1,343 matches
-
Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare, asemeni celor lui Eduard Drimon sau Leo Teksil, care la vremea lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se va scula brusc și va stinge lumina, Înșfăcând flacăra lumânării cu mâna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii de afară și de la luciul samovarului, aidoma unui lampion. Nilus Îi făcu semn oaspetelui său să vină până la fereastră. În albul imaculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
reveni totuși Necuratului. Într‑o zi, un pluton de encavediști va bate În miez de noapte la porțile mănăstirii. Lanterna va lumina chipul părintelui Serghei, lipit de‑o coastă de femeia lui și de cealaltă de soba caldă. Îl vor Înșfăca de barbă și‑l vor trage din pat. Monarhul‑protector care Îl salvase odată, de data aceea nu mai apăruse. Serghei Aleksandrovici Nilus va muri de infarct Într‑un lagăr, la Începutul anului 1930, neaflând niciodată că Antichristul său pregătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mine ca o ghiulea, strîngînd pumnii. Nici nu l-am văzut venind. Nu-mi puteam lua ochii de la Clara, Învăluită În sudoare, fără suflare, cu coastele desenîndu-i-se pe sub piele și cu sînii tresăltîndu-i de dorință. Profesorul de muzică m-a Înșfăcat de guler și m-a tîrÎt afară din Încăpere. Mi-am simțit picioarele cum abia ștergeau pardoseala și, oricît am Încercat, n-am izbutit să mă eliberez din strînsoarea lui Neri, care mă căra ca pe-un colet prin seră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-vă la naiba, am scuipat eu. N-am văzut pumnul venind. N-am simțit doar ca și cum un ciocan pneumatic mi-ar fi smuls stomacul. M-am Îndoit ca o marionetă frîntă, fără răsuflare, bălăbănindu-mă pe lîngă perete. Neri mă Înșfăcă dintr-o dată de chică și Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i Clarei că... Mi-a trîntit ușa În nas, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înfundat și am Închis registrul de comenzi. Poate că era vreun client care nu observase afișul cu Închis. Mă pregăteam să-l Întîmpin cînd am auzit sunetul mai multor cărți căzînd de pe rafturile din prăvălie. Am Înghitit În sec. Am Înșfăcat un cuțit de deschis scrisori și m-am apropiat Încetișor de ușa Încăperii din dosul prăvăliei. Nu am cutezat să mai strig o dată. La puțin timp, am auzit din nou pașii, Îndepărtîndu-se. Clopoțelul de deasupra ușii a sunat iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul de chilipiruri și al dorințelor nestăpânite în contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și fredonate, eu am înșfăcat energia nebiruită; iar tu n-ai ezitat să-ți descoperi secțiunile intim pârjolite de aspirații inocente, năzuind împreună să ne atingem părțile nebronzate în pasiunea amintirilor! Am sorbit lacomi, în ciuda Împăratului Verde, dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
acesta geme din toți rărunchii, vede incendiul de la mănăstire, măicuțele hăcuite de soldați, Maria cântând la pian în mijlocul dezmățului și al focului, cu o expresie de fericire pe față, un soldat bătrân își înfășoară mâna în părul Mariei și o înșfacă târând-o după el, îi vede doar picioarele dispărând în tufișuri, băiatul din Clădirea Albastră, privirea lui de dincolo de gardul de sârmă ghimpată, trupurile celor care o violau, respirația puturoasă, senzația că o spintecă în bucăți, pianul geme, cântă singur
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a venit în fugă, să mă scoată din mâna soldaților eliberatori. Înțelegând că eram copilul lui, m-au lăsat pe mine, dar l-au luat cu forța pe tata, urcându-l într-un Willis, o mașină militară, captură de război. Înșfăcat de soldații cu steaua roșie la bonetă, nu l-am mai văzut pe tata niciodată. Niciodată! Am rămas în București, rătăcind pe străzi străine și întunecate, neștiind al cui sunt, nici de unde sunt. Din toamnă, trebuia să merg la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu vin de Basarabia. Trebuie, mai întâi, să începem a ne drege! propuse amfitrionul, turnând în paharele de cristal. Vladimir refuză degustarea de vinuri, datorită cărora tensiunea arterială i se ridica până la cele mai înalte culmi ale performanței umane, dar înșfăcă imediat o carafă pătrată de Bourbon american, o desfăcu, rapid, gâlgâind direct din ea. O, ce sete de viață îmi era, explică el, scuzându-și nerăbdarea și intempestiva lui inițiativă. Adăugă o altă lămurire, precizând: Azi, mă fac băiat cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă întorc acasă pleacă la orele șaptesprezece. Am să cer la recepție să-mi cheme un taximetru... Melanie îl informă cu melancolie: Nu e nevoie: avem mașina hotelului, care te poate duce la aeroport, când ai să dorești... Instantaneu, îl înșfăcă, trântindu-l între perne și, ținându-l strâns în brațe, îi comunică înfiorată noutatea: Cât pe ce era să fii dus nu la aeroport, ci la morgă! Nu cu taxiul, ci cu ambulanța: nu știu ce l-a apucat pe bărbatul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de iarnă!? Nae Calaican, care mergea în somn, mărșăluind în formație, la fel ca infanteriștii români aflați în retragerea de pe frontul sovietic din Cotu-Donului, fu capturat din goana jeepului: Anibal deschise portiera, îl culese pe taică-său din zăpadă și înșfăcându-l de după cap, ca pe un cățeluș, îl aburcă pe bancheta din spate. Jeepul rulă încă vreo câteva zeci de metri, stopând în ninsoare și viră către miazănoapte, luând-o îndărăt pe drumul de întoarcere spre orașul care adormea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
