974 matches
-
care era legat, Încercând să-i evite: niște indivizi mari, cu ape de mătase În ochi și trupuri de tigri și niște țărănoi cenușii cu o trompă și mai dureroasă, dar mai leneși: anihilarea a doi sau trei asemenea bețivani Împuțiți pe care-i striveam cu mâna Înmănușată pe gâtul calului Îmi producea o splendidă senzație de ușurare empatică (pe care un dipterist n-ar aprecia-o). În orice caz, preferam În vânătorile mele de fluturi mersul pe jos oricărei alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului de civilizație o dă privata românească: împuțită, neigienizată, fără minime accesorii sanitare. S-a făcut un salt (?!) totuși că a început să se folosească hârtia igienică în unele straturi sociale. Dar în „popor“ situația e, încă, în stadiul primitiv. Nu arareori vezi prin closete din gări dâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ajuns pe uscat, nici măcar cele mai respingătoare și mai mizerabile prostituate să nu vrea să aibă de-a face cu el. Monstruos, diform, zdrențăros și duhnind a grăsime de balenă, nu era deloc de mirare că nici măcar În cel mai Împuțit bordel din portul cel mai uitat o femeie nu ar fi acceptat să facă amor cu primul harponier de pe Old Lady II, fiindcă, pentru a pune capac la toate, cînd punea piciorul pe pămînt, Iguana Oberlus nu mai avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se lungi pe o stîncă, ferm convins că zeița Elegbá nu fusese cîtuși de puțin mișcată de efortul lui obositor și de sacrificarea unui animal care putea fi socotit, la drept vorbind, aproape o plantă. Bău ultimele picături din băutura Împuțită pe care și-o prepara, ca de obicei, singur, Închise ochii, răpus de somn și oboseală, și cînd, cîteva ceasuri mai tîrziu, Îi deschise din nou, Îl văzu acolo, În picioare În fața lui, Înalt, puternic, pe jumătate gol și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-l fi Înghițit pămîntul. Tunurile fură aruncate de pe culme, mărfurile și bîrnele, incediate, culturile, devastate, depozitele de apă, distruse, din munca lui Oberlus și a sclavilor lui nu mai rămase nici o urmă, Însă nu fu chip ca „acel șobolan Împuțit”, după cuvintele prim-ofițerului Stanley Garret, să iasă din ascunzătoarea lui. Umbla zvonul că tărășenia cu pricina mirosea a piraterie; cei doi bărbați trebuiau să fie supraviețuitorii vreunei nave care transporta o comoară, iar echipajul se arăta prin urmare nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea să accepte dinainte un calvar atît de amar ca al lui, cînd avea profunda convingere că nu exista o viață după moarte care să compenseze o acumulare atît de teribilă de suferințe? El, Oberlus, Iguana, fiul lui Scaraoțchi, bestia Împuțită pe care toți o renegau, știa că nu existau nici Dumnezeu, nici Iad care să justifice măcar o singură lacrimă a fiului său și, prin urmare, el, Oberlus, Iguana, Își aroga dreptul de a evita aceste suferințe gratuite. Strigătele crescură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și vorbise. M-am întrebat dacă domnia tăcerii luase sfârșit sau, pur și simplu, în buimăceala trezitului din somn, uitase de ea. — Mă bucur, i-am replicat, nevrând să stric lucrurile pomenind de ceea ce tocmai se petrecuse. — Mai mergem în împuțitul ăla de Vermont astăzi? m-a întrebat ea. Fiecare cuvânt, fiecare propoziție nouă îmi dădea speranțe prudente. — Peste vreo oră, am spus. Uite, Lucy, suc, pâine prăjită și ouă. În timp ce mă aplecam, ridicând mâncarea de jos, pe chip i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în Newfane, un sat prin care trecuserăm deja, cu vreo cincisprezece kilometri în urmă. Am intrat în birou și am sunat la amândouă, dar nici unul nu avea camere libere. Când i-am raportat rezultatul, grasul s-a arătat nemulțumit. — Turiști împuțiți, a zis el. E abia prima săptămână din iunie și sezonul e deja în toi. În următoarele treizeci de secunde, am rămas toți în cerc, cu mâinile în buzunare, urmărind procesele mentale ale tatălui și fiului. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Am făcut cum a vrut el, unchiule Nat. Am închis ochii și am băgat coceanul ăla plin de vinișoare în gură și, puțin câte puțin, l-am înghițit pe tot. A fost oribil. Nasul mi se freca de vintrea lui împuțită și bietul meu stomac se zvârcolea tot pe dinăuntru, dar știam ce fac și mă bucuram. Tocmai când era gata să ejaculeze, l-am scos din gură și l-am terminat cu mâna, în așa fel încât prețioasa spermă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Vin ambulanțele ! — S-or fi intoxicat de la curățenie ! Dacă le e rău, o să-i ia salvarea, că de-aia e salvare ! Nu este genocid. Nu este nici măcar o crimă. Dar nu este nici o „simplă” scăpare de limbaj din seria „țigancă împuțită” sau un „pedant” joc de-a corectitudinea politică. Este o manifestare de nazism in nuce, din anii săi de început. Și este grav tocmai de aceea : poate fi un început a ceva mult mai grav ! Au mai fost multe acte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
parcă spuneau ceva, parcă transmiteau un mesaj anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne că liturghia era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în zbor și o boare iute de alcool împuțit, ceea ce-l făcu pe Șerban să tresară, parcă trezindu-l imediat la realitate. „Ei bine, am să adun în mine toate drogurile lumii și desfătat voi fi de tot ce, din asta, va ieși!”, își spuse el solemn în sine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
real lucru cu putință; parcă aș fi pe deplin treaz și legat puternic de mâini și de picioare de niște lanțuri nevăzute, zău așa! Și sunt mulți draci, sunt din ce în ce mai mulți draci, legiuni întregi de draci, și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți! Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul 170 Rareș Tiron
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și scandează parcă patriotic: „Ura! Ura! Ura!” Vorbește frumos, micuțule - îl temperează ușor Titi, ca un păpușar care simte că una dintre sfori nu-l ascultă bineNu așa te-a educat mă ta? Să nu te iei de mama, dinozaure împuțit, ai auzit? - face Esesistu’ parcă nechezând. Titi, din nou, extrem de calm și destul de distrat, îi răspunde împăciuitor: Nici nu mă iau, băi, că-mi stric stilul. Pardon. Iartă-mă. (cu nostalgie maximă, aproape până la lacrimi) Prea bune mâncăruri făcea maică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
era îmbrăcat la fel, așa că și mișcările lui erau de asemenea nesigure. Spadele spintecară aerul, șuierând furioase în calmul dimineții, și o bătrână știrbă scoase un țipăt de groază și imploră să-l omoare cineva cu un glonț pe șacalul împuțit care încerca să-i ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un gest autoritar și nimeni nu se mișcă. Codul de onoare al „Fiilor Vântului“, atât de diferit de al lumii alcătuite din trădări și josnicii a beduinilor, „fiii norilor“, cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Abdul-el-Kebir. O spuse pe un ton care explica totul, dar înțelese că acel nume nu însemna nimic pentru intrus care continua să aștepte lămuriri. Nu știi cine e Abdul-el-Kebir? — N-am auzit niciodată de el. — E un ucigaș. Un ucigaș împuțit, și-ți riști viața pentru el. — Era oaspetele meu. Dar tot ucigaș rămâne. Chiar dacă e ucigaș, tot oaspetele meu era. Numai eu avem dreptul să judec. Făcu o mișcare din încheietura mâinii și îi tăie jugulara dintr-o singură crestătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aceea, incitantă și plină de satisfacții, atât de deosebită de monotonia cazărmii ce sosise odată cu independența și atât de diferită de oroarea deșertului din Adoras și de inutila și eterna lor luptă împotriva invaziei nisipurilor. „Vreau să-l prind pe împuțitul ăsta de targuí, își zise. Și să-l prind viu, ca să-i smulg vălul, să-i văd chipul și el, la rândul lui, să-l vadă pe-al meu și să înțeleagă că de mine nu-și bate nimeni joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
