1,280 matches
-
mă îndepărtam pe cărare. Era mereu acolo, în ușă, nemișcat. Dând colțul, n-am mai văzut decât foișorul cu fereastra sclipitoare din turnuri. Ajunsă acasă, am mâncat repede, răbdând sâcâielile lui Marcel cu stoicism și tăcând, rnai mult distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel, săraca, până și la masă cosea un tiv la vreo fustă sau la altceva. Rupea ața cu dinții și mai mușca din pâine. M-am culcat, ghemuită în așternut, cu scoica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dar sunt mulțumit că am copiii în jurul meu. Mama e cu noi, tata s-a pierdut între timp. Apucase să-și vadă doi din nepoți. Bine că n-a cunoscut-o pe fată, ar fi fost dezamăgit, căci Alice e încăpățânată, retractilă, bosumflată. Eu n-am mai scris nimic. Mă ocup de toate, de prea multe chiar. Sunt neliniștit, nemulțumit. N-am realizat nimic, doar copiii. Dar copiii vor pleca, fiecare cu viața lui. Eu am să rămân din nou singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
10! La revedere. La revedere! Urcând cărăruia prin livadă, Petre își zicea: Am câștigat o bătălie cu "domnul Postelnicu", dar nu și războiul! N-a fost ușor, "satrapii" ăștia mici sunt uneori mai greu de dovedit decât cei mari, mai încăpățânați, mai șireți, mai periculoși. Mai departe vedem noi! Avea deja multe planuri în cap la cine să meargă la București, pe cine să sune, cu cine să se vadă. Din vremea magazinului de bijuterii, avea, într-un sertar, o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dacă băiatul moare, nu va mai fi cine să te apere și toată vina va cădea asupra ta. — Negociezi din ce în ce mai bine. — Asta pentru că am un bun adversar. — Ce vrei să spui cu asta? întrebă celălalt, deranjat. Că ești cel mai încăpățânat interlocutor cu care m-am înfruntat vreodată. — Nu mă supăr, pentru că ești oaspetele meu și nu ne este îngăduit să ne supărăm pe oaspeți orice ne-ar spune. — În cazul ăsta renunț la acest drept, pentru că dacă nu accepți ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îngăduit să ne supărăm pe oaspeți orice ne-ar spune. — În cazul ăsta renunț la acest drept, pentru că dacă nu accepți ceea ce-ți propun vei dovedi că ești mai încăpățânat decât un catâr. — Ce-i ăla catâr? Cel mai încăpățânat animal de povară. Mai rău decât cea mai rea cămilă în călduri. — Nu cred că există o ființă mai încăpățânată decât o cămilă în luna aprilie. — Un tuareg intransigent... - insistă pilotul. Și hai să terminăm cu prostiile. Gândește-te puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
accepți ceea ce-ți propun vei dovedi că ești mai încăpățânat decât un catâr. — Ce-i ăla catâr? Cel mai încăpățânat animal de povară. Mai rău decât cea mai rea cămilă în călduri. — Nu cred că există o ființă mai încăpățânată decât o cămilă în luna aprilie. — Un tuareg intransigent... - insistă pilotul. Și hai să terminăm cu prostiile. Gândește-te puțin și recunoaște că propunerea este bună. — Nu trebuie să mă gândesc. Sunt de acord! — Slavă Domnului! Te interesează să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de data asta, cămila nu părea dispusă să-l ajute, mișcându-se mult mai leneș ca de obicei. Își legă de mână capătul căpăstrului, de teamă ca nu cumva din neatenție sau într-una din multele dăți când se împiedica, încăpățânatul animal s-o rupă la fugă pierzându-se în noapte, și i se părea că totul uneltea împotrivă-i, pentru a nu-l lăsa să înainteze pe cât de repede și-ar fi dorit. Temperatura începu să scadă. Începu să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
voastre! Eu o întind! Împinse pasagerii, ca să se așeze cât mai comod posibil în elicopter, își ocupă locul și, câteva clipe înainte de a pune în mișcare rotorul, arătă cu degetul direct spre Gacel, cu un gest prietenos. — Ești cel mai încăpățânat tip pe care l-am cunoscut vreodată! Dar mi-a făcut plăcere să te cunosc. — Și mie la fel! — Baftă...! O să aveți multă nevoie! — Și tu la fel. Baftă...! Cei patru membri ai familiei se dădură la o parte, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
portocaliu. — De acord! îngăimă. Mi se pare corect. Aisha nu se putu stăpâni și i se aruncă în brațe, în vreme ce Suleiman se mulțumi să schițeze un ușor zâmbet de satisfacție, în timp ce spunea: — Sunt încântat că francezul ăsta a fost mai încăpățânat ca tine. Ce facem acum? Plecăm cât mai repede. — Cu o singură cămilă...? observă Suleiman. Femeile nu vor suporta trei zile de mers. — Și ce soluție avem? — O să mă duc la Sidi-Kaufa și mă întorc cu un camion - răspunse Suleiman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
