1,381 matches
-
eu am fost lăsată să am grijă de mamă. Aproape adormisem și eu când am auzit o voce de bărbat în anticameră. Ar fi trebuit să trimit vorbă prin sclavă, dar nu m-am gândit la asta, eram plictisită și înțepenită de atâtea ore de stat, așa că m-am ridicat și m-am dus eu însămi. Numele lui era Shalem. Era primul născut, cel mai chipeș și cel mai isteț dintre fiii regelui, foarte iubit de oamenii din Salem. Era auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-și mărite fiica, deși nevasta lui începuse să-i spună câte ceva despre asta. Avea vârsta potrivită, fără îndoială. Dar Iacob nu se simțea la îndemână cu această pereche, deși n-ar fi știut să spună de ce și parcă îi înțepenea gâtul când se gândea să facă așa cum se aștepta Hamor. S-a tot gândit cum ar putea să amâne decizia, să câștige cumva teren. - O să vorbesc despre asta cu fiii mei, i-a spus el regelui, pe un ton mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiecare zi în săptămâinile care au urmat nașterii lui Re-mose. Îmi schimba bandajele și-mi aducea o supă făcută din oase de bou ca să prind putere și bere dulce ca să-mi facă bine la lapte. Îmi masa umerii care îmi înțepeneau din cauza legănatului și mă ajutase să mă ridic în picioare când îmi făcusem prima baie adevărată de după naștere. Îmi turnase apă proaspătă și parfumată pe spate, apoi mă înfășurase într-un prosop curat. Mult după ce îmi revenisem, Meryt continuase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
repede să gângurească fericit când mama lui mi-l mai lăsa în nopțile în care se ducea să asiste la vreo naștere. Eu mergeam rareori cu ea după lăsarea întunericului, pentru că îmbătrânisem. Dimineața mă dureau picioarele, iar mâinile îmi erau înțepenite, dar mă consideram norocoasă, pentru că nu eram nici neputincioasă, nici cu mințile duse. Aveam destulă putere să mă ocup de casă și de Benia. El rămăsese la fel de puternic și de sigur, cu ochii la fel de limpezi, cu aceeași dragoste neclintită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cabin-cruiser-ul, care a pus busola la bord, care s-a dus să ascundă anexa la Morgat ca să te facă să crezi că Nicolas scăpase teafăr și nevătămat cînd el era deja mort și Îngropat sub tumulus! Văzu umerii tinerei femei Înțepenind, mușchii spatelui Încordîndu-se, mîna care ținea geanta de voiaj strîngînd spasmodic mînerul, Încheieturile degetelor făcîndu-se albe. Undă de șoc. Luptă lăuntrică. Ghici efortul pe care-l făcea ca să nu se Întoarcă. - A fost descoperit ADN-ul lui Bréhat la bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
voce sacadată, cu energia disperării. Nu așa! Nu acum! Mai tîrziu, Marie avea să spună că fratele ei era cel care Îi arătase ieșirea. Pe moment, Îi atrase privirea o scurtă strălucire În stîncă, acolo unde bătea lumina lanternei rămasă Înțepenită În scobitura pietrei. Era cumva victima unei halucinații? Lucas o văzu cum prinde să izbească piatra cu mîinile goale și era gata s-o oprească, dar bolta Începu să se fărîmițeze sub degetele nerăbdătoare ale tinerei femei care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru o clipă, suficientă pentru ca Marie să-i aplice o priză de neevitat la ceafă. - Nu s-ar zice că nu mai ai resurse, pentru cineva care era gata să-și Încheie socotelile cu viața! Datorită unei imobilități care Îi Înțepenise toți mușchii, Lucas izbutise să-și Încetinească Împotmolirea În nisip, dar totuși acesta Îi venea pînă sub brațe, pe care și le ținea cu obstinație În cruce. Fragile metereze. Fluxul măturase În Întregime ceea ce luase el drept trupul lui Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dulceață, se Îndreptă spre camera lui Victor. Copilul se scăpase pe el. Ce naiba făcea Anne? Lecțiile de alfabetizare a cioroilor se terminau din ce În ce mai târziu. Luă scutecul murdar, Îl aruncă pe parchet; duhoarea era atroce. Copilul Înghiți fără Împotrivire amestecul și Înțepeni, ca năucit de o lovitură. Bruno Își puse bluzonul și se Îndreptă spre Madison, un bar