2,741 matches
-
atât de limpede că le-aș putea identifica dintr-o mie. Unele detalii s-au întipărit pe veci în mintea mea. Am avut mare noroc, au spus toți apoi. „Noroc“ pentru că Aidan a luat impactul în plin. Până să fie încetinită de trupul lui Aidan, cealaltă mașină își pierduse aproape cu totul elanul, nemaiavând forță decât atât cât să-mi rupă mâna dreaptă și să-mi disloce genunchiul. Desigur, au existat pagube colaterale - metalul de deasupra a cedat și, în cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am dat silința și, după ce am vizualizat timp de douăzeci de minute sau mai mult, am învățat să o masez pe Jacqui în regiunea șalelor, în caz că nu funcționa figura cu vizualizarea. Apoi ni s-a prezentat o tehnică de a încetini travaliul. Trebuia să stăm în patru labe, cu fundul ridicat, gâfâind ca niște câini într-o zi de caniculă. Toată lumea a trebuit s-o facă, inclusiv persoanele care nu erau însărcinate. A fost destul de amuzant, de fapt, mai ales gâfâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
după ea. — Iar începe, a scâncit Jacqui. Oh, Doamne, oh, Doamne, oh, Doamne. Vreau a-NES-tezie. Vreau a-NES-tezie. Este DREPTUL meu! Asta a întors-o pe infirmieră din drum. Deranjați femeile din bazinele pentru nașteri. E prea devreme pentru anestezie. O să încetinească travaliul. Când mi-o puteți face? Când? — În curând. Moașa este pe drum. Nu încerca să mă îmbrobodești, ea nu poate să-mi facă anestezie, doar bărbatul poate. Infirmiera a ieșit și contracția a trecut. Se întâmplă ceva acolo? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
călăream pe cal la fel ca el, însă femeile erau urcate pe niște catârce, așa că eram nevoiți să înaintăm în ritmul lor. La un moment dat, Warda s-a apropiat de Mohamed. M-am întors în dreptul lui Mariam. Ea a încetinit, pe nesimțite. Părinții se îndepărtau: — Hassan! Încă nu-i adresasem vreun cuvânt de când plecasem din Fès, cu patru ceasuri în urmă. Am întors către ea o privire ce voia să însemne în cel mai bun caz: „Ai necazuri cu animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că ocolul ne va întârzia cu cel puțin două săptămâni. Așadar se scuză pe lângă soldați, spunându-le că un trimis al sultanului nu putea face vizite seniorilor care se aflau în afara drumului, cu atât mai mult cu cât boala îi încetinise deja considerabil misiunea. Totuși, pentru a arăta stima pe care o avea pentru acest senior - de care mi-a mărturisit mai târziu că nu mai auzise vorbindu-se până atunci - își va trimite nepotul pentru ca acesta să-i sărute mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și se aplecă în față, așa cum făcea de fiecare dată când voia să facă o confidență: — Am socotit de asemenea că trebuie începute negocieri cu otomanii. În ce mod? Nu știm. După cum nu știm nici ce am putea obține. Să încetinim năvala ienicerilor pe pământurile creștine ale Europei Centrale? Fără îndoială că nu. Să restabilim pacea în Mediterana? Să punem capăt prădăciunilor piraților? Răspunse propriilor lui întrebări printr-o strâmbătură dubitativă. Clement preluă ștafeta: — Ceea ce este sigur e că a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mulți, ca acum. S-a împiedicat... Dar mai înainte a împlântat sica! Adversarul lui e la pământ... L-a ucis! Uite că-l înconjoară, îngăimă Valerius. — Mă duc! strigă Titus. Își aruncă mantia și o luă la fugă. Străbătu luminișul, încetinindu-și fuga numai ca să ia o secure și un scut, căzute lângă un quad muribund. Se năpusti urlând asupra barbarilor, care se aflau cu spatele la el. Unii dintre ei se întoarseră, dar nu văzură un dușman în bărbatul înalt care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
intrase în locul acela. Răspundea durerii fizice prin tăcere. Se ridică. În jurul lui, în marea curte interioară a vilei destinate pentru Ludus, sub cerul cenușiu, alți bărbați pregătiți să devină gladiatori se antrenau, îmboldiți de biciul instructorilor, care îi loveau dacă încetineau ritmul, se împiedicau sau cădeau, așa cum i se întâmplase lui când fusese obligat să alerge repede, dar cu pași mici. Asudat, cu picioarele și spatele arzându-i din pricina loviturilor primite, îl privi pe cel aflat în fața lui: era înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și chinuit să nu se atingă de alta. Zăcu așa întins și deschise gura să înlesnească intrarea aerului și, spera