KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...278 >

6,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

Cât una de baseball. Până se sparge. Împroșcând peste tot supa aia grăsoasă, albicioasă. Cultura aia subțire de laborator împrăștie un nor puturos în încăpere. Până în ziua aia, toată lumea a avut acces liber la cabinetul sanitar. Puteau să se închidă înăuntru. Să desfacă patul pliant și să tragă un pui de somn în pauza de prânz. Sau dacă aveau o migrenă. Sau crampe. Aici găseau trusa de prim ajutor. Toate bandajele și aspirina. N-aveai nevoie de permisiunea cuiva. În cabinet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-o lângă biroul ei, când a pus-o să semneze de primire, atunci și-a dat prima oară seama că s-ar putea să fi făcut o greșeală. În clipa în care au deschis cutia, când au văzut ce era înăuntru, era deja prea târziu. Cora și unul dintre detectivi au scos capsele de metal și au scormonit prin straturile de plastic cu bule de aer, au scormonit până când au dat de un picior. Un picior trandafiriu de copil, cu cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
pe genunchii lui Moș Crăciun. Cum o gleznă era prinsă în strânsoarea detectivului, celălalt picior atârna, îndoit din genunchi. Între picioare, desfăcut acolo, nu doar corect anatomic, ci și... perfect era vaginul trandafiriu al fetei. Cu labiile mai întunecate, curbate înăuntru. Încă în cutie, uitându-se în sus la fetiță, la ei toți, era un băiețel gol pușcă. O broșură a căzut fluturând pe podea. Apoi brațele Corei s-au repezit în jurul fetiței, strângându-i moliciunea ca de pernă, căutând o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
filamentului de tungsten. Care devine incandescent când prin el trece curentul electric. De-aia fiecare piersică e umplută cu un gaz inert. Cele mai multe cu argon. Un gaz irespirabil, care împiedică arderea filamentului. Cele mai vechi nu-s umplute cu nimic. Înăuntru e vid. Pețitorul, cu pistrui roz pe obraji și pe antebrațele dezgolite până la cot, ne spune: — Tungstenul se topește la trei mii trei sute de grade Celsius. În mod normal, inima unei piersici e atât de fierbinte încât ar topi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
taliei și-l blestemă pe Dumnezeu. Uneori, Sora Justițiară bate cu degetul în cadomnișoaranul ceasului ei negru, zicând: — Trei ore, șaptesprezece minute și treizeci de secunde până la stingere... Pentru Sora Justișiară, stafia e un erou cu jumătate din față surpată înăuntru. Pentru domnișoara Hapciu, stafia e bunica ei. De aici de sus, spune Pețitorul, vezi tavanul ca pe o frontieră pustie pe unde n-a călcat nimeni nicodată. Tot așa cum - atunci când erai mic și stăteai pe canapea cu capul în jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

