2,060 matches
-
Totul era plătit de Viking, al cărei prim editor pusese mâna pe carte la o licitație comună a trei case de profil. Asta era tot ce știa Jina, tot ce reușise să afle de la Alice pe parcursul unei serii de telefoane încântate și grăbite. Jina s-a îmbrăcat pentru prânz, apoi a condus până-n partea cealaltă a orașului, la Zutto’s, acolo unde Irene comandase deja „curcubeul” - un asortiment de rulouri California, ton, țipar și calmar. Lângă ea era așezată Mary Bonelli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Irene s-au mai relaxat puțin. Ajuns în fața lui Alice, Drew i s-a prezentat. În timpul ăsta, terrierul a început din nou să țopăie. Mă bucur foarte tare să te cunosc. Tot orașul are cartea ta. Nici nu știi ce încântat am fost când am aflat că vrei să scrii despre locurile astea. De-aici, eu nu pot să fac mare lucru. Nu pot decât să-i educ pe puținii turiști care ajung până la noi. Dar tu, tu poți să scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
precedentă, de când văzuse jinn-ul. Nu înțelegea de ce toată lumea petrecea atât timp vorbind, mâncând și pierzând vremea prin jurul cabanei. Barca stătea de pomană, trăgând către râu și-l chema la ea. Să mergem. Să mergem. Să mergem. Danny s-a îmbrăcat încântat, și-a pus în geantă Game Boy-ul și periuța de dinți. Apoi a văzut biletul lipit pe ușă. Suntem pe munte, cu Ellis. Tu și Charlie rămâneți în tabără. Mama Fir-ar al dracului, a exclamat băiatul. Afară, cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să se simtă mai bine în apă decât pe uscat, ca un om să nu se teamă de înec sau de frig. Zach a clipit și Jina a dispărut în pădure. Vocea lui Andy a plutit dinspre cabană - un chițăit încântat, atunci când a luat cartea cu Regina Zahărului. Andy și Pearl jucau Țara Dulciurilor de douăsprezece ori pe zi, iar copilului nu-i păsa niciodată dacă pierdea sau câștiga. Când oricare dintre ei ajungea la castel, el își punea jetonul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
eu ieri dimineață, Înainte de a pleca, și sînt sigur că nu mi-ar fi scăpat nici dacă ne-am Îi Încrucișat pe scări rulante care mergeau În direcții opuse. Aceasta era o tehnică personală de observare și am fost foarte Încîntat cînd mi-am dat seama că și colegii mei o găsesc bună. Doar șeful meu era de altă părere. El Îi considera pe toți cei care se entuziasmează de ceva niște proști. Timpul ideal pentru observație era Însă noaptea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care o practica, bănuiesc, cînd Își punea În cap să facă cuceriri. Ca și cînd i-ar fi cerut aprobarea, soția mea spuse: — Camera soțului meu e pregătită, așa că poate veni oricînd. Fata Îmi aruncă o privire impertinentă și murmură Încîntată: — Îmi plac bărbații. Nu cred, Însă, că mă mai pot Întoarce. Șoseaua mi se părea ba albă, ba neagră. Mergeam cu nouăzeci de kilometri pe oră, deci cu zece kilometri peste viteza legală... Motorul ambalat răsuna precum ventilatorul Între lamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
linie dreaptă în etapa în care trebuie să lucrez la ultimele capitole din cartea pentru Polirom și, cu asta, bilanțul ar fi foarte bun: un curs, un studiu internațional și draftul la o carte românească. Aș fi mai mult decât încântată ca asta să fie cu putință și aș avea tupeul să mă întreb cum de stau alții ani de zile plecați și nu rămâne mai nimic în urmă. Când am ajuns aici m-am temut că nu voi intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ajunsese să nu mai dorească mai mult, cu timpul ajungi - gândea - să te mulțumești numai cu plapuma pe care o ai. Spre sfârșitul după-amiezii ne trezirăm din somn și profesoara de franceză păru, ochilor mei obosiți, strălucitor de frumoasă. Era încântată că ne vedem din nou ca și cum nu ne-am mai fi văzut de timp îndelungat. Părul, ce nu-i mai era prins în coc (uitare neglijentă sau calcul al unei altfel de cochetării?), i se oglindea în apele „lacului” lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vrea? Nu-i vorbă, nici înainte nu-l întrebase... măcar așa, că exista și el. Și tot amestecând gândurile, se văzu din nou în anul 1928, tânăr, elegant, cu papion la gulerul cămășii scrobit, alb, impecabil, și adormi, în sfârșit, încântat. 