1,239 matches
-
a parfumurilor". Dora se decide în fine să intre în camera cea spațioasă la a cărei ușă stăruise să bată și nu primise nici un răspuns. Teodora tocmai conduce spre ușă un bărbat scund și spătos îmbrăcat într-o pufoaică și încălțat cu pâslari. Este înfășurată în aceeași bertă cu înfățișare de mantie de culoarea măslinei, bordată de franjuri înnodate în mod bizar. Artiomușca... Îi zace nevasta de mai multe zile și azi are mari fierbințeli. I-am dat niște picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
făcută, se umpleau de zâmbet și de amabilitate. Își simțea mâinile nesigure, lipsite de vlagă, parcă era după o boală sau după o noapte cu febră mare. Ajunse acasă istovită, o dureau îngrozitor pulpele și asta pentru că după multă vreme încălțase pantofi cu toc. Dar nu putea sta locului o clipă, mergea prin apartament, căuta din ochi ceva și nu știa ce. Intră în baie, se privi în oglindă, lăsă capul pe spate și urlă prelung, din gâtlej. Observă că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sărind în sus până la gura vasului. Unde te-oi fi uitând, îl apostrofă din urmă nevastă-sa, deși știa bine că omul are vederea slabă. Mergeau după cei doi oaspeți prin zăpadă spre poartă, tatălui îi atârnau șnururile de la ghetele încălțate în grabă, mama cu o pereche de pantofi de-ai bărbatului în picioare, cu paltonul pe umeri. Nu vreți să mai stați, dacă nu mai vreți... Caisul avea crengile încărcate de zăpadă. De acolo, din pragul casei, privindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avusese de-a face, nu cu doi adversari, părinții Carminei, ci cu doi învinși. Aplecându-se cu tot corpul în față și-a întins picioarele și a murmurat cu voce groasă: Ehei, mai înainte vreme săreau trei vânzători să mă încalțe, am apucat un magazin renumit, al lui Găureanu, ce pantofi găseai acolo, ce calitate, ce servire... acum cine să se mai uite la picioarele mele? Și întinse demonstrativ către ei o gamba subțirică, prelungă, străbătură în parte interioară de vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu mai era nimic de făcut, își dăduse toată silința. Ei și ce, își zise, a doua oară n-o să mă mai invite. Atâta pagubă! Nu admise să facă nici un artificiu cosmetic. Nimic altceva în afară de ruj. Porni către hol își încălță cizmele. Una nu avea flec știa că toată încălțămintea ei prezenta asemenea defecte și doar cizmăria se afla în apropierea blocului, dar nu avea rost să încerce să încalțe altceva. Pe urmă ieși, trânti după ea ușa, grăbită să închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici un artificiu cosmetic. Nimic altceva în afară de ruj. Porni către hol își încălță cizmele. Una nu avea flec știa că toată încălțămintea ei prezenta asemenea defecte și doar cizmăria se afla în apropierea blocului, dar nu avea rost să încerce să încalțe altceva. Pe urmă ieși, trânti după ea ușa, grăbită să închidă, să nu deștepte vreun spirit interior, plin de-o ironie mușcătoare, care să-i spună: Acum o jumătate de oră îți dădeai sufletul, erai gata să cazi eroic peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea plăcerea lecturii, el nu punea mâna pe o carte decât dacă îi deservea unui scop strict, apropiat. Se plimba ca un turbat prin camere, trântea ușile, se proptea cu mâinile de pervazul ferestrei, pe urmă se hotăra brusc, își încălța pantofii, își lua trenciul, cobora scările în goană sărind treptele din două în două. Trei minute mai târziu, strict după ceas, auzeam portiera trântită și zgomotul motorului pus în funcțiune. Pleca să-și toace timpul aiurea, pe traseu găsea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grabă cearceaful. Nu mai putea sta. Privi în jur atentă. Nu cunoștea pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea răului o irita. Din când în când își apuca genele și trăgea de pleoapă. Simțea o mâncărime plăcută, globul ocular parcă se încălzea sub pliul alunecos. Către sfârșitul programului avu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