de noapte de pe strada Chaudronnerie. Cu trei mii de franci, plăti o sticlă de Dom Pérignon pe care o bău cu o blondă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Paul. Eu ți-am spart cana cu Campionatul mondial de fotbal. — Poftim ? Rămîne perplex. — Îmi pare foarte rău. Am să-ți cumpăr alta. Mă uit Împrejur, la colegii mei, care au căscat ochii mari. Și eu sînt cea care a Înțepenit copiatorul atunci, demult. Adevărul e că... eu l-am stricat, de fiecare dată. Iar fundul ăla... Trec printre chipurile rămase mască și mă duc la panoul de la afizier și rup dintr-un gest poza cu fundul tras la xerox, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu razele sale. — Un motiv În plus să faci asta ! Asta o să-l țină În priză. O să-i arate cine e șeful. Hai, Mick, dă-i drumul. — Interviu cu Emma Corrigan. Marți 15 iulie, ora 21.40. Ridic ochii și Înțepenesc. Mick a scos de nu știu unde un reportofon, pe care Îl ține În direcția mea. — Prima oară te-ai Întîlnit cu Jack Harper Într-un avion. Ne poți spune despre ce zbor era vorba ? Îmi zîmbește. Vorbește cît poți de relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cuvântul lui, bătrânul nu mai era deloc atent la gândurile mele. - Totul se mișcă. Chiar și când stai, ceva se mișcă În tine. Chiar și Într-un mort sunt lucruri care se mișcă. Acuma-i cald, apoi e rece, apoi Înțepenește, apoi iar se Înmoaie. Acum nu miroase, apoi Îți mută nasul din loc și tot așa. Asta e mișcarea - e ca atunci când dansăm cu foc și nu mai auzim cântul. - Dansăm? Cântul? Uscățivul mă privi lung. - Pfuuh, ești doar toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă ucidă cu pietre. Eram sfârșit de oboseală căci nu-mi dădeau decât o fiertură de ierburi, cât să nu mor Înainte de sorocul hotărât de Vindecătorul lor. Mi-era mereu sete, iar munții pe care Îi zăream erau prea Îndepărtați. Înțepenisem, chircit cum eram, prins de bulumacul ăla cu mâinile și cu pășitorii. M-am trântit pe o parte și am dat să Închid ochii când, am auzit zvon de voci venind dinspre sat. Păzitorii mei deodată se Îndreptară și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Începuse să se Întremeze, iar Selat Îi făcuse doi pășitori din crengi groase - Enkim potrivea pășitorii din lemn la subsuoară și mergea, șontâc-șontâc, dintr-o parte În alta a satului. În schimb, Runa le arătase oamenilor lui Minos cum Îi Înțepenise lui Enkim pășitorul cu crengi și cu argilă uscată și, mai mult, Îi Învățase toate ierburile de leac pe care le știa. Îți venea să crezi că ne pregăteam să Împărțim totul de parcă se apropia din nou Ceața Adâncă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
liniștiți, le-am spus. Pentru ce cred eu că vine spre noi, nu s-a făcut Încă sulița care să-l poată doborî. Nu știu de ce, dar vorbele mele i-au Înveselit. A doua zi ne-am sculat obosiți și Înțepeniți de frig. Văzduhul era neclintit de acum. Soarele strălucea, dar abia dacă dezmorțea ierburile pline de brumă, culcate la pământ. Am Îmbucat ceva și ne-am pregătit de plecare. Norul acela uriaș parcă se mai apropiase, numai că acum părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai lor și de-ai noștri, puhoaie, și nu doar Scept? O să fie nevoie de oameni mulți, de femei și mai multe, ba chiar și de prunci, atunci când s-o porni Gerul cel Greu. L-am văzut pe Barra cum Înțepenește. Se uita la toată lumea aia care trebăluia pe țărm și se mira nespus: cum să câștigi o luptă de sânge, ucigând un singur om - pe Scept, adică? Începu să zâmbească, Încet, prea Încet, de parcă te-ai fi uitat una, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În care m-ai făcut mamă, se bucură ea. Așa a fost. Soarele, care abia dacă se mai târa pe cer, n-a mai apus În ziua aceea - s-a apropiat de marginea cea mai Îndepărtată a ghețurilor și a Înțepenit acolo pentru scurtă vreme, Înainte să urce din nou În văzduh, de parcă n-ar fi dorit să ne scape din ochi. Cât despre cer, semăna tot mai mult cu apa Mării celei mari care, treptat, a Înghețat de