9. Mă aflam în tribunal, la biroul meu, când unul dintre grefieri, tânăr, înalt, bătu la ușă (politețe ce se va uita cu timpul), o deschise și îmi spuse (avea ceva desuet-ceremonios în voce, ba chiar în alcătuirea frazelor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o zăpăceală de moment, altă explicație nu se afla, căci el rosti cu un zâmbet ce păru amabil: - Să poftească, o aștept cu plăcere! „Ce bine e să ai de a face cu oameni civilizați”, își spuse proprietăreasa și plecă încântată. După vreun sfert de oră, profesoara rosti, prefăcându-se a fi uitat: - Aaa! Trebuia să mă duc la domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel, găsind cererea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Când ajunsei acasă doamna Pavel îmi înmâna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul în marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată Franța, esența ei...”. O altă ilustrație aparținea mătușii: turnul Eiffel. Încântată doamna Pavel îmi cerea explicații asupra istoriei celebrului turn pe care nu i le putui da. Era ușor nemulțumită, căci dorea la rându-i să le transmită mai departe, căci în zilele ce urmară, făcu ce făcu și arătă mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a părut o veșnicie, cineva a întrebat: Unde te duci? —Hmmm? Acel cineva era Butch. Am fost surprinsă să descopăr că mai era încă acolo. —Să mă duc? Când? — Când dispari prin magie? Hei presto! Mi-a făcut cu ochiul încântat. —O! Sunt în culise, trag un fum. M-am întors iar spre Aidan și, când privirile ni s-au întâlnit din nou, intensitatea contactului a făcut să-mi ia carnea foc. —Mișto, a spus Butch. Și care-i șpilul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
concediată“ scrie pe ea... avea o sticlă de Jack Daniels la ciorap, mă jur... sub birou, sugând-o... - și am găsit un separeu la etaj. Jacqui a fost următoarea și, după opt minute, Aidan încă nu ajunsese. — Întârzie. Jacqui părea încântată. —Uite-l. Era jos, făcându-și loc prin înghesuială, părând puțin rătăcit. Aici suntem, l-am strigat. S-a uitat în sus, m-a văzut, a zâmbit cu toată gura și buzele lui au schițat un „Hei“. —Dumnezeule, e bestial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
finală de eliminare a Mângâietorului Delicat, nu? — Hai să mergem la toaletă, a zis Jacqui. Înainte de a migra spre casă. —Bună idee. Am urmat-o și am întrebat: —Ei bine? Mângâietor Delicat? —El? a exclamat. Categoric nu. —Bun. Eram mulțumită - încântată chiar - că Aidan obținuse cu brio certificatul de non-Mângâietor Delicat. Plină de admirație, ea a adăugat: — Pariez că e greu să-l ții în lesă pe unul ca el. Zâmbetul meu a pălit imperceptibil. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Sâmbătă după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a intrat pur și simplu. Bucuria de a-l vedea era la fel de intensă ca soarele dogoritor al amiezii - exultam. — Era și timpul, am exclamat. S-a așezat pe un colț al biroului și a zâmbit cu toată fața. Părea deopotrivă încântat și sfios. — Te bucuri să mă vezi? a întrebat. —Doamne sfinte, Aidan, sunt atât de fericită! Nu-mi vine să cred. Mi-era teamă că n-o să te mai văd vreodată. Purta aceleași haine pe care le purtase în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că nu era o marcă destul de scumpă pentru ea. —Primești vreodată vreo chestie de la Visage? a întrebat. Marca aia îmi place. Putem să intrăm? a spus Leon. Sunt lihnit. —Tu mereu ești lihnit. Diego însuși era la recepție și părea încântat să ne vadă. Hei, oameni buni! A trecut ceva vreme. Ne-a privit cu ochi foarte strălucitori ca să dea impresia că nu-mi observase cicatricea. O masă pentru patru persoane? —Patru, a zis Leon, arătând spre masa noastră obișnuită. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un tablou la altul și de-abia dacă am deschis gura. Uneori ne aflam chiar în săli diferite, dar eram legați de un fir nevăzut. După ce-am văzut totul, Mitch s-a uitat la ceas. — Ia te uită! Părea încântat și aproape că zâmbea. Asta ne-a luat două ore. Ziua e aproape gata. O săptămână bună, Anna! Ne vedem duminica viitoare. —Anna, răspunde. Știu că ești acolo. Sunt jos și trebuie să vorbesc cu tine. Era Jacqui. Am înșfăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