pe gânduri trase zăvorul. În bezna din interior se născu pe neașteptate o oază de lumină. Stive de lemne, lăzi și cutii deslușiră misterul averii doamnei Cloanța. O scară veche stătea rezemată de unul din pereți. Luana păși cu emoție înăuntru. Se gândi să închidă ușa, altfel Dan își va da seama că e acolo. Când o trase după ea, ghemul de lumină muri și inima îi îngheță. Își adună puterile și respiră din nou. Bâjbâi în întuneric scara putredă, puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
încontinuu nasul și zilnic tovarășa îl lovea peste față din pricina asta. Prima lovitură peste obrazul băiatului izbise urechile Luanei ca o plesnitură de bici. I se oprise inima în loc. Se așteptase ca pământul să se surpe și învățătoarea să cadă înăuntru, cu picioarele în sus. Oropsit al clasei, lipsit de apărare, Vându era bătut zilnic. Când femeia ridica mâna asupra lui, își încrucișa brațele în fața ochilor, se chircea și aștepta lovitura puternică a uriașei femei cu umilința unui câine. Mâna grea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și-l lovea peste mână. Într-una din zile, el veni la școală cu o cutie mare de carton, legată cu fundă și-o oferi colegei sale de bancă. Surprinsă, Luana deschise cutia și mare-i fu mirarea să descopere înăuntru o pereche de patine cu rotile. Astea sunt de ziua ta, îi spuse Damaschin. Dar ziua mea e în aprilie! Nu știu dacă atunci o să mai am bani să-ți cumpăr un cadou. Ia-le acum. Luana îi mulțumi, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
când voi să-și prindă mama de mână și s-o împingă spre ușă, fata se simți luată în brațe, purtată pe sus și scoasă în mijlocul curții. Renar gâfâia, ținând-o lipită de el. Dă-mi drumul, mama a rămas înăuntru. Atunci, pe neașteptate, zgomotul pieri brusc și casa încetă să mai joace din temelie. Sanda ieși și ea afară, echipată în capot și papuci de casă. Își luă copilul în brațe. Tare aș vrea să întâlnești un băiat ca Renar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de fiecare noapte pe balconul de la etajul unu al căminului în care era cazat îi va rupe într-o zi mâinile. Căminele se închideau la ora unsprezece seara. Sportiv, Ernest escalada balconul de la primul nivel și pe ușa acestuia pătrundea înăuntru. Colegii de cameră râdeau de el. Abia sosise la facultate și era prins deja într-o relație periculoasă. Nu e ce credeți voi, le răspundea la răutăți. În a patra zi s-au plimbat ceasuri întregi, și-au continuat alintările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
înfiptă în fața ușii. Omul coborî și el, făcând-o să-l urmărească cu coada ochiului, să vadă întinzându-se spre ea umbra neagră a nenorocirii. Luana își fixă privirile în deschizătura primitoare și luminoasă a ușii. Apoi, dintr-o dată, sări înăuntru, cu o fracțiune de secundă înainte ca aceasta să se închidă, scârțâind din toate încheieturile, în urma ei. Întoarse capul. Bărbatul privea, cu fața tâmpă, demarajul greoi al vehiculului și prada jună ce pierea o dată cu el. Alergă până acasă, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
vadă ce se întâmplă. Mătușa Vanda apăru și ea, chioară de somn, în capul scărilor. Mama începu să plângă. O să treziți tot cartierul, Luana, mă faceți de râs. Într-un moment de neatenție al fetei, femeia deschise ușa. Ștefan năvăli înăuntru. Iubito, te rog să mă ierți. S-a stricat mașina. Am stat câteva ceasuri pe sub ea până să-i dau de capăt. N-a fost nimic intenționat, crede-mă! Ea înghesui boarfele într-un geamantan și ieși pe ușă, uitând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ales. Vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Nici nu știți ce rău îmi pare că trebuie să fac asta. Când cineva ciocăni în ușă, Liga uită să răspundă. Nuța Cordel intră fără să aștepte încuviințarea directorului și își aruncă surâsul strâmb înăuntru. Permiteți? Daniel Liga oftă și lăsă privirea în jos. Luana simți că o învăluie un suflu de gheață. Domnule director, mi-am văzut subalterna urcând la dumneavoastră și m-am gândit, acum când mai are doar două zile până să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
acolo. După aceea mă descurc singură. Sigur. Clădirea în fața căreia el opri mașina o impresionă peste măsură. Fațadă din sticlă, uși imense, scări de marmură. Ezită. Se îndoia că locul ei era acolo. Nu te teme, făcu Ștefan din spatele ei. Înăuntru sunt oameni ca și tine. Îl lăsă afară și ea păși dincolo de ușă. Tot ce i se înfățișă o făcu să se creadă teleportată într-o altă lume. Arcade și stâlpi de ghips-carton, tavane mascate, poturi luminoase, ornamente florale uluitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

le dăm o lecție usturătoare dușmanilor oferindu-le centrala asta. Bill tocmai terminase o Întrevedere când a sosit Margaret. Stătea la umbra unei imense coloane Încovoiate, ca o rangă strâmbă, pe care era un paratrăsnet. — Vino să arunci un ochi Înăuntru, i-a spus Bill luând-o de mână. O să fii mirată. Fiecare etaj al clădirii glorifica un aspect al Indoneziei moderne și independente, i-a explicat Bill. Fiecare nivel avea șaptesprezece metri Înălțime, „ziua independenței, azi, șaptișpe august, te-ai

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
Sper că nu ne-a văzut nimeni aici, a spus ea, cu privirea tot Într-o parte. Ar fi așa de penibil să fi dat cineva cu ochii de noi! Mami și tati ar muri de rușine. Tati e probabil Înăuntru, nu ne-am uitat noi destul de atent În jur. Farah i-a aruncat o privire aspră, iar el a simțit că mâna i se strânge iar și că e gata să se smulgă dintr-a lui. Ce-i cu tine

