20,174 matches
-
propagandă (cazul arheologiei naziste), trecutul ca subiect al disputelor legale (cazul comunităților de indieni americani sau aborigeni australieni) și arheologia socială (Arheologie sau Antropologie?). Cand ochii mei au început să se obișnuiască cu lumina, detaliile camerei au început să iasă încet din ceață: animale ciudate, statui și aur a pretutindeni licÄrirea aurului. Pentru moment a ceea ce trebuie sa fi părut o eternitate pentru ceilalți- am ramas mut de uimire și atunci cĂ¢nd Lordul Carnarvon, care nu mai rezistă suspansului
Şcoala de Vară de Arheologie [Corola-blog/BlogPost/97747_a_99039]
-
bani în oraș, dar și din punctul de vedere al promovării la nivel internațional, care, în final, duce la atragerea de turiști, ceea ce înseamnă tot bani. Cu siguranță și celelalte sporturi vor putea profita de evenimentele internaționale din oraș și, încet, încet, vor ajunge să obțina performanțe.
Interviu cu Sorin Itu organizatorul Raliului Sibiului [Corola-blog/BlogPost/97753_a_99045]
-
în oraș, dar și din punctul de vedere al promovării la nivel internațional, care, în final, duce la atragerea de turiști, ceea ce înseamnă tot bani. Cu siguranță și celelalte sporturi vor putea profita de evenimentele internaționale din oraș și, încet, încet, vor ajunge să obțina performanțe.
Interviu cu Sorin Itu organizatorul Raliului Sibiului [Corola-blog/BlogPost/97753_a_99045]
-
lumină și veșnic litere să scriu. Să-mpart iubire și credință, să mângâi chipul întristat, Poveștile să-mi fie crezul când șlefuiesc suflet curat. Copilul să îmi fie-aproape, să-l văd crescând, aripi să-i prind, Apoi să-l las încet să zboare, doar sufletul să il cuprind... Citește mai mult La miez de noapte, când doar luna mai luminează-al meu ungher,Închid caietele și cartea și ochii mi-i înalț spre cer...Te văd cum mă privești Hristoase și
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
lumină și veșnic litere să scriu.Să-mpart iubire și credință, să mângâi chipul întristat,Poveștile să-mi fie crezul când șlefuiesc suflet curat.Copilul să îmi fie-aproape, să-l văd crescând, aripi să-i prind, Apoi să-l las încet să zboare, doar sufletul să il cuprind...... III. N-AI CUM SĂ ÎNȚELEGI..., de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017. Să nu pretinzi că-mi înțelegi, Durerea sufletului care, Mă pune-adesea la -ncercare... Să nu
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
te invit azi să bem o cafea! De va fi poate rece, amară, ori rea, Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai dat O cafea amăruie cu gust de oftat... Te-ai uitat cum cu lacrimi am sorbit-o încet, Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret... Eu tăcută-am gustat din cafeaua ta, viață, Și în fiece cană am văzut o speranță... Azi, te invit viață, să bem o cafea! O vom bea împreună împărțind cana mea
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Viață, te invit azi să bem o cafea! De va fi poate rece, amară, ori rea,Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai datO cafea amăruie cu gust de oftat...Te-ai uitat cum cu lacrimi am sorbit-o încet,Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret...Eu tăcută-am gustat din cafeaua ta, viață,Și în fiece cană am văzut o speranță...Azi, te invit viață, să bem o cafea!O vom bea împreună împărțind cana mea
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
fum... Tresare când aude zgomot căci soțul i-a plecat la târg, Și sare să deschidă poarta dar nu îl vede apărând.... Se-așază iar pe lângă sobă și bagă-n gură-un colț de pâine, Și-n timp ce mestecă încet aude-afara glas de câine. Tresare și grăbit se-ndreaptă spre poartă unde stă poștașul, Care-o salută cuviincios scoțând din geanta lui răvașul. „Mătușă Lină, iar ți-au scris nepoții cei plecați departe!” Citește mai mult Copil mă văd scriind
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
fum...Tresare când aude zgomot căci soțul i-a plecat la târg,Și sare să deschidă poarta dar nu îl vede apărând.... Se-așază iar pe lângă sobă și bagă-n gură-un colț de pâine,Și-n timp ce mestecă încet aude-afara glas de câine.Tresare și grăbit se-ndreaptă spre poartă unde stă poștașul,Care-o salută cuviincios scoțând din geanta lui răvașul.„Mătușă Lină, iar ți-au scris nepoții cei plecați departe!”... XXII. DOAMNE, DACĂ ȘTII CĂ POT..., de