el, sosirea cât mai rapidă a viselor. Și totuși, imediat ce se aranjă în felul acesta, se luă curentul și ventilatorul încetini până la oprire. În loc să se topească, așa cum spera, într-un tărâm de vis, cu norișori, capacitatea de concentrare a lui Sampath se ascuți ca un cuțit în toate punctele în care oasele lui apăsau podeaua dură. Încă o dată, fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îl cuprinsese pălind. Autobuzul se hurduca pe panta dealului. Preț de o clipă, motorul se înecă și autobuzul se opri. Atunci, înainte ca șoferul să schimbe viteza și să-și continue drumul în sus, Sampath sări pe fereastra autobuzului care încetinise, alungat de enervarea care îl cuprinsese la auzul vocii cotoroanței. Pasagerii uimiți care priviseră întâmplător pe fereastră în timp ce autobuzul își continua drumul, îl văzură pe Sampath alergând spre sălbăticie, spre o livadă ce se zărea pe coasta dealului. Alerga cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
O mașină hârbuită cu pătrățele rula încet pe stradă. Ne urmărea ca un dragon hepatic, cu ochi galbeni și bătrâni măriți de încordare. Martina i-a făcut semn, iar eu mi-am urmat cursa în trei picioare, în timp ce taxiul a încetinit, oprindu-se lin. Șoferul negru, gras, cu ochelari ne-a privit cu ochi cunoscător. — Îl luați? a întrebat Martina pe un ton confidențial. — E bolnav? — Nu, n-are nimica, am spus eu. Uite aci o hârtie de douăzeci. Doar... M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunt trenul în plină viteză care trece noaptea urlând pe lângă tine. Lipsa mea de țintă m-a azvârlit până la capătul timpului meu. Toată viața mi-am trăit-o dând cu capul înainte, într-un ritm disperat. Acum vreau să mai încetinesc și să privesc cu luare-aminte la peisaj, și să fac un popas sau două. Vreau niște puncte și virgule. Poate că Martina va fi marea mea stavilă... Eu nu mă pot schimba, dar viața mea poate. Simpla proximitate poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care se zbătea în vânt. Acum alerg pe Eighth Avenue - spre capătul lumii. L-am găsit pe Twenty-Third Street, într-unul din golfulețele murdare ale bătrânului Limpopo. Instinctul îmi cerea să țip și să o iau la fugă, dar am încetinit și m-am apropiat prevăzător de el. Shadow stătea năuc în mijlocul unui miniciclon de gunoaie - doar știi cum se învolbură gunoaiele câteodată, ceasuri întregi, în câte-un firicel de vânt: cutii de carton pentru alimente, pachete de țigări, cutii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
consumația. Nu îmi venea să cred că ajungem la capătul aleii la fel de caști precum intraserăm, dar, lucru deloc flatant pentru mine, nici măcar nu m-a luat de mână. Când am intrat pe strada Oxford, fierbeam de frustrare. Un taxi a încetinit imediat în dreptul nostru, iar Sebastian îi făcu semn într-un fel care arăta că e obișnuit cu asta. — Te conduc, a spus pe cel mai politicos ton. Unde stai? I-am spus șoferului, care făcu o pauză, apoi spuse surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a aerului încă dur al acestei dimineți. Un aer încă somnoros, lăsându-se greoi despicat de fetișcana zorind în fața mea. O perdea de aer încă rigid, refuzând să se mlădieze după acest trup schilod în așteptarea frumuseții lui viitoare. Îmi încetinesc voit mersul, lăsând ca distanța dintre noi să se prelungească tot mai mult. O urmăresc cum în zorul ei se micșorează tot mai mult, tot mai mult, cu dimensiuni de păpușă înaltă, un fel de cupă de crin grăbit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fiți invitat. — Vorbesc serios. — Și eu la fel. Faceți-mi hatîrul să opriți și să mă lăsați aici. În două minute sîntem pe Colón. — Mi-e totuna. Mașina asta miroase a mort, ca și dumneavoastră. Lăsați-mă să cobor. Palacios Încetini și opri pe acostament. Am coborît și am trîntit portiera, evitînd privirea lui Palacios. Am așteptat să se Îndepărteze, Însă polițistul nu se hotăra să demareze. M-am Întors și am văzut cum cobora geamul. Mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se răspândi un miros neplăcut, care-l făcu pe medic să vomite din nou. La fiecare spasm al stomacului, stomatologul Își revenea În simțiri. Răul dinăuntrul său se revărsă În afară. Da, acum, Noimann se simțea mai bine. Patul Își Încetini rotația, iar tavanul reveni și el la locul lui. Noimann Întinse mâna și căută În dreapta sa o bucată de cearșaf