27,730 matches
-
oprit după cîțiva pași. Mi-a trecut prin cap să mă întorc, să verific unde fusesem. N-am făcut-o, numai din teamă să nu descopăr că, la acea adresă, nu stă nimeni. (D.P.) GELLU NAUM: ...Dar iarăși mă întorc înapoi și-ți spun altceva, și-o să te zăpăcesc... DORA PAVEL: Nu-i nimic, nu-i nimic! Da, dar pentru dumneata o să fie foarte greu. Pe mine mă fascinează tocmai fluxul ăsta, al memoriei... Dar nu pot altfel, pentru că intru din
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
curat, cum e și la Cîmpina. Și ne prindea bine. Ne așezam cu băncile, ne făcea mama un culcuș acolo și stăteam toți. Aveam o cameră cît un castel. Cît un closet. (Rîde.) Și mergeam cu trenul pînă acolo și înapoi. Numai că, dacă răscolești niște lucruri, am să ți le spun, dar dacă le ții numai pentru dumneata. Dacă ții doar pentru dumneata ce-ți spun acum e foarte bine. Pentru poezie e foarte bine. Pentru că tot ce faci spurcă
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
școala Tunari. Și școala ailaltă era la Cantemir-Vodă, din București. Era un liceu foarte bun. Era un liceu pentru o familie, familia Brătienilor, iar băieții erau foarte bine îngrijiți și trimiși pe urmă în străinătate, la alte studii. Și veneau înapoi... Familia v-a sprijinit să vă continuați studiile? Nu. Nimeni. Nici nu s-au uitat la mine. Singur ați decis unde să mergeți? Păi, nu m-am dus nicăieri precis. Eu am hotărît doar că eu știu să fac să
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
Așa că despre ei vorbesc. Ei atinseseră punctul lor maxim și rostul lor pe pămînt. Era ca și cum ar fi un Dumnezeu și ar spune: Mihai, tu te duci acolo și faci poezie și, pe urmă, gata cu tine, și te întorci înapoi. Dar ăia de la unu nu mă interesau. Nu v-ați apropiat de revistele avangardiste... Deloc, deloc. Și trecea Sașa Pană pe lîngă mine și strigam: Să nu-mi spui că te cheamă Sașa Pană! Și era un caraghios, săracul, Dumnezeu
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
au bani și, în curînd, se vor sfîșia, tot între ei, pentru puținii bănuți alocați pentru cinematografie. Nu știu care va fi, de acum înainte, mersul administrativ al lucrurilor, dar, presupunînd o utopică variantă roz - că prim-ministrul însuși v-ar "da înapoi" studioul, cu scuzele de rigoare -, mă întreb: cum ați mai putea lucra cu ei? Cum ați putea să le trimiteți scenariile, ca să... Ca să ce? Ce "Comitet de lectură" poate hotărî ce să facă și ce să nu facă un artist
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
se umflă din jocurile sărăciei și din bunăvoința cîte unui naș... Dar nu despre ei vreau să vă scriu acum, ci despre dumneavoastră. Iertați-mă, dar, prin felul în care ați reacționat, am senzația că nu numai ei întorc lucrurile înapoi și se poartă ca înainte, dar și dumneavoastră! Înainte, da, un artist putea fi radiat dintr-un spațiu, putea fi exilat, i se putea răpi dreptul la expresie. Dar azi, cînd cultura oficială nu mai înseamnă totul? Ce mai înseamnă
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
le modifică traiul cotidian. Nu și conștiințele. Soț-soție-copil-străin în gazdă. Tîrcoalele securității vigilente trezesc vigilența cetățeanului devotat patriei și partidului. Ce caută un transfug cu locuință la Paris, un capitalist ce taie frunze la cîini și-l exploatează pe om, înapoi în țărișoară? Ce altceva poate să facă decît să submineze prosperul stat comunist, să pună mîna pe secrete prețioase și să le vîndă Occidentului? Atunci, protagonistul nostru, cap de familie și persoană cu responsabilități civice încearcă să descopere misterul. Toate
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
colecției Proză contemporană, cel mai cunoscut al scriitorului francez, este caracterizat (mai în glumă, mai în serios, cum era de așteptat) de Luca Pițu în prefață drept odiseic. Firește că orice călătorie (oarecum) inițiatică de acasă către locuri necunoscute și înapoi acasă amintește Călătoria mitică a grecului de care trebuie să te ferești mai ales cînd îți aduce daruri, însă pentru o americanofilă prin educație ce mă aflu, recenzia la această carte va începe de bună seamă așa: Zazie este o
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
trei din Harry Potter, mașina timpului, reprezentată printr-un ceas cu lanț, purtat în jurul gîtului (oare nu așa purtăm, cu toții, timpul permanent cu noi, ca pe o piatră de moară?!), îi permite unui personaj să dea timpul cu trei ore înapoi. Între multe altele, nu e lipsit de importanță faptul că acest personaj nu e oricine, ci o fată care își petrece toată vremea în bibliotecă. Poate de aceea timpul, pentru ea, hélas, e trist. Dar ea a citit, într-adevăr