jur Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și o puse pe Nunatuk să se Întindă pe un așternut de paie. Ia! Voi, ăștia care nu știți decât să Împuiați femeile, afară! Gupal râse și mă bătu pe umăr. - Vreau să văd cum iese copilul, am spus. Gupal Înțepeni, neștiind ce să facă. - Gupal! - făcu femeia, iar Vindecătorul ne scoase pe toți afară, cu gesturi blânde. Ne așezarăm pe o piatră rotundă, În mijlocul satului. Oamenii Încercau să nu ne bage În seamă, dar nu reușeau să-și ia ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-mi acopăr fața cu celălalt braț, că durerea mă făcu să urlu gros. Of, of, eram un mare ucigaș, așa că mi-am repezit genunchiul În vintrele lui pe cât am putut de repede, după care l-am văzut cum cască ochii, Înțepenind. Strânsoarea lui se slăbi și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari pe care le zărisem pe tărâmul Dogonilor. Mușcam și-mi răsuceam capul dintr-o parte În alta, smulgând bucăți din carne, fărâmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mi-l aminteam! - Unde e Moru? l-am Întrebat. Omul scoase un sunet așa, de parcă ar fi tras un vânt pe gură. - După Moru l-am avut Vindecător pe Uglu, iar după Uglu am venit eu, Zarge. Zâmbetul mi-a Înțepenit pe buze. - Unde e Moru? Zarge Îmi arătă colina cea mică de lângă Întrarea În peștera iernii. - Acolo sunt toți. Și Uglu, și Moru, și cei dinaintea lor care, pe vremurile alea, nici n-aveau nume. - Câți ani ai, Zarge? - Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
doi sunt aruncați pur și simplu de pe trepte, se rostogolesc în jos ținându-se unul de altul și agățându-se de scară cu disperare; MACABEUS scoate un urlet îngrozitor, își duce mâinile la față, se rostogolește apoi urlând și rămâne înțepenit la piciorul mesei, cu fața în jos și cu mâinile ghemuite la piept; fluxul exploziei a stins flacăra lumânării, chepengul a căzut de la sine în urma celor doi; întuneric și tăcere totală.) (Pauză; gâfâitul lui PARASCHIV; PARASCHIV începe să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să mediteze la natura paradoxală a timpului. Și se gândește cât de nedreaptă e lumea, văitându-se mereu că e trecătoare când în realitate asta e singura-i virtute. Cum ar fi lumea dacă n-ar trece, dacă s-ar înțepeni cumva și nu s-ar mai putea urni? Ridică ochii la nevastă, în plină desfășurare, cu ochii cât cepele, făcând spume la gură. Pe la două, trei noaptea se va epuiza și va cădea într-un somn cataleptic, întrerupt de strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
orice apel dacă nu o rugăminte? Martineasca se ridică alene, își lasă picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe lungul drum către chemarea cea insistentă, căci în lunile de trecere reumatismul o supără întotdeauna și genunchii îi înțepenesc. Cu siguranță apelantul o cunoaște, altfel de mult ar fi pus, dezamăgit, receptorul în furcă. Căci madam Martinescu nu ajunge să răspundă la telefon decât atunci când orice om normal aflat la celălalt capăt al firului ar pierde orice speranță. ─ Aurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dimineții îi plămădesc un chip nepământesc, plin de frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie plastică, anume pusă în calea intemperiilor; șiroaiele înțepenite de lăzi și cutii, de cârpe și ciubote, cotoare de gogoșari, lămpi stricate, hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care curge. Într-o râpă se ițesc doi plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și roșu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
citesc piesa, m-am plâns lui Janey. Mi-am zis că e și cazul, pentru că n-am mai văzut-o de ani de zile. Dar mi-e așa de greu să mi-o imaginez jucată. Cuvintele sunt pur si simplu înțepenite pe pagină. Nu știu cum reușești. —E un șpil, zise Janey. Cu comediile e cel mai greu. —Și ăștia cu organizarea îmi cereau să urc și să cobor pe toată lumea acolo exact acolo unde trebuie. O să fie ca mărșăluitul trupelor într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]