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
fiorul Înghețat al spaimei. Din și-a scos geanta și a pus-o pe umărul lui Adam, cu grijă, de parcă l-ar fi Împodobit cu o ghirlandă de flori. Arăta mai voluminoasă și-l apăsa greu pe coapsă. — Duci asta Înăuntru. Te Îndrepți spre toaletele pentru bărbați, care sunt la capătul marelui hol de la intrare, chiar lângă barul Batik. Barul Batik, ai Înțeles? Ajuns acolo, intri În cabina din fund și lași geanta lângă closet. Pur și simplu o lași acolo

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
După ce ai pus-o acolo, te-ntorci și o iei drept Înapoi, ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic. Prietenii noștri revoluționari care lucrează acolo o să facă ce mai e de făcut, iar eu te aștept chiar aici. — Ce-i Înăuntru? a Întrebat Adam și a pipăit bareta. De fapt voia și nu voia să știe. Asta nu contează, a răspuns Din Îngrijorat. N-o deschide! Nu faci altceva decât s-o lași la closet, așa cum ți-am explicat. Nu te

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

Îi ședea bine în costumul bleumarin cu dungi albe, cu revere mari, rotunjite, părea foarte serios. Ținea în mână o servietă diplomat, știa că asta face impresie, ramele metalice luceau de-ți luau ochii. Carmina se întrebă dacă avea ceva înăuntru. Domnul Simion afișa aceeași exuberanță zgomotoasă. Am adus inculpații, anunță el, uite, sunt ca doi porumbei pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a fi foarte mândru de isprava fiului. Mică, trasă la față, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
seară, târziu, Carmina sună din nou la ușa lui Alexe. La început nu veni nimeni să-i deschidă. Era tocmai pe punctul de a porni către trepte când auzi papucii profesorului târâți către intrare. Îi deschise chiar el, o invită înăuntru, la lumina becului din hol văzu că avea pleoapele umflate, probabil că îl trezise din somn. Era liniște în sufragerie. Draperiile grele, plușate, înăbușeau lumina săracă a serii. Alexe aprinse veioza de pe birou și atunci Carmina observă chiar deasupra brațului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
de, așa când e să fii născut sub zodia racului. Viorel Angelescu se apropie cu pas mic, îndesat, nici nu-l lăsară să dea binețe și dânsul să întrebe: Aveți, fraților, autorizație, că și săriră cu gura. Poftiți domnule inspector înăuntru, poftiți! Ați cam încurcat-o zise Viorel sec, îmi umplu chitanțierul cu amenzi, da, da. Lăsa însă din tonul glumeț al spuselor lui să se înțeleagă că, totuși se mai putea discuta. Băieților, firește, nu le scăpă una ca asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
se așeză pe scaunul cu pernă și se aplecă să-și descheie bareta la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci înăuntru nu-i nimeni. Doarme? întrebă, în sfârșit, enervată de figura mată, de nepătruns al lui Ovidiu. Nu doarme, îi răspunse el sec, abia ridicându-și fruntea din revista "Lumea". A plecat la ai ei. V-ați certat? Nu, nu ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
în van. În sală se aflau puțini spectatori. Era deci adevărat, secolul vitezei secătuise sensibilitatea. Se gândi că poate mulți vor veni în ultima clipă așa că porni să-și caute locul. Se afla într-o lojă în apropierea celei centrale Înăuntru totul era tapisat cu pluș de culoarea vișinei putrede. Pe unul dintre scaune ședea un bărbat. O privi curios și suspicios o vreme. Curând începu spectacolul și amândoi își dirijară atenția către scenă. În pauză o întrebă foarte sobru dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
lectură se degaja o mare înțelepciune în felul de a privi viața, o împăcare cu sine, se simțea că autorul avea o viață întreagă înaintea sa și contempla totul de la înălțimea oferită de rațiune. Jos lângă bordură observă o mașină. Înăuntru un bărbat, i se vedeau doar brațele și trupul până la genunchi. Studia un dosar cu coperta din vinilin albastru. Era un dosar gros cu pagini dactilografiate, intercalate cu altele scrise de mână. Omul răsfoia dosarul interesat. La un moment dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-și parca Ovidiu mașina. Se gândi să se îmbăieze sau să facă o plimbare. Își puse fierul de călcat în priză. Afară era frumos, putea îmbrăca fusta albă. Oprită în fața ferestrei, observă aceeași mașină, reapărută din senin. Era și bărbatul înăuntru și dosarul. Pe bancheta din spate avea acum două pâini și câteva pliante de prezentare a stațiunilor montane. Renunță să mai plece la plimbare și se duse să dea drumul la robinete. Sidonia îl plăcuse pe Dimitrie de când îl văzuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]