4,240 matches
-
Tessie, Încă roșie de rușine. Săracul părinte Mike! N-o să-și revină niciodată. ― Asta chiar c-a fost tare, se minună Capitolul Unsprezece. Cu toată agitația, nimeni nu se gândi ce fel de tehnică fusese necesară aici. Desdemona luă botezul Înapoiat de mine ginerelui ei drept un semn rău. Deja vinovat de infarctul soțului ei, comisesem acum un sacrilegiu la prima mea șansă liturgică. În plus, o umilisem atunci când mă născusem fată. ― Poate că ar trebui să ghicești vremea, o tachina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
triști s-au uitat În jos, la orbitele mele la fel de mari. Totul se asemăna la noi. Așa că m-a luat În brațe, iar eu am făcut ce sunt meniți să facă toți nepoții: am șters anii dintre noi. I-am Înapoiat Desdemonei păcatul ei originar. De atunci Încolo am devenit preferata ei. Dimineața Îi lua o grijă de pe cap mamei mele, ducându-mă sus În pod. La vremea aceea Lefty Își recăpătase deja aproape toate puterile. În ciuda blocajului de vorbire, bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
îndrăgit cu toții, răsună din spatele clasei vocea lui Sergiu Sergheiov. Această replică mi-a ajutat mult și nicicând nu mă gândeam la vreun ajutor în încercarea mea. Deși mai era puțin timp din pauză, era de ajuns. Până când diriginții s-au înapoiat în clasele lor, știrea despre moartea lui Orande era pe buzele tuturor și toată școala a aflat adevărul în felul în care am vrut eu. Toți vedeau faptele prin prisma gândurilor pe care li le-am sugerat eu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mic și îndesat, dar Altanovici interveni: Arăt eu de parcă aș căra un cod după mine? Foarte bine, domnule, răspunse Bagn. Garnitura e la linia șase. În cinci minute va veni un mecanic și vă va duce unde doriți. Bagn se înapoie în clădire, uitând cu cine discutase și cum arătase grupul, crezând că ăsta e cursul cel mai indicat de a acționa. Mergând spre vagonul solitar ce staționa pe linia șase legat la o locomotivă, Corvium îl întrebă pe fostul Romb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
deraiem, dar nu e chibzuit să procedăm astfel. Ăsta a fost ordinul și noi l-am respectat. Superb! Mai stătu câteva clipe să admire priveliștea. Undeva în stânga se ghicea suprafața unui lac. Așteptă până să treacă de el și se înapoie în vagon. Era tot noapte, iar ceilalți nu se treziră. Nici nu aveau motiv să-și curme somnul. Și așa nu aveau ce face... Următoarea zi a fost destul de plictisitoare. Trenul era pe pilot automat și mergea pe propria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Acesta ridică naiv din umeri. Vagabonzii se ridicară din ascunzișurile lor imaculate. Doi o luară înspre dreapta, trei înspre stânga. Cei nouă rămaseră în locurile lor, în spatele copacilor, la fel de încordați ca și înainte. Trecură câteva minute tensionate până când Zgran se înapoie. Nu veni pe unde plecase, ci prin spatele lor. Se întoarse și se așeză, apoi se uită succesiv ba la Corvium, ba la locul de unde venise. Înțeleseră că nu aveau motiv de a se teme. Porniră tot în rând indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
460. La 6 mai 1879 primarul Constanței Antonio Alexandridi îi trimitea prefectului Remus Opreanu acest regulament spre aprobare 461. La 8 mai 1879 Remus Opreanu îi comunica: "Domnule primar! Regulamentul interior al consiliului primit cu adresa nr. 600 vi se înapoiază confirmat de noi cu modificările trecute la finele lui. Primiți D-le Primar încredințarea considerațiunii mele"462. Regulamentul privind administrația orașului Constanța era structurat în 15 capitole și cuprindea 80 de articole. Capitolul I intitulat "Despre curățirea orașului" cuprinde primele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
noastre, debușeurile noastre maritime și fluviale, trebuie să revenim acum la ele, trebuie să consacrăm toată activitatea noastră ameliorării lor, să facem în acest scop toate sacrificiile posibile și să mergem chiar până la limite imposibile. Aceste sacrificii ne vor fi înapoiate însutit. Să îndreptăm drumurile de fier spre porturile noastre (...) să înlocuim exportațiunea noastră pe uscat prin exportațiunea pe apă"1653. În aceste condiții aveau să se realizeze cercetări de teren în urma cărora Constanța a fost aleasă pentru a deveni principalul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cu domnii generali Vlădescu, Lahovari și Murgescu, cu ajutanții regali și alte trei trăsuri (...) cu domnul ajutor de primar și protoiereul județului, s-au dus la arestul preventiv, unde regele a grațiat (...) 6 deținuți"2275, după aceasta, "la orele 1030, înapoindu-se în port"2276. Ulterior, regele Carol I, principele moștenitor Ferdinand și principesa Maria au plecat cu trenul regal spre Sinaia. La 15 septembrie 1898 primul număr al publicației Ovidiu din Constanța insera în paginile sale un articol dedicat inaugurării