curat cu care să-și șteargă murdăria de pe față și de pe abdomen. Dar pretutindeni degetele dădeau de o umezeală lipicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o cireașă egal un pol plus remiza. Mai mare plictiseala. Valerică Așchiopoaie, cel de-al treilea proaspăt intrat pe ușă, mai Încet din fire, și-a păstrat privirea ațintită drept Înainte și abia după ce a văzut ce-a văzut a Încetinit puțin mersul lui hotărât și a Început să analizeze ce văzuse: câteva babe stând tologite În niște fotolii de piele și fumând, o plantă mare de interior, din „șelea cu frunza ca lipanu“, o ușă cu perdele pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
privind cum Bradamanta se prăbușea în fundul cavernei. ‘’De-ai fi intrat cu tot neamul tău acolo, a murmurat el, ca să vă stingeți până la unul.’’ Dar mârșava dorință a lui Pinabel nu s-a îndeplinit. Ramurile și frunzișul crăcii i-au încetinit căderea,iar Bradamanta a ajuns jos prea puțin atinsă, deși, oarecum amețită. De cum și-a revenit ea a aruncat o ochire în juru-i și a văzut o ușă prin care a trecut într-o a doua peșteră, mai mare și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fel pozitiv de a privi situația. Punga goală din mână Îmi aminti că Înghițisem patru sute cincizeci de grame de Red Hots În fix douăsprezece minute. Gura Îmi amorțea și mă furnica, alternativ, dar asta nu m-a făcut să-mi Încetinesc ritmul. O să fie nasol și știi asta. În momentul ăsta singura mea speranță e să fie tolerabil. Ce dracu’ e asta? mormăi ea, ridicând un tricou albastru deschis, cu litere galbene, pe care scria ÎMI FAC SINGUR SCENELE NUD. ÎÎh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Da’ murgu-i flăcău voinic, așa că au să se descurce. Nu-ți fă griji - a lăudat Dumitru calul. Înainte de a ajunge la poartă, s-au întâlnit cu sergentul, care însoțea alți concentrați. „Cum să fac să nu greșesc?” - se întreba Dumitru, încetinind pasul. ― Ei, cum a fost? Unde sunteți trimiși? - i-a întrebat sergentul, apropiindu-se de ei. ― Păi ne-a trimis pe amândoi acolo unde am făcut eu armata de recrut - a răspuns Dumitru. ― Și sunteți mulțumiți? ― Nici nu știți ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lui... ― Păi și eu mă gândeam la lucrul aista, iar din urmă vine fata... Și zilele treceau cu tot felul de necazuri... Aplicații peste aplicații, fiecare cu ale ei. Când frunzele copacilor au pălit de-a binelea și cântecul păsărilor încetinise, s-a ordonat revistă de front... În acea dimineață, plutoanele celor concentrați zbârnâiau... Cu fețele trase și cu ochii adânciți în orbite, ostașii ședeau în așteptarea comandantului. Iată-l! Și el avea pe chip semne ale trudei. Cu doi ofițeri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
început să simtă că un gând îi dă târcoale ca o viespe. A încercat să-l alunge, dar parcă mai rău îl încolțea. Mergea din ce în ce mai repede. Spre răsărit se arăta soarele cu fața bucălată. Când a ajuns la Mesteacăn, a încetinit pasul și a început să caute cornul din colțul iazului. Îl știa crescut vânjos și că de jos dăduse mladă nouă, care era bună pentru resteie sau un ciomag sănătos... L-a găsit. Și-a scos cuțitul de care nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
eu acolo”. Allegro Street era o stradă îngustă din cartierul rezidențial, jumătate din clădiri bungalouri în stil spaniol, cealaltă jumătate exhibând inscripții care promiteau CAZARE LUXOASĂ în stilul Tudor, francez provincial și super modern. Danny ajunse acolo în mașina lui, încetinind când văzu bariera din capre de lemn cu beculețe roșii intermitente, cele trei mașini ale poliției parcate dincolo de barieră, farurile iluminând un teren pustiu și plin de buruieni. Își lăsă Chevroletul în dreptul trotuarului și se îndreptă într-acolo pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe un fanion. Rulară spre vest, ieșind de pe Strip și ajungând în Beverly Hills. În Linden mașina din mijloc viră la dreapta și se îndreptă spre nord. Danny se apropie de Gordean, luminându-i bara de protecție cu farurile, apoi încetini. Beverly Hills fu înlocuit de Holmby Hills și apoi de Westwood. Traficul se rări, devenind aproape inexistent. Veni Brentwood, apoi Pacific Palisades - o zonă verde, punctată de case în stil spaniol și loturi vacante. Sunset Boulevard șerpuia prin întunericul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]