1,781 matches
-
decoratorul răposatei doamne Gruner. Creatorul de ridicol. Croze. Croze era micuț, dar avea puterea unei personalități artistice. Stătea ca un sturz. Burtica Îi ieșea cu mult În față și Îi ridica pantalonii mult deasupra gleznelor. Fața lui avea o culoare Încântătoare, părul Îi era tuns după forma căpușorului bine proporționat, avea o gură ca un boboc de trandafir, iar după ce dădeai mâna cu Croze, aveai mâna parfumată toată ziua. Era creativ. Capabil de acte criminale, probabil. Toate acestea erau creația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lase paginile goale. Copiase prima pagină murind de Îngrijorare. „Atât de specială este cerneala pe care o folosiți, ce-ar fi fost dacă se producea vreo reacție. Aș fi murit.“ Dar ieșise minunat. Domnul Widick spusese că era o copie Încântătoare. Și se afla În cele două dulăpioare. Copia era pusă Într-un biblioraft. Domnul Widick spusese că poți chiar să lași bani de răscumpărare la Grand Central. În perfectă siguranță. Shula voia ca Govinda Lal să priceapă că cercul portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dar studiase, se pregătise. Începea cu calmul exterior. Așa că se așeză pe pernă, uitându-se la canapea și la lâna scumpă de un verde mătăsos din care era făcută cerga lui Elya, cu care se Învelise. Dimineața era și ea Încântătoare. Soarele pătrunse În cameră pe când sorbea din cafeaua adusă de Shula. Măsuțele de sticlă cu picioare și suporți semicirculari din alamă răsfrângeau pete de lumină pe covorul persan, trezind la viață culorile și formele geometrice. — Sună ocupat, spuse ea. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Însuși era o persoană dependentă. Hilda fusese mult mai puternică decât el. În umbletul legănat de mafiot se găseau aere de dezînfrânare În afara legii. Însă micuța Hilda cu picioarele ei ca niște bețe, cu părul Înfoiat, tivurile impecabile și rafinamentele Încântătoare era adevăratul criminal. Își Înfipsese ghearele În Elya. Și nimeni nu-l ajutase niciodată pe Elya. Cine era acolo să-l ajute? Era genul de individ de la care venea ajutorul. Nu exista nici o Înțelegere să i se Întoarcă serviciile. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unchiule Sammler. — Nu asta era intenția. Doar cred că sunt lucruri pe care toată lumea le cunoaște și trebuie să le cunoască. — Pentru numele lui Dumnezeu, Încetează. — O să-mi văd de treabă. Duci o viață foarte specială În camera aia sumbră. Încântătoare, dar ce treabă are cu orice! Nu cred că Înțelegi cum e cu oamenii. Ce vrei să spui cu felația? Ce știi dumneata despre asta? Ei, nu Îi ieșise. Ce Îi arunca acum În față era ce Îi strigase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scenă de musical cu fete bătrâne. Pentru o clipă am avut impulsul să țip la bărbatul din LoPrice - să-i spun că nu eram în nici un caz ca el, că eu aveam prieteni. Că tocmai mă întorceam de la o cină încântătoare și caldă în familie, în casa cuiva. Dar sigur că n-am făcut asta. Mai degrabă am lăsat capul în jos și m-am prefăcut că îmi caut ceva în geantă până când el era deja în stradă. Mai târziu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
timpul luminase neîncetat fiecare amănunt al acelei lumi, cu intensitatea avută, căci se mai încălzea încă la soarele uitat despre care începu să pomenească cu vioiciune. Fiica Anei - și asta fu salvator - prinse chef nestăvilit de vorbă, își rostogolea impresiile “încântătoare” spunea, cu privire la forfota orașului, fără să știe că totul nu era decât reminiscența unei lumi altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare, întâlnire a felurite neamuri aduse laolaltă de jocul întâmplării pe căile comerciale ale lumii; ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
culoarea cenușii, numai locuitorii mai erau vorbăreți, pentru că veneau din poveștile Orientului. Fiica Anei nu știa toate acestea, de aceea lumea pe care o vedea aici, prima dată, în secvența unei singure zile, în timpul istoric de atunci, i se păruse încântătoare. Poate și era, fără a-i bănui strălucirea dinainte. Eu îi ajutam impresiile lăudând orașul - mic patriotism local pentru cele ce fuseseră odinioară, pentru gloria lui trecută, ce se mai putea vedea în stampele de altădată, aveam câteva acasă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mică o să ajungă așa, nu v-aș fi trimis pe nici una din voi la școală. E mai dureros decât o mușcătură de șarpe să ai un copil nerecunoscător. Spune că persoana pe care o filează, soția „capului mafiot“, are haine încântătoare pentru o persoană în vârstă. Să fie adevărat? Și că are o casă foarte curată. Și că își face curățenie singură. Oare să fie adevărat sau Helen vrea doar să mă „necăjească“? Am încercat să-i folosesc camera, dar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
