1,244 matches
-
trebui călărit în galop. — Și ce mai aștepți? interveni poruncitor Ștefan. — Să trăiești, iertare, domnia ta, nu am îndrăznit. Armăsarul e cam nărăvaș și dacă mă trântește îmi scapă și o ia razna. Poruncește să mă însoțească cineva, pe alt cal. — Încalec eu pe Breazu, caută-ți un cal și urmează mă, porunci Ștefan, luând căpăstrul din mâna lui Turculeț. Grăjdarii, plecându se, încercau să se depărteze din fața beizadelei, care astăzi părea mai înverșunat decât Breazu, dar nu fură lăsați. Ordinele scurte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
subțire tot din argint. Pe cap, cuca din blană de vidră ornată cu catifea de culoarea aramei topite avea în partea dreaptă o agrafă asemănătoare celei de la gât, fixând penele de struț care în bătaia vântului se mișcau unduitor. Era încălecat pe un armăsar negru al cărui harnașament din piele neagră era bătut mărunt cu ținte de aur. Cei doi prinți călăreau armăsari roibi pursânge englezesc. Erau îmbrăcați cu aceeași eleganță căutată ca și tatăl lor, mantiile de brocard auriu având
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în cortul său împreună cu doamna și cu cei trei fii. Norii se spulberaseră și soarele ardea, ridicând din ierburi și din bălți un abur înmiresmat. Kuciuk Selin nu putea să se odihnească. Căută din ochi, de la înălțimea calului pe care încălecase, să vadă care este cortul în care ar putea fi Toma Cantacuzino, întrebă chiar un dorobanț din gardă unde îl poate găsi. Acesta îi arătă un cort aproape tot atât de arătos ca și cel al voievodului, dar imbrohorul renunță să-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vestind venirea întunericului. O să aprindem torțe, n-ai grijă, o să se vadă bine, spuse vodă în românește. — N-am grija luminii, măria ta, am grija beizadelei Ștefan, spuse vătaful privind nemișcat spre dansatori. — Ștefan? Ce-i cu Ștefan? — Să nu încalece mâine în zori. Ia-l în rădvan cu măria ta. — Bine, fie. Câți sunteți? — Cu iscoade și cu oamenii noștri din tabără, vreo două mii. — Ce mai este nou? — Ienicerii de la Stambul n-au primit solda de astă iarnă. E rost
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
munte, imitând galopul cailor în ritmul lăutarilor. Pe rând, fiecare ceată își luă rămas bun de la domnitor, pierzându-se în noapte și în codru. Erau românii de peste Dunăre, care la liturghie pomeneau numele voievodului lor. A doua zi, când să încalece, prințul Ștefan s-a împiedicat, a căzut și și-a scrântit mâna. I-a tras o doctorul Pylarino, dar i-a spus să nu încalece trei zile, așa că în caleașca domnească, alături de vodă și marele spătar Mihai, se urcă și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
românii de peste Dunăre, care la liturghie pomeneau numele voievodului lor. A doua zi, când să încalece, prințul Ștefan s-a împiedicat, a căzut și și-a scrântit mâna. I-a tras o doctorul Pylarino, dar i-a spus să nu încalece trei zile, așa că în caleașca domnească, alături de vodă și marele spătar Mihai, se urcă și Ștefan. Lângă caleașcă, în același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Văzându-l vodă pe clucer, i-a poruncit să-l caute și să-l aducă pe imbrohor. Calul Cioranului fiind tot numai o apă, clucerul, om voinic și mâncăcios din fire, i-a cerut beizadelei să-i dea voie să încalece armăsarul ce făcuse drumul până acolo fără nici o povară. Beizadea Ștefan încuviință și clucerul descălecă de pe calul său și sări vioi în șaua armăsarului. Nu se avântă bine în galop că și căzu de pe cal cu șa cu tot. Muri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aproape că mă apucă spaimele și mi-e că mă întoarce brânca. — Taică, era pregătită pentru mine? Spune, că-mi plesnește tâmpla stângă! — Era, ce nu-ți amintești că te-ai împiedicat fiindcă ți-am pus eu piedică? — Și dacă încălecam eu? — Nu încălecai, Ștefane. În întunericul cortului, așezați pe spate pe matrațuri umplute cu iarbă de mare imitând divanele, cei doi bărbați întinseră mâinile să și le întâlnească. A prințului era rece, umedă și tremura ușor, a domnului era caldă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apucă spaimele și mi-e că mă întoarce brânca. — Taică, era pregătită pentru mine? Spune, că-mi plesnește tâmpla stângă! — Era, ce nu-ți amintești că te-ai împiedicat fiindcă ți-am pus eu piedică? — Și dacă încălecam eu? — Nu încălecai, Ștefane. În întunericul