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și îl întrebă de unchiul său, râzând vesel: A venit aici chiar zilele trecute să se plângă ba de una, ba de alta. Samuraiul își plecă fruntea cerând iertare. De câte ori tatăl sau unchiul lui înaintaseră rugămintea de a li se înapoia pământurile din Kurokawa, seniorul le făcuse mereu favoarea de a trimite jalba lor mai departe la castel. Samuraiul aflase însă după aceea de la seniorul Ishida că oamenii tot trimiteau astfel de jalbe care se adunau în teancuri la Sfatul Bătrânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zic că astfel stârnim fără rost mânia naifului și a shōgunului, iar acest lucru va duce până la urmă la răspândirea prigoanei creștine și în locurile unde astăzi propovăduirea este încă îngăduită. Misionarul își înfrână scârba care-l copleșise și îi înapoie scrisoarea lui Diego. O adunătură de proști înfumurați! Gâtul și obrajii misionarului se înroșeau ori de câte ori acesta se aprindea pentru câte ceva. Criticile Ordinului Sfântul Petru la adresa lor nu erau ceva nou. Iezuiții lucraseră întotdeauna din umbră și scriseseră de rău la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe corabie, și arșița din aceste ținuturi străine, și mâncarea, cu toate că nu mi-au priit deloc... La fel făcuse și samuraiul. Dacă vorbele seniorului Shiraishi și ale seniorului Ishida erau adevărate, atunci se putea ca pământurile de la Kurokawa să fie înapoiate familiei Hasekura ca răsplată pentru călătoria asta grea. Dacă n-o să-mi primesc pământurile înapoi, murmură Tanaka parcă plângând, am să-mi pierd onoarea în fața înaintașilor mei și în fața familiei mele. N-o să mai pot da ochii cu ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce-și mâna calul de-a lungul râului acoperit de o pătură groasă de gheață, samuraiul se gândea de câte ori străbătuse el drumul acesta dus și întors. Când primise poruncă de clacă, când înmânase petiții prin care cerea să i se înapoieze pământurile de la Kurokawa, când se întorsese cu inima grea după ce i se spusese să se lase păgubaș. Era un drum încărcat de amintiri. Și de fiecare dată, îl străbătuse împreună cu Yozō. Samuraiul se întorcea din când în când în șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
meticuloasă socoteală a tuturor evenimentelor cu ținută obligatorie la care rezervase mese la cel mai Înalt nivel, În ideea că organizatorul principal al evenimentelor respective va fi sensibilizat, la rândul lui, și va respecta regulile nescrise, dar Împământenite, de a Înapoia favorul. Totul se petrecea la nivel de relații și bârfe intime. În orice situație, știam că pot conta mereu pe contribuția anuală a lui Mary Ellen la cauza Întrajutorării vârstnicilor, subliniind că aceasta Îi include și pe cei care suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se pregăti s-o lovească cu piciorul urmărind-o cum se apropie, dar mingea ricoșă și atinse pământul. Rupert ridică mingea din Împletituri. —Mișto, Îi spuse lui Moff. Ca o minge umplută cu nisip, doar că sare mai tare. Îi Înapoie mingea de ratan proprietarului, băiatul În longyin-ul cafeniu. Moff scoase vreo două bancnote de o sută de kyat și arătă spre minge. Băiatul Îi Înmână mingea și luă cele două sute de kyat cu un aer solemn. —Mișto, spuse Rupert din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
arunca priviri În stânga și-n dreapta Încercând să găsească un răspuns. Dar cel mai vechi responsabil cu propaganda dădu din cap lipsit de expresie și zise: E neortodox ce spune, dar cu toate acestea rațional și chiar vizionar. Lumea e Înapoiată și noi trebuie să o facem să ne urmeze. Noua Birmanie este Myanmar. Acesta e mesajul. Îmi place. Sala de conferințe răsună de aclamații. Noua Birmanie! Responsabilul căzu din nou pe gânduri scărpinându-și bărbia. Sau ați spus: „Vechea Birmanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești; a nimicit pe copii pe uliță, și pe tineri în piețe." 22. "Spune: "Așa vorbește Domnul: "Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe cîmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop, pe care nu-l strînge nimeni!" 23. "Așa vorbește Domnul: "Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. 24. Ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