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
bibliotecă. Poate de aceea timpul, pentru ea, hélas, e trist. Dar ea a citit, într-adevăr, aproape toate cărțile (nici măcar în basme nu poți citi totul, iată încă un trist adevăr). Astfel că ea știe că poate da timpul și înapoi și înainte și-și poate alege ceasul care-i place sau măcar momentul care-i trebuie. În acest fel, două dintre personajele din Harry Potter (fata și eroul) revăd cîteva dintre evenimentele la care au participat ei înșiși, printre alții
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
mersul timpului e dotat cu oarecare preștiință. Nu și sinele aceluiași de cu cîteva clipe în urmă, care doar participă la fapte, însă nu le poate altera. Și nu știe nici măcar cum vor sfîrși. După cum nici sinele care dă ceasul înapoi - singura modalitate în care timpul nu se pierde, se cîștigă! - nu e chiar omniscient. Cu atît mai puțin, omnipotent. Dar chiar și știind puțin mai mult - și oricît ar fi de îngrădit -, ceva poate, totuși, să modifice. Probabil că lucrurile
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
iarbă care călătorește într-o realitate/ irealitate fără hotare/ și fac gesturi divine însănătoșesc paraliticii îi spăl de bube și de beznă-n cerul gurii în urechi în inimă în mațe în adîncul ochilor sub bărbie sub unghii/ le dau înapoi ani inocență libertate nopți călduroase candoare frumusețe nebunie suportabilă potență/ și ei recunsocători îmi sărută haina ciudată îmi umplu buzunarele cu rugăminți cu taine cu bomboane de frunze și flori/ mă ridică unii pe brațe alții m-aplaudă mulți dintre
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
se plimbă maiestuoasă pe valurile mării negre și se gîndește la mine/ dona juana regină a timpurilor și a miracolelor îmi mîngîie obrazul și pleoapele cu obrazul și pleoapele ei/ dona juana vine în fiecare secundă în mine nu pleacă înapoi niciodată sînt un paradis de done juane" (dona juana mireasă misterioasă paradis de done juane). Neoromantismul se adaugă așadar ipostazelor ce alcătuiesc scenariul acestui lirism postavangardist, care, neînfeudat unei doctrine stricte și permițîndu-și alianțe aleatorii, își tatonează libertatea intrinsecă precum
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
sau universitar. A urmat însă o vreme de oarecare mediocritate. Cred că am părăsit harta intelectuală un număr de ani, de la mijlocul până pe la sfârșitul școlii elementare, dar cum părinții mei tot aveau planuri mari, au insistat să nu dau înapoi. Nu mi-a plăcut studiul științelor exacte. Am trecut, dar nu cu note prea mari. începusem deja să scriu și, fiindcă aveam timp liber, am fost trimis din nou să studiez artele plastice. Dintr-odată și luat cu totul prin
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
țar pe jumătate, care își vedea de jocurile sale la Preobrajenskoe. Dar consecințele acelor sinistre scene i s-au întipărit, pentru totdeauna, pe figură: un tic al feței și al capului - un fel de strîmbătură a gurii și o aruncare înapoi a capului. Avea, evident, nervii dezechilibrați. Află că e urmărit pentru a fi ucis. Fuge la o mînăstire. Dar adepții săi veniră să-l scoată la lumină. Sofia și amantul ei fură surghiuniți, partizanii lor au fost uciși și tînărul
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
țipar și porunci să mâncăm mai departe. Eu am mai luat o înghițitură, cu chiu cu vai. În schimb, fratele meu nici nu se atinse de tacâmuri. - Nu mănânc - zise. Hotărârea lui era atât de neclintită că doamna Forbes dădu înapoi. - Bine - spuse - dar n-ai să mănânci desert. Ușurarea pe care o simți fratele meu îmi dădu curaj. Am încrucișat tacâmurile în farfurie, așa cum ne învățase doamna Forbes că trebuia să facem, când terminam de mâncat și am spus: - Nici
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
de interes, al disprețului, al sărăciei. Nu cred că n-avea dreptate pana pamfletară a lui Léon Bloy, caracterizînd sărăcia drept "o impietate, un blestem atroce a cărui oroare nu e posibil s-o exprimi și care face să dea înapoi deodată stelele și dicționarul"! Mă întreb - și-mi întreb confrații: lăsînd la o parte rarisimele excepții cunoscute, au fost oare, de la război încoace, așa de săraci oamenii scrisului literar de la noi cum sînt în prezent? Această mizerie proliferantă să fie