cortului, așezați pe spate pe matrațuri umplute cu iarbă de mare imitând divanele, cei doi bărbați întinseră mâinile să și le întâlnească. A prințului era rece, umedă și tremura ușor, a domnului era caldă, bună și mângâioasă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să fi fost doar o părere, crezi în alt fel de duhuri? Nu, măria ta, nu cred în duhuri, dar cu păsările tot nu știu ce se întâmplă. — Hai, să vedem. Poruncește să ne-aducă doi cai din caii domniei tale, să încălecăm noi și beizadeaua Ștefan. Probabil că voievodul se supărase pe cineva neștiut, pentru că începu să vorbească țipat de se auzea peste zgomotul copitelor pe pământul bătătorit: — Vreau să-ți dovedesc că nu sunt duhuri și că păsările sunt doar speriate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un aer distrat, răsucea bastonașul dintr-o mână în alta, fără să se uite la unchiul său. Până să fie aduși caii lui Selin, alaiul domnesc a străbătut un loc împădurit, ieșind spre o vale cu pășuni, așa că domnul a încălecat vesel că se poate dezmorți după ceasuri întregi de mers în caleașcă. Înainte de a sări în șa, Ștefan și-a privit întrebător tatăl, și-a mușcat până la sânge buza de jos și s-a avântat pe cal. A pornit primul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să te aducă pe măria ta aci la Odrii nu s-a gândit și la astfel de întrebări? Cumnatul nostru, marele paharnic Scarlat, a avut parte de o viață liniștită la Târgoviște, jucam împreună șah și discutam filosofie, iar când încăleca putea să zboare călare unde voia, nimeni nu-i tăia curelele de la șa. Eu ce aș avea de spus? — Bine, beizadea Ștefan, dar nimeni de aici nu este vinovat de cele ce s-au întâmplat la Turlac, se grăbi să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai Cantacuzino este la mâna lui vodă și este obligat să-i dea informații de când cu șaua calului lui Ștefan. Dar și împiedicatul prințului și scrântitul mâinii sunt cusute cu ață albă. Deci vodă știa că Ștefan nu trebuia să încalece. De unde? Ștefan nu știa, pentru că nici acum nu i-a trecut supărarea. Are sentimentul că este pionul care trebuia sacrificat înaintea unei mutări importante, mi-a spus Selin aga despre asta. Despre tronul Moldovei rețeaua prințului nu aflase, el Mavrocordat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar să mă sperie, dar puteam să și mor, după cum s-a dovedit. Cred că știi că era pusă la cale întâmplarea și m-ai ferit, dar vrând să afli cine era făptașul, l-ai lăsat pe Panait Cioranu să încalece în locul meu... — Ștefane, mă învinuiești de moartea lui Cioranu? Habar n-aveam că sunt tăiate curelele șeii. — Nu te învinuiesc de nimic, decât că-l lași nepedepsit pe ticălos. — Ticălos, spuseși? Nu este vorba de un singur ticălos, și nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
precedând Duminica Floriilor între prânz și chindie sosi poruncă de la mitropolitul Târgoviștei pentru cuvioșia sa ca să vină cât poate de repede pregătit de drum să însoțească un oaspete de vază spre mânăstirile din codrii Olteniei. Grabnic își luase desaga și încălecase asinul căpătat acum un an de pomană de la niște ciobani cărora le sfințise agheasmă la stâna din munte. Într-un ceas, coborând din deal și bolborosind rugăciunile panihidei când trecea prin Valea Voievozilor, „pentru ca Domnul Dumnezeu să-i pomenească pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vor vindeca mai repede dacă vor sta în adierea vântului. — Doar să nu se așeze vreo muscă, adăugă el zâmbind. Doamna Marica îl privea nedumerită, cum iese în bătătură, cum își dezleagă măgarul care fusese priponit de o ulucă, cum încalecă și pleacă. Nu-și aducea aminte să-l fi văzut până atunci, și nici să fi auzit pe cineva vorbind despre el. — Gherasim, ieromonahul Gherasim, parcă așa spunea Ștefan că-l cheamă. Când m-oi întoarce, l-oi trece în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zi când una din bacante zări în razele soarelui de dimineață, zidurile templului. -Să ne distrăm suratelor-le instigă Agloanice-marea preoteasă. Ieșind din apă s-au îmbrăcat cu scurtele cămăși de in, punându-și centurile din piele fină de căprioară, încălecând caii. Pornind ca fulgerul către templul lui Jupiter, cu săbiile scurte ridicate deasupra capului, cu corpul aplecat în șea. Cele o sută de bacante s-au năpustit asupra străinilor care așteptau liniștiți sub zidurile templului pentru a fi primiți în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mai slabi cu firea. Supușii regatului nu se alegeau cu nimic din această stare a lucrurilor decât cu prigoană, oprimare și sărăcie. Juzii, vornicii de anchetă și noua tagmă de clevetitori insolenți, crainicii fără scrupule, de proastă calitate, l-au încălecat pe Domnitor, având putere chiar mai mare decât acesta, sau mai degrabă lipsă de bun simț. Sfetnicii în frunte cu marele dregător, în loc să-și puie osul la treabă ajutând la treburile țării, puneau bețe în roate Domnitorului știrbindu-i autoritatea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