recepție cerea cheia, i-a trecut prin minte că nici măcar nu știa cum îl cheamă pe bărbatul care avea s-o urmeze în cameră, desigur avea un nume dar nu-l reținuse... Îl întâlnise pe Trofin cu totul întâmplător. Era încălțat cu pantofi albi, sport, avea un mers foarte degajat, mișcări spontane: nu semăna deloc cu omul îmbrăcat în pijama, cum îl văzuse ea deseori, care-și târâia de colo, colo, papucii prin apartament. Acela părea un prizonier, prizonier al propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Am îmbrăcat o cămașă proaspăt călcată și am ieșit în stație. Duminica dimineața, străzile din preajma căminului păreau moarte. Erau practic pustii și aproape toate magazinele închise. Diversele zgomote răsunau într-o asemenea zi cu o claritate de nedescris. O fată încălțată cu saboți a traversat strada lăsând în urma ei ecoul fiecărui pas, iar patru-cinci băieți aruncau cu pietre în niște cutii de conserve goale pe care le aliniaseră chiar lângă refugiul de tramvai. Am văzut o florărie deschisă, așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am văzut de pâine și de cafea. După micul dejun, Reiko și Naoko au zis că se duc să hrănească păsările. M-am oferit să merg și eu cu ele. Au îmbrăcat ni[te haine de lucru și s-au încălțat cu cizme din cauciuc, albe. Colivia era, de fapt, o adevărată „casă“ cu păsări, amplasată într-un părculeț din spatele terenului de tenis. Era înconjurată de straturi de flori, tufișuri și bănci. Am văzut acolo puișori, porumbei, păuni, papagali și multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să fiu tânără. — De ce nu? am întrebat-o. — E atât de complicat! răspunse Reiko. A fluierat iar Proud Mary în timp ce punea mătura și peria la loc. Apoi a închis magazia cu unelte. Cele dou\ femei s-au întors acasă, au încălțat niște teniși și au zis că pleacă la câmp. — Mai bine stai acasă și citești ceva, îmi sugeră Reiko. Nu e prea interesant ce facem acolo și, în plus, muncim în grupul nostru. Cât ne aștepți, continuă ea, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ea, cu pauze studiate, de parcă făcea o demonstrație. A intrat apoi în camera în care se afla pianul și a scos o perie din geantă. Și-a periat părul, și-a șters sângele de pe buze cu o batistă, s-a încălțat și a ieșit. În timp ce pleca, mi-a trântit: „Să știi că ești lesbiană. E adevărat. Oricât te-ai feri, tot lesbiană mori.“ — E adevărat? am întrebat-o pe Reiko. Reiko își strânse buzele și se gândi puțin. Păi, este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi berea. Cred că e minunat când ești convins că iubești cu toată puterea inimii. — Sunt proastă și demodată, spuse ea. Mai vrei o bere? — Nu, mulțumesc. Trebuie să plec. Îți mulțumesc din suflet pentru bandaj și bere. În timp ce mă încălțam, în hol, a sunat telefonul. Hatsumi s-a uitat la mine, apoi la telefon, și iar la mine. — Noapte bună! am zis eu, ieșind. Când am închis ușa, am zărit-o ridicând receptorul. A fost ultima oară când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că ar fi încântate să mă vadă, că Naoko avea momentan probleme cu scrisul și mă ruga să nu mă îngrijorez pentru că i se mai întâmpla, uneori, așa ceva. Când a început vacanța, mi-am îndesat lucrurile în rucsac, mi-am încălțat cizmele și am plecat spre Kyoto. Doctorul cel straniu avusese dreptate - munții acoperiți de zăpadă erau incredibil de frumoși. Ca și la vizita anterioară, am dormit două nopți în același apartament cu Naoko și Reiko, am petrecut trei zile făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vreau să vorbesc acum cu tine.“ Îmi dădeam seama din tonul vocii ei că nu-mi acordă nici o șansă. Midori era întotdeauna însoțită de fata cu ochelari sau de un individ înalt, tuns scurt, cu picioare incredibil de lungi și încălțat cu bascheți albi. Aprilie a trecut, a venit luna mai, dar aceasta a fost și mai groaznică. În plină primăvară, eu simțeam o apăsare dureroasă pe inimă și aceasta se accentua la apusul soarelui, când parfumul magnoliilor stăruia mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Înjurat În minte: era doamna Britz, administratoare, patrula pieței și agenție de colectat datorii, toate astea Într-o singură persoană. — Cât despre mine, eu abia aștept să-mi plătiți chiria, tună și fulgeră când ajunse la etajul meu. Zâmbind, Își Încălță un papuc căzut, sprijinindu-se de ușă. (Trebuie să mărturisesc că papucii aceia nu m-au convins niciodată din punct de vedere estetic. ) După ce Îl urmări cu privirea pe