din păcate, a murit și încă un ajutor de conductor. Mai era un loc liber, așa că a mai urcat unul. După un timp, când m-am întâlnit cu domnul Toyoda, acesta s-a scuzat că n-a apucat să-mi înapoieze batista și mi-a dat una nouă. Stătea pe locul din spate al mașinii și, pentru că i se făcuse rău, folosise batista mea. Takahashi încă mai răsufla când a fost urcat în mașină, dar mi-am dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mâncat bucata de carne, Balamber îl îndemnă să se servească din nou; el însă preferă să nu dea curs invitației. Hunul care ședea la dreapta sa îi întinse atunci un burduf cu bere. Sebastianus bău și dădu să i-l înapoieze, însă acela îi făcu semn să i-l dea lui Odolgan, care i-l smulse din mână cu brutalitate. — Te-am văzut în luptă, îi zise Balamber, ești un războinic valoros. Răspunsul lui Sebastianus fu direct și spontan, ca de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
furnizori, petiționari care veneau pentru a douăzecea oară, cel puțin, să solicite o audiență ori să încredințeze secretarilor și ușierilor grave și irezolvabile probleme personale: proprietăți devastate în locuri îndepărtate, copii răpiți care, cu siguranță, nu aveau să se mai înapoieze vreodată, datorii fiscale pe care de-acum nimeni nu le-ar mai fi putut plăti. Nu era nimic ciudat în toate acestea: Arelate, Magnifica, era capitala administrativă a Galiilor și nu era, deci, de mirare că zi de zi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bine. Noi plecăm. Ai cuvântul meu. Acum lasă-l liber pe fiul meu. Fără să slăbească strânsoarea în care îl ținea pe băiat, soldatul scutură din cap. — Glumești! Vrem să vă vedem plecați de aici. Fiul tău îți va fi înapoiat după apusul soarelui și numai dacă o să fiți suficient de departe de aici. Eu însumi o să-l conduc până lângă tabăra ta. Alte proteste se auziră din rândurile barbarilor. Hippolitei îi păru că Geremar, care se găsea doar cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îmbrățișarea sa afectuoasă, ceea ce făcuse adesea din ziua când îl văzuse învingându-l pe Milone, fără să-i pese de ce spuneau tovarășii săi - ba chiar râdea de ei, și încă nici măcar pe ascuns. Ștergându-și buzele cu dosul mâinii, îi înapoie burduful. — Du-te în spate cu celelalte, îi spuse scurt. Locul tău nu e aici. Irmina luă recipientul, dar mai zăbovi puțin și îl privi fix, pregătindu-se parcă să-i spună ceva. Pierzându-și răbdarea, Metronius făcu cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
linia de luptă și, împreună cu Mandzuk, porni în fruntea războinicilor hiung-nu pe care îi avea împrejurul său, retrăgându-se puțin și îndreptându-se spre dreapta, acolo unde terenul devenea mai înclinat. Se opri după o sută de pași și îi înapoie stindardul lui Mandzuk. încetul cu încetul, și alți oameni de-ai săi se desprinseră din încleștare și alergară, unii pe jos, alții călare, pentru a se regrupa în jurul stindardului său. Alanii, epuizați acum, se feriră să-i urmărească. Balamber își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcându-se semn să tacă. Nicanor Îl privi mai bine. În fața sa se clătina, Îndoindu-se ca un copac prins de furtună, Ippolit. Ippolit Își desfăcu brațele și se porni pe râs. Dând bici cailor, tatăl Mașei vru să-i Înapoieze darul. Era Însă prea târziu: În mâinile sale lipia se transformase Într-o baligă de vacă. Ippolit hohotea, arătându-l cu degetul prin viscol. Nicanor Își biciuia caii, dar sania nu se mișca din loc. Din gura lui Subotin ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fi neglijată...! Strugurii au fost aleși, bob cu bob... Dar vă rog, gustați...!” Tony Pavone duse sticla la gură sorbind o Înghițitură. Spre mirarea muncitorilor Însă, fu nevoit s’o scuipe repede având vaga senzație, În sticlă se afla... „Otravă...”. Înapoie sticla fără o altă explicație, ar fi dorit să justifice gestul, Însă,efectiv, nu mai putea deschide gura și, nici să articuleze măcar un singur cuvânt. Contrariat, șeful de echipă duse sticla la gură sorbind câteva Înghițituri zdravene, apreciind. „Probabil
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]