seară. EDNA: Văd că Taylor nu mai trecu pe-aci. Martine se întoarce și o privește defensiv. MARTINE: Sunt o femeie care stăpânește la perfecție arta conversației cu gentilomii care vin în vizită. Edna își frânge mâinile stingherită. EDNA: Ești încântătoare cu oaspeții tăi, surioară dragă, de-a dreptul ’cântătoare. Dar nu mai veni nici un oaspete. Și dacă nu reparăm în curând acoperișul cela, o să cadă toată șandramaua pe noi ca mânia Domnului. Martine mai ia o gură din pahar. MARTINE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din oraș și din regat. Sara se jură în fața maică-mii că o găsea cu adevărat urâțită, ceea ce îi făcu mare plăcere, căci era semnul neîndoielnic că avea băiat; în schimb, o lăudă plină de milă pe Warda pentru prospețimea încântătoare a chipului ei. Salma era atât de încrezătoare în justețea previziunii medicale, că nu se putu abține să nu-i spună chiar în seara aceea lui Mohamed. Credea că poate astfel strecura o nouă recomandare făcută de Sara, cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a întors pentru prima oară înspre Warda, care stătea deoparte. Privirea lui a fost pe punctul să zăbovească asupra ei, dar a lunecat iute în depărtare. Alesese să n-o vadă. Nu era binevenită în casa lui. Nici Mariam, o încântătoare fetiță bucălată și zâmbitoare, n-a avut parte de vreo mângâiere. — Mă temeam de primirea asta și de aceea nu m-am bucurat când Warda a apărut pe vas, mi-a explicat mai târziu mama. Am suportat mereu în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noi cât mai frumos, dar nerăbdarea vârstei îmi va pune-n cale obstacole mai mari sau mai mici; văi, munți, prăpăstii, dar și liniștea poetică a fiecărui răsărit de soare. Voi reuși să trec onorabil următorul prag gustând din plin încântătorii ani? Răspunsul va veni și va veni cu toate acele împliniri și eșecuri ai acestor „cei mai frumoși ani”, care-mi curg prin vine lumină vie, albastră ca o dimineață de april. Am senzația că întreaga lume și-a deschis
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
și contorsionându-și buzele peste extensia nefamiliară din plastic, lovindu-și apreciativ unul de celălalt cele două noi rânduri de dinți. Abia mai târziu avu un pic de ghinion. Ieșiseră de la cinema, iar Pinky se simțea oarecum îmbunată de scenele încântătoare la care fusese martoră, între erou și eroină, care depășeau obstacole crunte și terorizante. Acest Love Story era un film dincolo de orice comparație. Când apăruse pentru prima dată, șirul de oameni ce așteptau să intre șerpuia de la cabina de bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aspectele religioase și donațiile ar curge șuvoi. Nu că ar fi avut el de gând să înșele sau să fure. Chiar vor construi un templu! Apoi ar veni și mai multe donații. Mintea îi sărea la nesfârșit de la o schemă încântătoare la alta. Începu să perceapă taxe conducătorilor de ricșe și șoferilor de autobuze ca să intre și să parcheze în curte, iar aceștia erau bucuroși să se supună, căci ei înșiși aveau un succes colosal solicitând o sumă fixă pentru călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îi păsa de ei toți? De ce nu-și luau reclamele, zgomotul și mizeria, mașinile și autobuzele și camioanele, de ce nu-și luau mințile lor înguste cu ei să-l lase cu pacea și liniștea lui, maimuțe lui dragi, peisajul său încântător, care era desfigurat de atâta mizerie și lucruri de doi bani? Va trebui să evadeze. Dar cum? Cum ar reuși cineva așa ceva? Nu-l vor lăsa să plece. Dacă va coborî din copac, îl vor prinde. Dacă va rămâne, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Cu cine? Cu cineva pe care îl cunosc? — ... Mda. — Cel mai bine ar fi să-mi spui despre ce e vorba. — Eram la mine în cameră. Stăteam în genunchi, pe scaunul de lângă fereastră și priveam forfota străzii. E un spectacol încântător. Apoi o mașină mare și neagră a oprit lângă hotel. Era făcută din crom și aur. Geamul a coborât și s-a ivit o mână cu douăsprezece inele care îmi făcea semn. — Cum erai îmbrăcată? Purta un corsaj negru încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