intoxicație gravă și că trebuie să stau pe tușă vreo patru-cinci zile. L-am sunat pe Colin și i-am zis tragica poveste. A râs și-a zis c-o să-i spună lui Harry, dar că n-o să fie prea încântat. După două secunde, sună Harry, zbierând din toți rărunchii, dându-i cu „avansul mai mult decât generos“ (este) și că ce se întâmplă dacă tocmai azi Detta închiriază o cameră la hotel cu Racey O’Grady, și eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a întrebat: —Babe Ruth a fost vândut de proprietarul echipei Boston Red Sox spre a finanța realizarea unui muzical pe Broadway. Cum se numea acesta? Mitch a dat din umeri, dezarmat. — Eu țin cu Yankees. —E OK, i-am șoptit, încântată. Știu eu. Se numea No, No, Nanette. —De unde știi? —Aidan e fan Red Sox. Nu. Spusesem ceva greșit. Aidan era fan Red Sox. Cuprinsă de șoc, am pierdut contactul cu propriul meu corp. Aproape că am avut impresia că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Am recunoscut că suntem neputincioși în ceea ce privește alcoolul; că viețile noastre ne scapă de sub control. L-am schimbat în: 1) Am recunoscut că suntem neputincioși în ceea ce privește zona T cu exces de sebum; că pielea noastră ne scapă de sub control. Eram destul de încântată, dar, pentru a merge mai departe, aveam nevoie de toți cei doisprezece pași. Am sunat la Rachel, însă nu mi-a răspuns, așa că, fără chef, am întrebat-o pe Koo/Aroon de la EarthSource. A deschis sertarul și mi-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
estetică. Capitolul 42tc " Capitolul 42" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Fund mușcat! Aseară m-a sunat Colin. A zis că are informații că Detta Fear s-ar afla în cuibul select din Dalkey al lui Racey! Încântată. Încântată la culme. Poate reușesc să-i dau în sfârșit de cap slujbei ăsteia afurisite. Am condus într-o viteză până acolo! Dar casa lui Racey avea încă poartă cu interfon, ziduri înalte, țepușe în vârf. Cum reușesc alți detectivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deși părul lui nu era destul de negru. Ar fi putut fi dacă n-ar mai fi folosit Sun-In (nega vehement, dar știam cu toții că o face), pentru că ținea foarte mult la șuvițele lui șaten-aurii. O să fie bine, a zis Teenie, încântată. Și a fost. Cât a ținut cina, Joey și Jacqui nu s-au dezlipit unul de celălalt, șușotind și chicotind, și hrănindu-se unul pe celălalt. Singura persoană care nu era fascinată era Gaz și asta era probabil pentru că, noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
așteptam. Capitolul 46tc " Capitolul 46" Franklin s-a aplecat deasupra biroului meu, a privit cu coada ochiului spre Lauryn și a zis: —Anna, avem în sfârșit o confirmare asupra datei pentru prezentarea Formulei 12 din partea celor de la Devereaux. A zâmbit încântat și, deodată, simțind că mă trece un fior pe șira spinării, am știut ce avea să se întâmple. Înainte chiar ca el să rostească propoziția, am știut ce avea să spună. —Miercurea viitoare. 6 octombrie. Ora 9 dimineața. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deocamdată, nu? Ceea ce înseamnă că trebuie să rămâi una din fetele de la Candy Grrrl până când se lansează Formula 12. Adică ținută Candy Grrrl. M-am uitat urât la ea, fără să-mi maschez ciuda; avea dreptate. A dat din umeri, încântată. —Hei, la naiba, doar a fost ideea ta. —Cât timp? am întrebat. —E campania ta. Cât durează până faci senzație? Vreo câteva luni tot o să fie. — Fără pălării, am zis. Nu port pălării. —Ba da, pălării. Trebuie să o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-și începe existența oficială, trebuia să pregătesc departamentul nostru. Voiam să plasez cercul de birouri al Formulei 12 cât mai departe cu putință de Lauryn; nu era încântată, câtuși de puțin, că obținusem o altă slujbă. Era și mai puțin încântată că o luam pe Teenie cu mine. Cealaltă asistentă a mea era o tânără vioaie pe nume Hannah - o furasem celor de la Warpo și o salvasem de la o viață de ținute sinistre. Recunoștința pe care mi-o purta avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]