970 matches
-
sfâșiind vântul și antilopa căzu în genunchi, de parcă cineva i-ar fi secerat cele patru picioare sau pământul s-ar fi înălțat dintr-o dată până la ea, ca prin farmec. Femelele sale îl priviră fără interes și fără frică, pentru că, deși împușcătura fusese asurzitoare, nu era legată în mintea lor de ideea de pericol și de moarte, și, numai când îl văzură apropiindu-se în fugă pe bărbatul cu straiele fluturând și agitând un cuțit o luară la goană, pierzându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apariția. îl văzuse venind, strecurându-se din tufiș în tufiș, atât de lipit de pământ și atât de tăcut, că nici băiatul, nici animalele nu-l simțiră, și doar când se pregăti să facă saltul definitiv îl doborî cu o împușcătură în cap, înainte de a apuca să-și desprindă labele de pe pământ. Blana acelui ghepard era unul din motivele lui de mândrie, trezea admirația tuturor celor care îi vizitau jaima, și felul cum îl omorâse făcuse să se răspândească pe acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-și îndepărteze imediat privirea, dar ceva îi atrase atenția și strigă deodată: — Tipul ăsta nu poate fi targuí-ul! E Abdul-el-Kebir! Ca și când descoperirea l-ar fi avertizat de vreun pericol, puse mâna pe pușcă, dar chiar în acel moment răsunară două împușcături, doar două, și caporalul Abdel Osman și soldatul Mohamed Kader făcură un salt în aer ca și cum o mână invizibilă i-ar fi împins cu putere și căzură de-a bușilea, primul peste Abdul-el-Kebir, iar al doilea cu fața în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu mai putea înainta și că ar fi fost inutil să încerce să se cațere pe povârnișul abrupt, se întoarse, și nu se miră văzând că locotenentul își scosese din toc greoiul pistol regulamentar. îi zbură capul dintr-o singură împușcătură. Razman rămase câteva clipe pe gânduri, uitându-se la cadavru, apoi, cu grijă, își puse arma la loc, făcu cale întoarsă și se îndreptă spre cei de față, care nu se mișcaseră din loc și nu schițaseră nici un gest. îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atât de iubit, că merita osteneala ca un ucigaș plătit să ațintească un revolver spre capul lui. Aceasta era amintirea cea mai mândră dintre toate, cea În care dr. Czinner stătea În parc, În berăria din colțul săracilor, și auzi Împușcătura făcând țăndări oglinda din spatele lui și avu dovada finală a cât de mult Îl iubeau cei săraci. Dar fantoma lui Czinner, cel ghemuit la adăpost, În timp ce vântul de răsărit mătura cheiul și marea cenușie mișca pietricelele, acea fantomă Învățase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Josef Îl Împușcă de două ori la rădăcina spinării. Anna Își duse mâna la gât și Începu să țipe, Întorcând privirile de la trupul victimei. Herr Kolber căzuse În genunchi, atingând cu fruntea podeaua. Se mai zvârcoli o dată Între cele două Împușcături, iar trupul său ar fi căzut Într-o parte dacă nu ar fi rămas sprijinit de perete. — Tacă-ți gura! spuse Josef și când femeia continuă să țipe, o luă de gât și o scutură. Dacă nu faci liniște timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asta? Întrebă Myatt, gândindu-se c-o fi fost un pocnet de la țeava de eșapament. Apoi zgomotul se mai auzi o dată și puțin după aceea se mai auzi un pocnet, ca și cum cineva ar fi fost scos un dop. — Se aud Împușcături la gară, spuse șoferul, apăsând pe demaror. Myatt Îl lovi peste mână, dându-i-o la o parte: — Așteptăm. — Așteptăm? repetă omul. Apoi explică precipitat: — Sunt soldații. Ar fi mai bine să ne cărăm. N-avea de unde să știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ochiului, fără tragere de inimă. Apoi luă revolverul și-l vârî cu țeava În gura doctorului Czinner. Iarăși ezită. Își puse mâna pe brațul lui Coral, o Împinse cu fața În jos la podea, și, În timp ce zăcea acolo, ea auzi Împușcătura. Soldatul o scutise să vadă așa ceva, dar n-o putuse scuti de ceea ce vedea cu imaginația. Ea se ridică și alergă spre ușă, vomând În timp ce alerga. Se așteptase să simtă ușurarea oferită de Întuneric, așa că atunci când dădu de strălucirea aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nici un râu în care să te răcorești și să te despoi de cruste. O oră. Și încă una. Și o