făcut ferfeniță manșeta blugilor ca să te arăți în oraș spre nemulțumirea (de dreapta) a părinților care se văicăreau degeaba că ți-ai crestat nădragii ăia sub formă de șalopetă pe care ai dat atîția bani dintr-un fel de dorință încăpățînată al cărei sens rațional le scăpa lor, tot așa cum îți scapă gestul cuiva care-și dă foc propriei case pentru a admira, în felul lui Nero, frumusețea de-o clipă a flăcărilor. Despre comunism, altfel Pe tinerii din sixties-ul hippiot
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a face o despărțire de o noblețe nemaipomenită, așa încît "întîia lui mare dragoste" să nu sufere nimic, și amândoi să rămână prieteni. Bineînțeles, aceste meditații Stănică nu le facea în fața Olimpiei, și unele ușoare insinuări se izbiră de neînțelegerea încăpățînată a femeii. Stănică se socoti atunci un martir neînțeles. - Iubita mea, zise el pe drum, înconjurînd mijlocul Olimpiei, știu, sunt un distrat, te neglijez. Spune-mi verde în față, osîndește-mă, iubirea mea. - Dragă, obiectă Olimpia cam acru, sunt măritată, avem
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu mine. Eu îțiapăr interesele tale, mă zbat pentru ele. Stau acolo ca să observ, ca să iau măsuri. - Ce măsuri să iei? Tata ți-a dat casa și niște bani, asta e totul, și nimic mai mult. Mama e și mai încăpățînată decât el. Ea are în cap pe Titi și pe Aurica, și nu mai poți scoate nimic de la ea. - Da, da, oamenii nu sunt eterni, știi, nu vreau să temîhnesc, ipoteza e îndepărtată, într-o zi o să moară și ea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol, de ce te porți cu el în așa fel încît să-i trezești speranțele? Otilia se răsucise încet pe taburet și cânta la pian, fără să răspundă. Felix lăsă capul peste claviatură, cu băgare de seamă, ca să nu rănească degetele încăpățînate ale Otiliei, și îngenunchind lângă ea, îi cuprinse picioarele. - Otilia, te rog, e adevărat ce spune lumea, că te-ai logoditcu Pascalopol? Fata se uită blând și lung, cu ochii ei albaștri, în ochii lui Felix, și spuse simplu și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moartea lui, fiindcă acum urma să-și scoată ceva din cheltuielile pe care le-a făcut cu clădirea. Pascalopol rămase foarte surprins de hotărârea bătrânului și prevesti că soarta Otiliei va rămâne din cele mai încurcate. Cunoscîndu-l pe moș Costache încăpățînat și capabil să facă iute contrariul, tăcu din gură. Însă, amărât pentru Otilia, îi vorbi acesteia, aceasta spuse nepăsătoare în glumă lui Felix, Marina îi auzi pe când bodogănea prin preajma lor și astfel află în cele din urmă și Stănică. Numai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix și că acesta a consimțit să vină. Ca să se înlăture orice neânțelegere, ajutând astfel și la împăcarea dorită cu moș Costache, era bine ca Aurica sau Titi să se ducă să-l cheme pe Felix. Titi ridică din umeri încăpățînat, Aglae îi dădu ghes, și Titi plin de rea-voință se ridică în sfârșit. Ieși în sală, apoi în curte și se opri. Pe Felix nu-l putea suferi din cauza superiorității care-l apăsa și-l încurca. De când urma la belle-arte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca la abator. Asta e omul. Sufletul? Unde e sufletul? În cap? În piept? În picior? În ce e sufletul? - Mai las-o, Stănică, cu prostiile tale! îl mustră Olimpia,făcînd un semn cu ochiul că asta face rău bătrânului. Încăpățânat, Stănică izbucni cu flacără mai mare, ca un foc stropit cu gaz. - Să-ți spun eu unde te duci după moarte, c-am fost cînddezgropa un mort să-l pună în loc de veci. Ia, niște oase acolo pline de pământ și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fie elementul decisiv: ea ne face să știm ceea ce știm, ea orientează capacitatea noastră de adevăr, pentru că valoarea de adevăr pare să aparțină doar cuvintelor. Aici e capcana și pe asta contează toți sofiștii. Noroc că apare, ca un catâr încăpățânat, forța senzitivă a lucrurilor concrete, rezistența realului față de intenția cu care cuvintele vor să-l capteze ca să facă din real prizonierul vorbirii. Sigur că e greu să descrii exact situația concretă a realității, țesătură de circumstanțe pe care lucrurile o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