când, atrași de știuleți, părăseau miriștea și jefuiau porumbul. Dar se supuneau, reveneau la iarba cuminți, iar eu îmi vedeam de citit. Seara îi despiedicam și îi legam cu căpestrele. Mă urcam pe spinarea celui din stânga, nu complet, nu-l încălecam, dădeam piciorul într-o parte și plecam. De ce n-o luau razna? Totuși, câteodată se speriau, ciuleau urechile, băteau din picioare cuprinși de panică și sforăiau, gata s-o ia la goană bezmetică și atunci copilul de pe spinarea lor, ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spre satul care, poate, le zburase o clipă din minte. Trăgeau singuri la fântână, intrau singuri în grajd îndată ce descălecam în curte. Da, erau puri, fiindcă erau castrați. Armăsarul alerga prin curte nechezând, izbea cu picioarele, nu puteai să-l încaleci, te trântea, rupea gardurile, mușca... era superb, dar era smintit, ca și omul... Iapa însăși nu era nici ea de stăpânit până nu era dată la armăsar. Dacă animalul numit de Swift Yahoo ar fi pățit și el la fel
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că a mai îmbătrânit puțin. Își simțea sufletul tot mai greu când se gândea la atelier, la tovarășii de muncă, la patron, cu care în curând va trebui să dea ochii. Fernande se neliniștise: - Ce-o să-i spuneți? - Nimic. Yvars încălecase pe bicicletă, dând din cap. Strângea din dinți; pe fața lui mică, negricioasă și zbârcită, cu trăsături fine, nu puteai desluși ce gândește. - O să muncim. Nu-i deajuns? Acum mergea pe bicicletă, cu fălcile încleștate, stăpânit de o mânie tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ajutor de contabil, negustoraș de pânzeturi sau nasturi, cu vocea lui, atât de... — Am fost punctual, ați observat. Vă rog să vă apropiați. Nu sunt făcut decât pentru auditoriu restrâns. Și pentru convorbiri la mică distanță. Înghițea litere, cuvintele se încălecau, ritm inegal, sincopat. O ceață între și peste cuvinte. Gândea în salturi. Glas cald, dar poruncitor, amestec de fermitate și frică, blândețe, putere, da, chiar duritate. — În consecință, acum, vă apropiați, nu-i așa ? Urmărea cum femeia se mută pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a umilit! Klapka se uită la dânsul, înțelese că dorește un răspuns sau barem un cuvânt, dar îi fu frică să vorbească. Bologa aștepta cu ochii împlîntați în tăcerea căpitanului, apoi șopti: ― Adio!... Ordonanța lui Klapka aduse calul și Apostol încălecă și porni fără să mai întoarne capul. ― La revedere, Bologa! strigă căpitanul, văzîndu-l că se depărtează. Lui Apostol i se păru că și Klapka își bate joc. Dădu pinteni calului. Trebuie să ajungă în sat cât mai repede, să se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și cu folos. Aceleași cuvinte a folosit și Cehov. Dar noi nu găsim tensiunea necesară dintre ele. Opera scriitorului este , de regulă, ghiocul care reproduce îndeosebi valurile tumultoase ale copilăriei și ale adolescenței. Creatorii de artă știu că după ce ai încălecat un tigru, nu te mai urci pe o răpciugă. Pe artiștii mari îi interesează căutarea. Pe ceilalți - succesul. În marea poezie irumpe o nelămurită mâncărime cosmică. În artă, mai sus înseamnă, de regulă, mai singur. Pitecantropii epocii moderne au descoperit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pentru aceasta, s-au sculat și au luat pe prinșii de război, au îmbrăcat cu prada pe toți cei ce erau goi, le-au dat haine și încălțăminte, le-au dat să mănînce și să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toți cei osteniți, și i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la frații lor. Apoi s-au întors la Samaria. 16. Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împărații Asiriei. 17. Edomiții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]