a treia, și nici un luminiș în care să te poți odihni fără primejdie. — Țară de căcat! — Liniște! Se auziră primele împușcături, clare și îndepărtate. După aceea, nimic. Apoi, răpăitul mitralierelor. Consultară busola și harta. Veneau dinspre Nord-Vest. — Sergent, cine e pe-acolo? — Compania „Charlie“, domnule locotenent. — Aș zice că are probleme. Haideți, să-i dăm o mână de ajutor. Grăbiră pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și arătă spre câmpia întinsă, spre câmpurile cultivate, spre lanurile de orez din depărtare și spre acoperișurile de paie. Nici un suflet de om. Nici un semn de viață omenească. Doar niște vulturi zburând jos. De câtva timp, nu se mai auzeau împușcături. Totul părea liniștit. Despăturiră din nou harta. — Sergent, cum se numește satul ăsta? — My-Lai. — Prieten sau dușman? Sergentul ridică din umeri. Întrebarea era prostească. Cine putea ști unde sunt prietenii și unde, dușmanii? Nimeni n-a știut-o niciodată. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
al râului Napuari, împinse de o blândă adiere ce nu dădea peste obstacole în imensitatea câmpiei. Dormi neliniștit și, odată cu răsăritul soarelui, porni la drum în căutarea lui Kano, hotărât să-i ceară să-l însoțească pentru a afla motivul împușcăturilor. De pe malul mlaștinii, îl surprinse activitatea din sat și observă că tribul era adunat în jurul unei mici piațete formate de colibele mari, lângă apă. Când ajunse până la ei, războinici, copii și femei îi deschiseră calea în tăcere, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și Kano bătu din palme nebun de bucurie. Apoi, alergă din nou să caute alt bidon cu benzină. Pe șosea, un camion căpătase formă și se puteau distinge oamenii care își agitau armele în partea lui înaltă. Se auziră primele împușcături, destul de imprecise, care se confundau cu sunetul furios al claxonului și trosniturile flăcărilor ce se aprinseseră în trunchiurile învecinate. — Lasă-l pe ăla...! strigă el. Lasă-l, că o să te omoare... Dar Kano părea lovit de furia distrugerii și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în jurul indianului yubani, care aruncă deodată bidonul în aer și alergă în urma lui. Se făcură nevăzuți în desișul pădurii. — Mare războinic...! Mare războinic, îl felicită el. Tu singur ai dat gata monștrii de fier. În spatele lor rămaseră voci mânioase și împușcături fără rost. „În acele momente, în cele mai ascunse abisuri ale sufletului său, în cele mai îndepărtate clipe ale existenței sale mizerabile, auzi un sunet: nu era decât un cuvânt, o silabă. Glasul lui îl rostise din instinct, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mi-au spus - ca memoria să-mi revină Încet, de la sine, fără ajutorul hipnotismului sau al psihanalizei... Domnul Prentice zîmbi, legănîndu-se ușor În jilțul lui. Ai fi zis că-i un vînător ce-și Îngăduie un binemeritat răgaz Între două Împușcături. — Firește, urmă Rowe, nu le-ar fi convenit să-mi recapăt memoria prea repede... Deși puteau să recurgă oricînd la „Pavilionul special“. — N-ai vrea să-mi spui despre ce e vorba? Întrebă domnul Prentice, mîngîindu-și mustața cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Mirosul de amoniac Îi ajungea În nări ca prin vis. Cu fața albă ca varul, Hilfe Îi cerșea mila. Din nou mila... Îi aruncă un penny și Începu să urce treptele; dar n-apucă să ajungă sus, că auzi o Împușcătură. Nu se Întoarse: lăsă pe seama altora găsirea cadavrului... 4 Se Întîmplă să te Întorci acasă după o absență de un an și să găsești totul neschimbat, ca și cum n-ai fi plecat vreodată. Alteori te Întorci după numai cîteva ceasuri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
negri și de arabi, Frontul Național a făcut 40% la ultimele alegeri. Locuiesc Într-o casă de la periferie, cutia de scrisori mi-au smuls-o, În pivniță nu pot lăsa nimic. De multe ori mi se face frică, se aud Împușcături. Când vin de la liceu, mă baricadez În casă, nu ies niciodată seara. Din când În când fac puțin Minitel roz*, și asta e tot. Fiul meu vine acasă târziu, uneori nu vine deloc. Nu Îndrăznesc să-i spun nimic; mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