1. — Nu-l cheamă chiar așa, este? — Sigur, a spus Fielding și mi-a povestit în continuare despre doi actori din sud, Sod2 MacGonagall și Fart3 Klaeber. I-am auzit râsul plin, râsul de un-milion-de-dolari, reticent, ca mai toate râsetele încântătoare. Îți dorești să auzi un asemenea sunet Ai face orice ca să-l provoci. Poate, continuă el, poate că pentru piața engleză am putea să-i spunem Scum4. — Trebuie să recunoști că e o problemă. Am discutat cu agentul lui. Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spre curiosul care se uită pe gaura cheii, cu puterea lui perfectă de a vedea, spre hoțul și goana lui în zigzag cu buna, excelenta lui inimă, spre starul de filme porno cu chica lui deasă și pântecul suplu, spre încântătorul ucigaș de copii cu zâmbetul lui de milioane. Cum e posibil să crești când ai curul ars? Cine te-ar lua în serios? S-a făcut o glumă pe socoteala mea. O fi de vină băutura, haleala de prin snack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul ca o compresă rece, mănușile stau țepene în poală ca niște caracatițe marinate, ceasuri și stilouri scânteiază în lumina de împrumut. Crăciunul e momentul când toate fetele vorbesc despre lucruri ca fiind încântătoare și calde. Prima zăpadă a anului a provocat panică, prăbușiri nervoase, anarhie, așa cum se întâmplă în fiecare an. Toată săptămâna m-am plimbat pe străzile Londrei, întrebându-mă cu ce seamănă. Seamănă cu ceva teribil de familiar. Oamenii își agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scrie, es te arta de a exprima idei cu ajutorul ritmului și rimei, realizând o creație artistică în versuri. O operă, pe lângă importanța ei literară, poate avea caracter poetic atunci când este exp rimată cu farmec și cu expresii alcătuite frumos și încântător. Poezia este ceea ce ne‐ar mai rămâne dacă am pierde totul. și ce ne‐ar mai rămâne ? 1. Sentimentul religios; 2. Percepția Divinului. În versuri de multe ori poetul plânge singurătatea, dar nu ne lasă niciodată singuri. De aceea, poezia
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
ca și limbile ce li se împleteau în entuziasmul redescoperirii. — Nu-i rău pentru o pereche de tinerei, spuse Virgil Jones, iar Dolores O’Toole râse. Trecuse atâta timp de când n-o mai auzise râzând. Pentru el era un lucru încântător, așa că râse și el. Râsul a fost cel care a declanșat totul. Digurile s-au deschis, înecându-le ezitările. Trupurile lor s-au asaltat unul pe celălalt. La un moment dat Dolores a strigat: — Cocoașa mea! Apucă-mi cocoașa! Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
auzise de secole. Flaute și viori: interludiul unei liniști aproape uitate. I s-a pus un nod în gât. — Hai în biroul meu, domnule Vultur, a spus Ignatius Gribb. Bei ceva cu mine? Dezlipindu-și cu greu ochii de la această scenă încântătoare, Vultur-în-Zbor l-a urmat pe omulețul cel deștept și zbârcit. — E evident, domnule Vultur, că dumneata ești un om cu o bogată experiență de viață, rosti Ignatius Gribb. Se vede în fiecare gest al dumitale. — Casa dumneavoastră îmi amintește întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ieftin. Întrebați pe oricine. Era ora șapte într-o superbă seară de vineri, în plină vară. Lumina coaptă a apusului se reflecta în nenumăratele clădiri de sticlă care se înălțau spre cerul albastru al Wedgwood-ului, făcându-le, pentru un moment încântător, să pară magice, temple moderne închinate unei zeități cu puțin mai presus de Mammon 1. Străzile erau pline ochi cu forme de viață îmbrăcate în costume gri, cu capetele plecate, mișunând grăbite spre metrou, ca într-o variantă modernă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
decât șampania. Mătreața îi acoperea umerii ca pudra de talc, numai că mai puțin parfumată. Aftershave-ul lui dăduse o luptă cu mirosul greu al whisky-ului și pierduse. — Mă întrebam dacă ești liberă în seara asta. Știu un restaurant franțuzesc încântător și discret... Am avut o clipă imaginea în fața ochilor. Am sta la lumina lumânărilor pe o canapea roșie de pluș în cel mai îndepărtat colț, iar el mi-ar atinge lipicios mâna. Apoi ar tot urca până când piciorul lui l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]