comis nici un delict. Atunci de ce fugi? — Pentru că știu că nici păgânii de rumi, nici voi, care ați copiat legile lor absurde, nu le veți respecta pe ale mele, chiar dacă ne aflăm în deșert. Pentru tine sunt un „Fiu al Vântului“ împuțit care l-a omorât pe unul de-al tău, nu un inmouchar din stirpea Kel-Talgimus ce-a făcut dreptate după o lege de mii de ani; mulți ani înainte ca vreunul dintre voi să fi visat să pășească pe aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în zori. Sergentul major Malik-el-Haideri nu îngădui nimănui să-i ia locul și, înainte ca țânțarii să înceapă să se trezească, porni pe urmele lăsate de fugar pe malul salinei și coborî în ea, cu pușca în bandulieră, convins că împuțitul de „Fiu al Vântului“ o ștersese. Când o făcuse sau unde se găsea în acel moment nu putea ști, și se întreba cum s-o fi descurcat ca să scape, pe jos și fără apă, din imensul erg, când puțul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-mi moară animalele. Și familia. Nu mă învinovăți pe mine - arătă cu degetul spre el în mod acuzator, împungându-l mereu în piept, încât bătrânul fu cât pe ce să-și scoată hangerul. Unul de-ai tăi, adăugă, un asasin împuțit, a omorât mulți de-ai mei. Soldați care vă apară de bandiți, care caută apă, sapă puțuri și le curăță de nisip. Soldați care pornesc în căutarea caravanelor când se rătăcesc, riscându-și viața în deșert - clătină din cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nou de treabă. — Să n-ai nici o grijă! răspunse. N-aveam de gând s-o fac. Apoi, pe când targuí-ul se îndepărta, îi strigă: — Și sper să-ți găsești familia! Era un autobuz hodorogit. Cel mai jegos, mai rablagit și mai împuțit vehicul de transport public care încercase să gonească vreodată pe o șosea, deși, ca să spunem adevărul, acela nu încerca nicidecum să gonească, ci se mărginea să înainteze astmatic, cu o viteză maximă de cincizeci de kilometri pe oră pe întinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
viraj să-l ocolească. Un pui de găină cârâi și smocuri de pene cenușii zburară prin zăpadă. O bătrână ieși În goană dintr-o colibă și strigă ceva În urma lor. — Ce spunea? Șoferul Îi adresă un rânjet peste umăr. — Evreu Împuțit. Acul vitezometrului oscilă și Începu să coboare: șaptezeci de kilometri, șaizeci de kilometri, cincizeci de kilometri, patruzeci. — Soldați pe-aproape, spuse omul. — Vrei să spui că există o limită de viteză? — Nu, nu! Blestemații ăștia de soldați, dacă văd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu blândețe și salută din cap. Oricine l-ar fi luat drept un negustor amabil, care călătorea cu secretarul lui. Myatt, Încotoșmănat În haina lui de blană, era cel care se zăpăcise, amintindu-și de femeia care Îi strigase „Evreu Împuțit“, de privirile santinelei, de insolența funcționarului. Tocmai În asemenea colțuri pustii de lume, printre câmpuri Înghețate și vite slăbănoage, te puteai aștepta să găsești, Încă vii, vechile aversiuni ale lumii. Un soldat Îi lumină fața cu lanterna și repetă somația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sunt zei. Sunt niște simpli oameni, chiar niște oameni foarte murdări. Noi trebuie să-i ajutăm și apoi să ne vedem de drum. Hotărâră așadar, de comun acord, să facă astfel, dar era evident că, oricât de mizerabili și de împuțiți li s-ar fi părut, pasagerii de pe Sân Juan Nepomuceno exercitau o irezistibila fascinație asupra celor de pe Marara. Și viceversa. Era vorba despre două culturi care aveau foarte puține în comun, dar care se întâlniseră în spațiul atât de limitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
matahala cu un penis imens, cu care a sfâșiat-ope sora mea, Purúa, provocându-i moartea, și aproape că ne-a omorât și pe noi. Făcu o pauză scurtă și adaugă, cu un gest de scârba: E un monstru burtos și împuțit, dar ei îi place. —Octar o să-ți smulgă limba, murmura Anuanúa, în cuvintele căreia se citea furia. Și-o să-ți scoată inima ca să ți-o mănânce. — N-ar fi prima lui isprava de felul ăsta... răspunse scurt Ihona. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avea misterul selvei, nici cântatul păsărilor, nici țipetele papagalilor sau mirosul profund al frunzișului umed. Iar pe mare circulau deja prea multe vapoare și la mare se iveau o mulțime de porturi urât mirositoare. În mare ajungeau sute de fluvii împuțite și canale de scurgere infecte, și în mare se aruncau în fiecare an cincizeci de mii de tone de DDT și milioane de tone de gunoaie. Marea era pe moarte și nu voia să fie aici s-o vadă murind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]