seama cum a trecut timpul. Și, desi nu este la fel de vioaie că bunica Lenuța, ea deretică toată ziua prin casă și prin curte. Aceste trei persoane constituie pentru mine un întreg fără de care viața nu ar mai fi la fel! Împușcătura Caterina Velișcu Într-o zi frumoasă de primavară, am hotărât să-mi iau zmeul și să merg pe câmp. Cerul senin îmi încânta sufletul, iar foșnetul frunzelor se auzea că și cum trecea un val de farmec prin urechile mele
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de mașini care, simțind apropierea ieșirii din oraș, Începuseră să ia viteză. Camionul se afla cam la o sută de metri În fața noastră și am văzut cum foaia se strecura Înăuntru pe lângă marginea prelatei. — În cazul În care iese cu Împușcături, suma se dublează din nou, a zis moșul, scoțând tacticos un pistol din interiorul hainei, pe care l-a depus pe bord. Politica firmei. — E o bucată de hârtie, meștere, nu un evadat. — Ehe, habar n-aveți ce surprize poa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
muncitorești. Cuiburi de mitraliere. Cortina istoriei, croită din unul și același material, e sfâșiată și crapă ca un pepene copt: aici cei deposedați de drepturi, dincolo cei lipsiți de ele. Iar purtătorii de cuvânt ai justiției se țin departe de împușcături și manevrează șomajul și drumul pe care‑l ia avuția națională, drum ce sfârșește în întuneric, pentru a ieși curând iar la lumină, sub forma unui război mondial. Trag cortina de oameni încolo și încoace, de sforile speculației bursiere, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tăticul să n‑o poată împușca pe mămica, așa cum a anunțat‑o deja de mai multe ori, însă fără consecințe demne de menționat. Dar nu se știe, nu se știe... Cert este că: unde nu‑i pistol, nu‑i nici împușcătură. Mai târziu, Rainer va trebui să constate că cheia nu se potrivește, fiindcă nimic din ce face Rainer nu funcționează vreodată, în afară de activitățile cerebrale. Mai exact, Rainer este un om al intelectului, Dumnezeu este un om divin (Iisus), iar Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de Schönberg precum și din sonata de Berg, învățată pe de rost abia pe jumătate, se ciocnesc șocate în creierul Annei, apoi dispar șovăind și fără tragere de inimă, dar pentru totdeauna. S‑a zis definitiv cu tonurile și acordurile. După împușcătura asta, Rainer se duce pe hol unde îi iese înainte mama, fără să scoată un cuvânt sau să se exprime în vreun fel. Rainer știe că acum trebuie să omoare toată familia ca să nu mai existe nimeni care să‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni dintre buzele zidului cu țipătul urmelor din nisip vâjâitul tunetului săpat în aer și papagalii chirăind în balcoane între 2 molfăituri peste țesătura de alei deșirată sub cerbii picioarelor ca o cârpă putredă de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Îngână el. Deci crezi că a fost o arestare? Liniștea amiezii de toamnă se Încordă deasupra lor, dar pluti mai departe. Zare Își privi ceasul. Stăteau acolo de mai bine de o jumătate de oră și nu auziseră Încă nici o Împușcătură. Peste Încă puțin timp aveau să audă o primă serie. Apoi aveau să aștepte o rachetă roșie și să treacă dealul până al locul unde se aflau țintele. Grințu trebuia să numere punctele de pe fiecare țintă și să le treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nou În capul oaselor. Era clar că-i revenise cheful de vorbă. Deci o arestare? - Întrebă el din nou. — Aș zice că mai Întâi o delațiune - zise Zare și răspunsul lui Îl făcu pe Grințu să tresară mai mult decât Împușcăturile care urmară. Știau amândoi că Între ei și locul din care se trage se află acest mal de pământ evaluabil În sute de mii de metri cubi și că nici un fel de glonț nu va putea să ajungă până la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aceeași măsură ca și o poveste de război. Oamenii simt că pot să audă lucruri mai puțin obișnuite și că, până la un moment dat, o poveste cu minți rătăcite e ceva mai veselă decât una cu morți, răniți, explozii și Împușcături. Răsuflă ușurați Într-un fel; acceptă să asculte și povestirile, poate interesante, ale unui șofer de Salvare, mai ales dacă acesta a avut și ocazia să-l ducă până acolo, la ospiciu, pe unul pe care-l cunosc și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]