gandirea pe care o disprețuim (sublinere adăugată de noi).” Moartea opoziției ar putea fi la fel de importantă în calitate de amenințare la adresa securitătii noastre, exact ca și aceea promovată de teroriști. Opoziția poate îmbrăca multe forme. Totuși, prea des persoana irascibilă, critică și încăpățânată este disprețuită. Inamicii opoziției din interiorul guvernului, comunității, de la locul de muncă și chiar în acele momente când media a creat o atmosferă de teamă față de cei care își doresc să provoace autoritățile. Sunt îngrijorat pentru viitorul nostru dacă vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
tact ! Să-ți ia mâna și să încerce să te tragă spre ea. Asta este ultima picătură care varsă paharul ! Ești roșu tot, urechile zmeurii, sângele îți vâjâie în urechi, nici nu ești sigur că ceea ce auzi este răspunsul ei încăpățânat : — Nu ne putem întoarce înainte ca să-ți spun... Să-ți spună ce ? Ce angajamente vrea să îți smulgă după câteva rendez-vous-uri ? Ai și trecut dincolo de jumătatea aleii și, cu pași mari și repezi, nemaipăsându-ți că îți stropești pantalonul -, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de pe obraz cu propria mea batistuță și să-l trag mai aproape. A avut deodată o smucitură, de parcă vorbele sau mâna mea l-ar fi fript. Și-a tras într-o parte privirea - m-a fulgerat pe sub ochi, tulbure și încăpățânată -, era roșu, de jenă sau de soare, și parcă tot trupul și-l strânsese. S-ar fi strâns oricât de mult ca să se ascundă, dacă ar fi avut unde. Neavând unde însă, a luat-o la fugă, schițând doar un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de farmacie, că s-au adus, în fine, sterilizatoare și etuve. Ba chiar că am avea și trenuri sanitare, cu băi, cu tot dichisul. Să vedem, să vedem. Pentru că higiena populară este pentru noi călcâiul lui Ahile, revine, cu încăpățânată blândețe, Profesorul. își îndeplinește cu răbdare datoria sa de gazdă : să ignore controversele copilărești și să aducă din nou în conversație un subiect interesant și moral, astfel ca periculoasa electricitate adunată în aer să se scurgă pe neobservate. Atunci el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu șase sacoșe de cumpărături mai dărîmă alte cîteva legături din coșul lui Jack și, superenervat, Jack trîntește coșul pe portbagajul unei motociclete care trece pe lîngă noi. Emma, exagerezi, crede-mă. — Eu ți-am spus toate secretele mele, spun Încăpățînată. Și tu nu mi-ai spus nici măcar un secret de-al tău. Jack oftează adînc. — Emma, nu te supăra, dar e cu totul altă situație... — Poftim ? Îl fixez șocată. De ce ?... De ce ar fi cu totul altă situație ? — Te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
conving un nebun să se dea jos de pe acoperiș. Nu vreau să aflu secretul lui Jack, OK ? Nu vreau decît să uit complet de povestea asta. Trebuie neapărat să-l oprești pe tip. — În nici un caz ! spune, ca un copil Încăpățînat de șase ani. Emma, nu te mai prosti ! Nu poți să lași bărbații să te calce În felul ăsta În picioare și să-i lași să scape. Trebuie să plătească ! Mami zice mereu... Se aude un scîrșnet brusc de roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Denton? Grăsanul cu accent de Texas, de zici că-i Spade Cooley de la TV? Ochiul sănătos al lui Coates clipi. Ed continuă: — Da, te compătimesc! Denton ăsta e o veritabilă brută. Vezi mutra mea? Am făcut cîteva reprize cu Denton... Încăpățînatul refuză să muște din momeală. — Bun, să-l dăm dracului pe Denton! Sugar Ray, tu și cu mine arătăm ca Robinson și LaMotta după ultimul lor meci. Tot nu mușcă. — Deci ai douăzeci și doi de ani... Omule, ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
distanța care mă desparte de geneza lui și de experiența limitată a vieții mele. Inteligența este de aceea permanenta punere sub întrebare a proiectului propriu. În schimb, ca eroare netrecătoare, așezată temeinic în mine, iubită, răsfățată și trecută sub protecția încăpățînată a întregii mele ființe, prostia este o stază a minții, încremenirea ei. Dacă în esența sa spiritul este mobil, libertatea lui manifestîndu-se în capacitatea de permanentă adaptare a proiectului și, eventual, în puterea de a renunța la el, prostia, ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]