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
scutura iar fulgii, Ce se-așezau pe umerii-i lăsați, Părea un mucenic în fața crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine, Din când în când strângând-o lung la piept, Și după el venea încet un câine... Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept. Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută, Acoperită de nămeți ca un moșneag, În curte năvălise crunta iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
scutura iar fulgii,Ce se-așezau pe umerii-i lăsați,Părea un mucenic în fața crucii,Printre cei sfinți de pe pământ plecați.În mâna stângă ducea caldă pâine,Din când în când strângând-o lung la piept,Și după el venea încet un câine...Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept.Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută,Acoperită de nămeți ca un moșneag,În curte năvălise crunta iarnă,Și așezase neaua din uliță în prag.Pe-aici cândva săreau în sus copiii,Tot
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
-n cununi, Pe care-n cer le voi înșira, Împodobind visele-n minuni! Din suflet vor prinde aripi vii A zbura spre nemărginire, Doruri sfinte am să reînvii Urcând pe culmi de nemurire... Cu ele-n piept voi înainta Navigând încet spre infinit, Unde galaxii voi explora, Străbătând în spațiul nesfârșit! Cu pași neobosiți de drumuri, Traversând universul magic, În care se-ascund stranii țărmuri, ... Citește mai mult Am să-mi înalț spre cer brațele,Să culeg un buchet de vise
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Voi împleti speranțe-n cununi,Pe care-n cer le voi înșira,Împodobind visele-n minuni! Din suflet vor prinde aripi viiA zbura spre nemărginire,Doruri sfinte am să reînviiUrcând pe culmi de nemurire...Cu ele-n piept voi înaintaNavigând încet spre infinit, Unde galaxii voi explora,Străbătând în spațiul nesfârșit! Cu pași neobosiți de drumuri,Traversând universul magic,În care se-ascund stranii țărmuri,... III. GÂNDURI ÎN LUNA MAI..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2325 din 13
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea ... Citește mai mult Într-un final cert, însă neprevăzut, va veni acea zi... Când pașii se vor opri, obosiți de prea mult preumblat prin nesfârșirea lumii, prin praful așternut în goana permanentă înspre zările întinse la infinit, mereu chemând
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea ... XXXI. O LUME-N CARE SE ÎNALȚĂ ECOURI..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016. În seri cu liniști reci și priviri de gheață, Când în zări se lasă perdele de ceață, Peste
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
a luat împrumuturi de la bănci, pe care i-a păpat. În final, a ajuns la închisoare și fata mea a divorțat de el. S-a întors acasă, distrusă și depresivă. Un timp, n-a vrut să vorbească cu nimeni, apoi încet îmcet și-a revenit, a găsit niște prietene cu care începuse să colinde barurile și discotecile. Așa cum se întîmplă în cazuri de astea, s-a apucat de fumat, de băut și de droguri. Credeam că o pierdem. Se îngrășase și
FRUMOASĂ ŞI REBELĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383697_a_385026]
-
Acasa > Versuri > Iubire > POEMUL DIN SOMN... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1344 din 05 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului 4/5 Septembrie 2014 Ea doarme, eu încă sunt treaz, O mângâi cu gândul încet pe obraz Și visul tresare sub tâmplele ei- E cea mai frumoasă dintre femei! Se-aude lumina în jur cum oftează, Dumnezeu mi-a dat-o mie în pază Să nu mi-o fure nicio stihie, Să nu fiu singur
POEMUL DIN SOMN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383728_a_385057]
-
