2,199 matches
-
începe zidirea cea nouă și a se clădi treptat, conform mijloacelor și cu o combinație să se cuprindă și să se înlocuiască cu vreme încăperile cele vechi, câtu va urma lucrul, ospițiul însă nu va înceta a primi infirmi, după închipuirile de astăzi și cel ce va ave... " Veniturile ospiciului au fost relativ mari, 50.000 lei, "care s-au aignuit din paragraful afacerilor de bine a Casei Centrale a Clerului", la care s-au adăugat 12.000 lei luați de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Ospiciul Galata a deținut și aici un rol de asistență psihiatrică, deși în aceste condiții nu putea asigura, nici pe de o parte, o rezolvare. Știm despre acest ospiciu, de asemenea, că primea bolnavi numai dintre "pământenii ce n-au închipuire de a se hrăni, betegii și neputincioșii". Cu toate acestea, la Galata condițiile erau de ospiciu și nu de spital. Găsim doar o infirmierie care asigura la nevoie tratamentul asistaților. Aceștia, cu excepția celor "în desăvârșită slăbiciune", se îndeletniceau cu lucrări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
real și se restrânge în unul nediferențiat al neființei. Tipul de dorință care îl determină pe tiran vine din „suprareal”, adică din somnul adânc și definitiv al rațiunii. Arhetipul său stă în ratarea completă a realului și nediferențierea lui de închipuiri și vise: „el este acela care, treaz fiind, este așa cum am văzut că este omul în vis”. Faptul că dorințele tiranului gravitează în jurul paricidului și incestului semnifică însăși pulsiunea nediferențierii, surprinsă atât de originar de Platon în imaginea bestiei cameleonice
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
va privi la ele / din ele să formeze ideile sufletului său" (Genaia). Are dreptate Jean-Pierre Richard în Poezie și profunzime, când vorbește despre "funcția onirică" (p. 55) importantă a stâncii: la Eminescu ea provoacă cele două nivele de realitate: "lumea-nchipuirii" "alta-i lumea de aievea" pe care "scaldul" "faur" le dezvrăjește ("Rupe valuri'le d-imagini") ca să poată pricepe, identifica pe cel care "scrie dinainte a istoriei gândire", care ține "bolțile tăriei" să nu se risipească. Astfel că poetul-scald (și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
timpul. Există însă o "rivalitate demiurgică", prin creație: cântecul despre zid. Mânat de dorința de a-și sfărma "arfa" el se luptă (într-o "cameră îngustă lângă lampa cea cu oliu") cu tristețea "lumii de aievea", dar "sfânta rază" a "închipuirii" îl face să vadă pentru noi zidul cetăților "antice": "...eu privesc și tot privesc / La vo piatră ce însamnă a istoriei hotară." Între toate, pentru "scaldul" eminescian emană o magie aparte, zidul Sarmisegetuzei. Nu știi ce vezi zid sau proiecție
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
gol). Există însă o ieșire din labirint: "ieșirea prin vis", care apropie și mai mult cele două poetici în discuție. La Eminescu, visul este o formă de regăsire a memoriei inițiale. Cu memoria se percepe timpul: "ești aevea" sau "o-nchipuire". Tragicul eminescian se naște dintr-o perpetuă confruntare cu "umbrele" ("Zadarnic după umbra ta dulce le întind / Din valurile vremii nu pot să te cuprind" Se bate miezul nopții), dar "umbrele" nu antrenează niciodată vertijul, ci lenta cufundare în vis
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
considera această realizare doar un simplu hobby, nebănuind potențialul propriei sale arte. Goethe însuși afirma despre Töpffer: "dacă în viitor și-ar alege un subiect mai puțin frivol și se va restrânge puțin pe sine, ar realiza lucruri dincolo de orice închipuire".563 În ultima decadă a secolului al XIX-lea, însă, când apar cele trei forme de artă înrudite, filmul, desenul animat și banda desenată, se poate vorbi în adevăratul sens al cuvântului de începutul benzii desenate ca artă, în scurt
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
orice faci la un anumit moment. Este un principiu budist „să fii cu picioarele pe pămînt”. Cu alte cuvinte, să trăiești chiar aici și chiar acum, să nu Îți lași gîndurile să zboare la amintiri ale vremurilor apuse sau către Închipuiri ale lucrurilor care vor veni. Măcar astăzi nu te mînia MÎnia este o emoție atît de distructivă și, de multe ori, o Îndreptăm asupra oamenilor la care ținem cel mai mult, În așa fel Încît ne face și pe noi