Wickert până când acesta dispăru În dosul scărilor, se Întoarse spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce m-a deranjat. Oricum, În loc să continue Îndeletnicirile minunate și josnice la care ne dedăm de obicei, Își aprinse o țigară și arătă cu degetul Îmbrăcat În piele spre pantofii cu toc de lângă oglindă. Dacă doream, eram liber să-i Încalț și să defilez o vreme ca un manechin pe podium. Doar nu voiam să rămân școlărița asta obraznică pentru totdeauna, cu siguranță aș fi vrut și eu să devin o „femeie respectabilă“? Mai devreme sau mai târziu trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era bolnavă, fiindcă mintea ei părea la fel de limpede ca o oglindă venețiană lustruită de curând. În dimineața asta era greu să te pronunți. Era prea devreme ca să te pronunți. — Bună dimineața, Petite-Ma!a exclamat Asya pe când Își târșâia picioarele Încălțate În papucii de culoarea lavandei spre masă, după ce În sfârșit se spălase pe față și pe dinți. S-a aplecat spre bătrână și a sărutat-o zgomotos pe amândoi obrajii. De când era mică, dintre toate femeile din familia ei, Petite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
emanată“, care cheamă oamenii să apere televiziunea, radioul sau Ministerul Apărării. Rezultatul este o psihoză generală. Cei dinăuntru trag în militarii sau civilii suspecți, despre care li se spune că ar fi teroriști. Portretul robot: brunet, neras, îmbrăcat sport și încălțat în bocanci. La rândul lor, cei veniți să apere noua putere revoluționară pun mâna pe arme și ripostează. Când se trage linie, se adună 900 de morți. Cu vântul alegerilor în spate, revoluționarii din „Asociația 21 decembrie“ cer reexaminarea dosarelor
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
cel care nu reușește să și pună ordine nici în sentimente și nici în ambiții, nici în cunoștințe și nici în convingeri, nici în reacții și nici în metabolism. El este activ dar ineficient, un om care îmbătrînește dar se încalță în continuare cu ghetuțe de copil, simte mai mult decît semenii săi, dar comunică mai puțin, are răbdare în fața detaliilor și este grăbit în fața esențialului. Un veritabil om-vraiște are oroare nu de vid (cum este cazul cu mama natură) ci
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dân ogeacu mare. Pă ce punem pariu că, cu toată glagorea care ați tezaurizat matale În tărtăcuță, n-o să cartoforiți În bobi În a cui tiroidă mi-am bunghit ochiu pătrunzător? Păi, iera chiar Scuipatu Brun În antricoate și cotleți, Încălțat cu galibarda lui cu bor Îngust, care-și da talente cu niște straie pă cai mari și cu umblători Fray Mocho. Tot un drac ie să-mi văd pă vechiu amic dân Obor și să mă Îngrop șapte zile pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dispar, verbi gratia, cei care, În Brazilia sau Africa, inspiră acum mireasma iasomiei sau citesc, mai harnici, un bilet de microbuz. Alte societăți Îngăduie ramificarea În subgenuri care interesează de la sine; verbi gratia, cei loviți de tuse măgărească pot să Încalțe, chiar acum, papuci, sau să o ia năvalnic la goană, urcați pe bicicletele lor, sau să facă o transbordare la Temperley. O altă ramură o formează cei care rămân străini de aceste trei trăsături atât de omenești, inclusiv tusea. Doctrina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la masă să-și continue jocul întrerupt. În iarna aceea hotărârea tatălui meu de a nu mă mai lăsa să mă duc la școală a devenit, practic, un fapt, deși din gură nu mă oprise; nu aveam cu ce mă încălța. M-am dus doar când am putut merge desculț; și atunci am trăit acele ore de spaimă despre care am pomenit al cărei motiv dacă s-ar fi dezvăluit s-ar fi petrecut o catastrofă. Conștiința măsura proporțiile dezastrului care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se intimidă și tăcu. Mai văzuse și el elevi prin sat, dar nici unul nu făcea ca mine... Umblau în grupuri, râzând, sclifosindu-se... organizau baluri, serate. E drept că nici n-aveam cu ce să mă îmbrac și să mă încalț ca să mă duc și eu, dar chiar de-aș fi avut și chiar de m-aș fi dus, credea el, neștiind că de fapt asta era suferința mea ascunsă, nu acolo mi-era mie gândul... Dar unde...? De fapt nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]