groase ca să le usuce de jilăveală la focul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
întocmai ca și Borges orb. Textul se termină cu cuvintele următoare: În acea noapte a ochilor lui muritori, spre care cobora aum, îl așteptau din nou iubirea și primejdia. Ares și Afrodita, căci începea să întrevadă (căci începea să-l împresoare) un zvon de glorie și hexametri, un zvon de oameni apărînd un templu pe care zeii n-aveau să-l salveze și de corăbii negre ce caută pe mări o insulă iubită, zvonul acelor Odisee și Iliade spre care îl
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
născocit în suflet o altfel de durere M-am vindecat cu leacuri descântate Cu-n vis șoptit sau cu tăcereă Zâmbesc cu lacrimi plânse și uitate. AM Am un pui de bine-n palma dreaptă Și-un zbucium nefiresc mă împresoară Și-n suflet curcubeul ce așteaptă Să îmi răsară iară.a câta oara?! Altar din anii mei tăcuți, trecuți Am reclădit și am sfințit. Iubirea pașilor găsiți, pierduți Mă-ndreaptă către răsărit. Am asfințit durere și uitare Tăcuta-ntoarcere la
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
care se conservă cadrele de gîndire și trebuie să ne plasăm cînd într-unul, cînd în celălalt pentru a regăsi amintirile acolo unde s-au localizat ele. Ca să regăsim un oraș vechi în labirintul noilor străzi care, treptat, l-au împresurat și l-au răvășit, al caselor și monumentelor care uneori au șters vechile cartiere, iar alteori și-au luat locul în prelungirea și în intervalul dintre construcțiile de odinioară, nu urcăm dinspre prezent spre trecut urmînd, în sens invers și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]