nici ea să nu fie! Când o s-adorm de frumusețe răpus Va sta de veghe cuvântul nespus Până la ziuă, ce-i atât de aproape! Poemul meu se luminează sub pleoape. Ea doarme, eu încă sunt treaz, O mângâi cu versul încet pe obraz, E cea mai frumoasă dintre femei Și visul tresare sub tâmplele ei... Referință Bibliografică: Poemul din somn... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1344, Anul IV, 05 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae
POEMUL DIN SOMN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383728_a_385057]
-
în soare, raze sunt. timpul macină rugina în mojarul devenirii. curg în horă amintiri din prezentul trecut, prin prezentul prezent, pentru un viitor mereu prezent, undeva, între lumile vechi și noi. în aceeași capsulă este praful de vis. se ia încet, încet, se absoarbe într-o viață. el desfață, răsfață învelișuri de frunze fecioare, din razele timpului soare... 21 mai 2014 Referință Bibliografică: glezne de frunze / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1238, Anul IV, 22 mai 2014
GLEZNE DE FRUNZE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383735_a_385064]
-
soare, raze sunt. timpul macină rugina în mojarul devenirii. curg în horă amintiri din prezentul trecut, prin prezentul prezent, pentru un viitor mereu prezent, undeva, între lumile vechi și noi. în aceeași capsulă este praful de vis. se ia încet, încet, se absoarbe într-o viață. el desfață, răsfață învelișuri de frunze fecioare, din razele timpului soare... 21 mai 2014 Referință Bibliografică: glezne de frunze / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1238, Anul IV, 22 mai 2014. Drepturi
GLEZNE DE FRUNZE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383735_a_385064]
-
Hai, în sufragerie sau dorești să rămânem în antreu? — Nu știu Dana, despre ce este vorba. Mi-am luat reportofonul cu mine, nu te speria. Nu e nicio problemă, așa procedăm să nu uităm relatările. Dana începu să-i povestească. Încet și cu răbdare, cu întrebări suplimentare Ștefan se lămuri. Acum avea primele două puncte din dosar clare. Lucruri frumoase, oameni, cu intenții din cele mai bune, au folosit floarea la justa ei valoare. — Până aici, Delia este vinovată, spuse zâmbind
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383743_a_385072]
-
spuse De dorul neclintit de meteor Iubirea pentru el griji le răpuse Și-i dezlegară-al lor zălog de zbor. Spre floarea că un vis o porni pajul Pe -un cal înaripat ce scoate foc Ci sufletul i-l umple-ncet mirajul Celui nebănuit de tainic loc. Prin galaxii pătrunse Meteorul Puzderie de stele-i ies în drum Dar nu-i nimic să-i contenească zborul La floarea dragă gandu-i e acum Din aripile-i multe mișcă roibul Și, sforăind
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
pe un gard, apoi dispăru în livadă. După două zile văzu iar veverița în livadă, avea preocupări multe. Vedea cum aduna mere mici, uscate, ducându-le într-o scorbură. Va' să zică, acolo, în copacul acela are veverița căsuța ei! Încet, încet, presupunerea vagă deveni certitudine: veverița e cea care a făcut capăt pampoanelor! Pentru a se lămuri de acest lucru, luă o scară de la podul cu fân, o sprijini de copac, se sui cu frică în pom, până ajunsese la
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
un gard, apoi dispăru în livadă. După două zile văzu iar veverița în livadă, avea preocupări multe. Vedea cum aduna mere mici, uscate, ducându-le într-o scorbură. Va' să zică, acolo, în copacul acela are veverița căsuța ei! Încet, încet, presupunerea vagă deveni certitudine: veverița e cea care a făcut capăt pampoanelor! Pentru a se lămuri de acest lucru, luă o scară de la podul cu fân, o sprijini de copac, se sui cu frică în pom, până ajunsese la scorbură
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
că nu e bine să deranjeze un cuib de veverițe, să vadă care-i taina cu ele. Dar curiozitatea era mare. Luă din nou scara, urcă în pom până la scorbură, se uită înăuntru. Nimic, doar întuneric. Duse mâna în scorbură, încet, să nu strice ordinea. Când acolo, ce credeți? Degetele fine ale fetiței au dat de ceva moale. Erau niște ființe mici acolo, calde, pufoase. Știa că mai mult nu e voie de umblat în cuib. Coborî din pom, duse scara
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]