i se înfipseseră în inimă, ca o săgeată cu boldul de metal, înmuiat în otrava disprețului negru al ochilor ei. Pe loc îi replică, strunindu-și nemulțumirea: În foc domol, de răscolești, se-nalță, înviind, văpaia! Deodată, cu aprigă agerime, înșfăcă sulița grea, pe care Vânătorul o ținea în mâna vânjoasă. Surprins de neașteptata lui mișcare, O'Piatră dădu drumul armei. Albert își luă avânt și vârful de oricalc al suliței, minunat șlefuit în formă de pană, țâșni în direcția unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în Piața pustie și tăcută, unde vede Turnul înalt și Piatra azurie acolo, sus, în vârf. Atunci, începe să fugă prin aer, zboară de câteva ori în jurul Pietrei azurii, o ia și o duce acasă la furnicuța ei. Aceasta o înșfacă degrabă și-i cere Pietrei să o facă pe ea nici mai mult nici mai puțin decât Regina Cetății furnicilor! Ca din senin, în casa furnicii-discipol apăru, atunci, Marea Farmazoană, care-i spuse: ce vrei să faci, nesocotito? Apoi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la etaj și și-a trezit fratele cu multă greutate. El s-a frecat la ochi și s-a întins după pachetul de țigări, intenționând să fumeze mai întâi o țigară, dar Tomoe a pus mâna pe el, l-a înșfăcat de guler (de parcă ar fi luat o pisicuță de ceafă) și a reușit să-l târască până jos. — La ce oră crezi că sosește Gaston la noi? Takamori nu i-a răspuns mamei. Își înfuleca micul dejun, făcând eforturi disperate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și avea fața mică și ochi de vultur, iar buzele subțiri îi trădau șiretenia de vulpe. Or, acest Gaston era caraghios și la față, și la trup, arătând ca un burete vegetal. La masă saliva îngrozitor, iar modul în care înșfăca mâncarea era de-a dreptul dezgustător. Avea fața ca de maimuță, iar cât despre maniere... Mai degrabă găseai un pește într-un copac decât să-i afli lui vreo asemănare cu Napoleon în înfățișare sau comportament. Dacă lumea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stele erau și unele ca ei... nu numai stele strălucitoare, care răspândeau o lumină puternică, ci și mai puțin strălucitoare... Chiar și o ființă slabă ca el, dacă ar fi trăit din plin, ar fi fost probabil în stare să înșface pentru sine un crâmpei din minunăția stelelor. — Bine, fie! Vino cu mine, câine-san. Gaston s-a ridicat și a pornit mai departe. Câinele mergea în urma lui, tușind. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cerului cuiburile lor. Cu ochii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din calea mea! Chiar în clipa aceea s-a auzit o voce de bărbat strigând dintr-una din camerele de vizavi. — Hei! Să vină careva repede! Femeia, speriată de țipete, s-a uitat în jur ca un șobolan încolțit și, înșfăcându-și bocceluța, a pornit pe coridor în jos. Când a văzut aprinzându-se lumina în odaia cameristei, s-a întors înspăimântată spre Gaston și i-a strigat: — Unde-i camera ta? Repede! Du-mă în camera ta! — ...? — Te implor! Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în burniță pe lângă sediul din Târgu Cucului, poate mai află ceva despre americanul pedofil și amanta lui intelectuală. Unul se-ntorsese bătut bine, fără cameră, de la un reportaj despre vila lui Cozariuc. Se cocoțase pe gard să filmeze, l-au înșfăcat gorilele de la pază, i-au cărat pumni și picioare, „bă, nu-i moșia lu’ tac-tu să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
repetat aproape toți: „Să vedem cât o să mai râzi!”. Părându-li-se că am început să-mi pierd verva, mi-au împins sub nas, cu o trestie, un burete vârât în oțet, însă eu am refuzat să îl miros și, înșfăcându-l cu dinții, am început să-l scutur, așa cum face un câine c-un pisoi. „E tare tipu’!” s-au amuzat, și mai mult, soldații. Dar EA nu a mai suportat și, ridicându-se pornită, s-a apropiat de cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid, împunse cu bastonul un soldat uimit. Apoi, înșfăcând o plasă pentru maimuțe din mâinile omului înspăimântat, sări din jeep și o aruncă peste porumbelul verde, în dorința oarbă de a prinde pasărea aceea înșelătoare, de a o ține lângă el cât va trăi în cantonamentul armatei, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să-l strângă pe omul care, după o lovitură atât de eficace, se dovedea nu doar mai rapid, dar chiar și mai puternic decât el. Yalertanul se înmuie brusc, cum cedează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
om în toată firea, cu nevastă și copii, s-alerg printre copaci? CODÂRLIC: Și ce, nu s-a mai văzut? Pesemne nu prea ești umblat prin lume... Da' dacă nu te-ncumeți, poți să pupi burduful, că l-am și înșfăcat! Haide, ori laie, ori bălaie, că n-am când aștepta. DĂNILĂ: Măi pușchiule, da' cu mine ți-ai găsit tu că poți să te-ntreci la fugă? CODÂRLIC: D-apoi cu cine? DĂNILĂ: Ia poftim și-o ia pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acela? Mi-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că-nșfac cel buzdugan, și când te-oi mirui cu dânsul fac din tine puzderie de draci mărunței! CODÂRLIC (spăsit): Nu te mânia, bade Dănilă... DĂNILĂ: Așa mai merge. Hai, spune! CODÂRLIC: Zice Întunecimea Sa Săcăluș așa: dintre noi doi, cine-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de chică odată... PRICINĂ: Eu ocara asta n-o mai pot îndura! Să-mi spui dară, frate Gând-Împărat, m-ai chemat la nunta feciorului tău ca să-ți râzi de mine? GÂND: Ciudate vorbe! Oare ce te-a supărat așa, iubite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]