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Legenda rândunicăi, Legenda ciocârliei), cultivând narațiunea vitejească (Dumbrava Roșie, Dan, căpitan de plai) și pe aceea plină de grozăvii, cu crime și monștri (Grui-Sânger). Subiectele sunt desprinse dintr-un Ev Mediu de poveste, cu eroi supradimensionați, așa cum apar ei în închipuirea rapsodului popular. Punerea în scenă e măreață, dicțiunea - grandilocventă. Un retorism solemn, dar monocord trădează lecturi hugoliene. Dar A. nu are, totuși, vocația sublimului. Exotisme de Orient colorează legende cum sunt Hodja Murad Pașa și Guarda Saraiului. Relevând însușiri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
În privința Anticristului, nimeni nu are vreo îndoială că el va lupta împotriva alianței sfinte și că, în lupta sa împotriva regelui Egiptului, ajutorul dat de către romani acestuia din urmă îl va înspăimânta. Toate acestea se vor petrece mai înainte, ca închipuire, sub Antiochos Epiphanes, astfel încât cel mai ucigaș dintre regii prigonitori ai creștinilor să se arate ca preînchipuire a Anticristului care va persecuta poporul lui Isus Cristos. Et docti in populo docebunt plurimos; et ruent in gladio et in flamma et
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
descoperindu‑se prin firea omenească, tot astfel diavolul, alegând un instrument demn de răutatea sa, va face cunoscută lucrarea sa prin mijlocitorul său: el îi va înșela pe cei nepăsători prin semne mincinoase, prin minuni și prin tot felul de închipuiri. Pavel explică apoi de ce Dumnezeu cel Atotstăpânitor îngăduie aceasta: „Fiindcă ei n‑au primit iubirea adevărului, ca să se mântuiască; și de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă in minciună, ca să fie osândiți toți cei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lungă de un cot, fiecare dinte de o palmă, degetele ca niște coase, urmele tălpilor lungi de două palme, iar pe frunte scris: Anticristul. El se va înălța până la cer și se va coborî până la iad, scornind tot felul de închipuiri mincinoase.” Spre deosebire de textele patristice, scrierile apocrife sunt interesate și de trăsăturile fizice ale Anticristului. Acestea propun portrete care pentru noi, cititorii secolului al XXI‑lea, par suprarealiste, dar care aveau pentru cititorul din vechime o înaltă semnificație simbolică. La originea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îi mângâie chipul. Își sprijină coatele de pervazul ferestrei. Închide ochii. Vântul călduț i se joacă în plete. - Vino să hoinărim împreună! îi spune un GÎND ștrengar. Fetița nu se împotrivește. Se lasă purtată pe aripi de vânt și de închipuire. - Vrei să poposim aici? o întreabă GÎNDUL hoinar, oprinduse sus, pe Dealul Repedea. Privește pădurea!E toată smălțuită cu toporași, viorele și brebenei. - Să poposim, răspunde fetița. E foarte frumos! Totuși... parcă lipsește ceva? E prea multă liniște? De ce oare
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
lucruri și cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan, ne sfătuiesc ca
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan, ne sfătuiesc ca, atunci când ne vine ispita diavolului noaptea, să facem 49 de îngenungheri, zicând la fiecare
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
cap. Înainte de aceasta, Murărescu mi-a spus să-l bărbieresc pe cap, lucru pe care eu l-am făcut 4. Virgil Maxim crede că Drohobeczky, cu care a stat în camera 99 în vara lui 1951, a fost arestat pentru închipuiri și fantezii, și tot de aceea a fost torturat așa de aspru, fiindcă nu putea da numele spionilor cu care lucrase, deși spusese multe povești, inclusiv la Gherla, unde era tras de limbă. Maxim adaugă că Drohobeczky avea tată polonez
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de știință, așa cum vă autointitulați? ș...ț De ce v-ați pretat la josnicii, folosind metode barbare, de constrângere și siluire a conștiințelor? ș...ț Nu vei realiza și n-ai realizat nimic! Tot ce crezi că ai realizat este o închipuire a minții tale bolnave! Reacția sa l-a provocat pe Țurcanu, care l-a călcat în picioare lăsându-se cu toată greutatea, evacuând tot aerul din el și spunându-i: „Așa ai să mori! Încet! Încet, încet! Picătură cu picătură
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mâinile tale" (Inscripție în zona masculină a toaletelor de la Liceul Informatic din Iași în iarna lui 2001) 1. Imersiune în apele unor fărâme de jurnal pentru (a)uzul psihaunautelor moro(n)izate 59 Autorul-Șef (AS în prescurtare și în închipuirea lui) trebuie să admită că în momentul intrării în catedra de megaloromană marinată era contaminat de mediul în care intrase după ce se despărțise de editură (primul "job" post-decembrist). Citea deci cu o anume iritare seria de Insem(i)nări artificiale