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
nu numai și față de opinia publică și față de propriul său secretar de stat, refuzînd să vadă o grozăvie în participarea secretarului de stat la această lansare. Acesta din urmă scapă nastratinește din scandal, în vreme ce ministrul Culturii e silit să dea înapoi, declarînd presei că îl susține pe prim-ministrul Năstase. E aici un detaliu care probabil că nu va scăpa amatorilor de paralelisme între viața Cotroceniului și existența guvernului. Dacă dl Năstase ar fi luat o măsură a demisiei obligatorii în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
și ne-a pus în fața Europei. Odată cu gurile Dunării ni s-au deschis și porțile Carpaților și prin ele au intrat formele civilizației din Franța și din Germania și au învălit viața publică a poporului nostru... Și fiindcă a da înapoi e cu neputință, nouă nu ne rămîne pentru existența noastră națională altă alternativă decît de a cere de la clasele noastre culte atîta conștiință cîtă trebuie să o aibă și atîta știință cîtă o poate avea". Europenizantul Maiorescu a avut în
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
gură un pumn de care sângeră. (Fondul Monetar Internațional, n.n.) Alternative dramatice de care este bine să fim din ce în ce mai conștienți, acum când o parte a țării trage spre vest, iar alta, îmbătrânită în rele, strigă, deocamdată fără s-o auzim: Înapoi la Est! Însăși fraza, citată, a lui Nicolae Iorga, punând accentul pe voința de a munci, lupta și învinge, bizuindu-te pe tine și nu pe alții, este eșantionul unui mare european. Suntem, adică; putem fi, europeni, luați unul câte
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
securiștii de școală nouă se vor lepăda de ei cu aceeași grație (și greață) cu care au făcut-o înaintașii lor când Ceaușescu scăpase din mână sceptrul puterii! Știu că e prea târziu ca vreunul din combatanți să facă pasul înapoi: ei vor mărșălui frenetic în direcția propriei pierzanii pentru că nu înțeleg un lucru fundamental: în timp ce politicienii au crescut cu mistica partidului, securiștii sunt educați în mistica patriotismului! Nu contează că aceste noțiuni n-au nici un conținut. Important e că "partid
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
erau obișnuiți. (p. 63) Nu a fost uitat nici statutul dezavantajat al românilor transilvăneni, obligați, sub valurile năvălitorilor și dominatorilor, să se agațe de o tradiție care încă mai amintea de punctul-limită al evoluției lor (p. 159), sau fuseseră împinși înapoi pe scara civilizației, ceea ce explică de ce nu ei, ci alți coloniști i-au asimilat pe puținii italieni rămași. Aceasta ar motiva, după universitarul nostru, și valorificarea în salturi și cu oarece întîrziere a posibilităților de dezvoltare culturală și civică, create
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
aparțineau, dar cu toată lehamitea și deruta care mă încercau, n-am vrut să cedez. Din moment ce drumul pe care mă aflam mi se părea cel bun, cel adevărat, din moment ce mă situam pe o poziție morală corectă, era exclus să dau înapoi. N-am făcut-o niciodată. Dacă toată lumea stă, critică sau înjură, dacă toți așteaptă să le facă alții treaba sau să li se "dea" fără să miște un deget, istoria trece pe lîngă noi, ne abandonează uitării sau ridicolului. De
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
drumurile noastre nu s-au încrucișat niciodată. Revenind la viața reală și la drumul de întoarcere, mâna îmi îngheață pe cutia de lapte. Am omis să îmi iau mănuși, iar frigul nu mă ajută. Norocul meu e că am ajuns înapoi la bloc unde păstrez vie speranța căldurii. Strada e aproape goală. Normal, e 7 dimineața pe un ger cumplit. Totuși, o siluetă neagră se conturează la marginea drumului. Un bărbat, și stă în fața blocului meu. Probabil așteaptă pe cineva. La
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
mai intrăm?/ sau încăperea nu era zidită-n pereți sau încă nimeni n-a locuit-o// (...) sau ușile din față nu erau încă zidite-n pereți și nici o altă/ încăpere nu era zidită dincolo -// atunci ne-am năpustit cu lăcomie înapoi asupra propriului trup/ am coborît și am tras cu furie trapele deasupra...". Poemele următoarelor volume vor transforma această complacere/ închidere în propriul "eu" în revoltă împotriva acestuia. Ieșirea în necunoscut, înfruntarea lui resemantizează vechile obsesii, mutîndu-le în afară. Toate sunt
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]