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
au luat și de unde, poeții autentici asimilează rapid și bine modelele. B. trăiește, așa-zicând, într-un mod naiv și cu o sinceritate totală modelele. Poza devine modul lui de a fi liric, în fine, el își desenează cu sânge închipuirile pe care le ia din cărți. Aceasta este cel puțin impresia pe care o ai când îi citești poemele de o derutantă elementaritate, în care se plimbă fără aroganță (fără acel défi întâlnit la mai toți poeții simboliști din faza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
este simplu, stilul cizelat; subiectele, atractive și dinamice, sunt împrumutate din universul de preocupări al primului contact cu lumea înconjurătoare. Sunt elogiate nedeclarativ calități morale și comportamentale - dreptatea, bunătatea, corectitudinea, generozitatea, răsplata binelui făcut. Personajele nu aparțin unui univers al închipuirilor, ele se aliniază, în perimetrul îngăduit de basm, legilor de conviețuire din realitatea zilnică. Din această categorie de lucrări fac parte Moața, Creața și Grasu la bal (1945), Cu Țăndărică spre mările Sudului, după Erick Kästner (1946), Mia, Lia și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
Sfântul Simeon Noul Teolog spune că la judecată se vor deschide „cărțile conștiinței fiecăruia”<footnote Sfântul Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale. Cunoștința sfinților între ei, în Filocalia, volumul VI, p. 174. footnote>. Dacăîn inima și conștiința cuiva „se vor afla închipuirea de sine, sau slavadeșartă, sau erezia, sau invidia, sau pizma, sau altceva de acestea,se va afla negrija, trândăvia și neîmplinirea din toată inima a po runcilor lui Dumnezeu, de unde vine lipsa iubirii Lui”<footnote Ibidem. footnote>, aceștia vorprimi osânda
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
că expoziția metafizică a acestor noțiuni alege să înceapă cu dezbaterea despre spațiu, fundament al intuițiilor exterioare, continuând cu timpul dezavantajat de caracterul abstract. Spațiul este o reprezentație apriorică necesară, care întemeiază toate intuițiunile esterioare. Căci nici ni putem face închipuirea că n-ar fi spațiu, deși ni putem gândi că lipsește din el orișice obiect (Eminescu: 2011, IX, 479). Timpul nu-i alt nimic decât forma simțului interior, adică a intuirei de noi înșine și a stărei noastre interioare. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în mod special reveria. Breuer și Freud (1895/1965) remarcă la pacientele isterice existența unor reverii diurne pe seama cărora pune apariția unei stări hipnoide. Cam în aceeași perioadă, Janet (1898/1990) face o descriere amănunțită, pitorească și colorată a „frumoaselor închipuiri care ne fac să uităm plata realitate și ne dau curajul de a ne strădui să o transformăm”. Fără a-l include în rândul mecanismelor de apărare, Freud se interesează adesea de refugiul în reverie, mai cu seamă în articolele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu este decât un mijloc și nicidecum țelul - esența. Palama propune „izbăvirea prin împătimire”, în schimb, în replica dată lui Varlaam, el însuși e pătimaș: „Filosoful acesta și-a îndreptat deci, împotriva aceluia (a lui Nichifor Mărturisitorul) mult născocitoarea lui închipuire, ca pe un foc ce se folosește de ceea ce îi stă înainte ca de o materie. Nu se rușinează de acea fericită mărturisire și de exilul pentru ea, nu se rușinează de cei ce s-au împărtășit de exil împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
caracterizată de ideea de fantastic prin dobândirea unor cuvinte literare din diferite culturi și mitologii, și se prezintă sub înțelesuri multiple. Pentru ca fantasticul să fie posibil, structura și temele literare trebuie să producă o nouă realitate a posibilității existenței oricărei închipuiri. 4.2. Dimensiunea magică a operei Prin intermediul magicului personajele, evenimentele și obiectele dobândesc puteri ireale. Magicul este un trop ontologic constituent literaturii fantastice fiind, totodată, și cheia pentru înțelegerea diferitelor tipuri de opere literare. Magicul din literatură are forța necesară
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]