967 matches
-
și cuvinte timide. Pantofii de duminică, feriți cît se poate de... glodul strămoșesc, icoana Sfîntului Gheorghe, înnegrită de flăcările lumînărilor, respirația paradisiacă, atunci cînd răcoarea dimineții de Florii pătrunde plămînii. Știu că simplitatea asta a vieții de țară e doar închipuită, scoasă din basme. Cruzimea săracului, viclenia săracului, duritatea lui mi-au fost ascunse de-ai mei. Nu erau nici feți, nici frumoși țăranii din Dorobanț, parohia bunicului. Urîți, morocănoși, rupți de oboseală, puși pe înjurătură (în loc de dialog), așa erau. Traiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am nici un dubiu, nu există nici un dubiu. Privitor la vocația lui nu încape nici o aporie". Cognitifff, ce mai! Cine-ar găsi cuvinte mai potrivite decît Arghezi? Noi suflăm pe-același flaut, Laudă-mă să te laud". Strîng pe făraș talentele închipuite, genialoizii, diamantele astea, să le zvîrl la gunoi. Tano are pe nas o boabă de sînge: M-am zgîriat cu Mișu. N-apuc să-l cert, că la colțul dinspre strada "Fulger", colț mirosind veșnic a urină, a apărut Milucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gustat elogioasele aprecieri, deplin meritate, venite din partea celor competenți să vă „radiografieze” trilogia, aprecieri la care subscriu fără rezerve. Departe de literatură, ca mod de exprimare, fost profesor de biologie-chimie, nu vreau ca modestele mele păreri să poarte „amprenta” unui închipuit cronicar / recenzor. Așadar, mă voi menține departe de capcanele în care aș putea ajunge printr-o nepotrivită „notă de lector”. Acceptați-mi temerile extrastilistice! Din și pentru plăcerea lecturii scrisului dvs. am revenit la multe din capitole și paragrafele celor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de treizeci, ce-și leagănă corpul copt În văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve cu respect, mă simt În elementul meu, fluturându-mi pulpanele mantalei Închipuite și amușinând aerul precum Faust pe urmele Margaretei. Deodată, clopotele de la Mitropolie explodează Într-o năvală de sunete, ce curg ca un fluviu sonor, se dilată, fulgi materiali ce se presară apoi peste lucruri cu o plutire Înceată. Nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sigură de ea când mă aflu de față; după ce a ajuns sus, a rămas acolo cu mâna Întinsă spre floare fără s-o culeagă. Nu să culeagă floarea era esențial, ci să fie În puterea de a o culege; frumusețea Închipuită a unui act virtual te oprește să-l săvârșești. Cum stătea așa, respirând parfumul florii, al pietrei, al muntelui, al puterii de care se simțea cuprinsă, ea putea să moară de fericire; de fapt, chiar murise În acea clipă. (sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sentimentul de gelozie turbată; el se lamentează, plânge, se revoltă că femeia iubită nu poate să fie a lui și că, În chiar această noapte când el se află singur În fața ferestrelor ei, ea aparține altuia (soțului) cu toate comorile Închipuite și neînchipuite ale corpului ei: Stăteam singur pe plajă. Singur. Ea nu se gândea deloc la mine. Uitându-mă la singurătatea imensă din fața mea și la cealaltă, mai teribilă Încă din mine, m-am apucat să plâng ca un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu siguranță, îmbrăcat în paltonul cu guler de blană și căciulă făcută din același fel de animal, nu-și scoate căciula, mergând în cortegiu, ca să nu strice potriveala cu gulerul. Numai că nimeni nu privește pe nimeni, fiecare, în spatele năsăliei închipuite, merge, parcă, pe propriile urme. De parcă lumea o ia înainte, fiecare rămânând cel dintâi martor al propriei morți. Mă neliniștește băiatul ăsta, spune maică-sa, arătând într-o parte, ca și când Petrache i-ar fi fost alături. Poate că și era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cealaltă, ca să-i scoată haina cu băgare de seamă, de parcă ar fi desfăcut un pachet fragil. El se cuibări în îmbrățișările discrete pe care le presu punea dezbrăcatul. Maică-sa îi puse haina pe umeraș, culese de pe guler două scame închipuite și o netezi, cu aceeași duioșie ca atunci când haina se întindea pe umerii căzuți și pe burtica rotofeie a fiului ei. Apoi, cu mâinile proptite în șolduri, îi privi ținuta lipsită de vlagă. — Ce să vezi ? îl întrebă, sugerându-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
multe nuanțe de roșu. Purpuriu intens brăzdat de galben, culoarea vinului împestrițată cu crem, culoarea caldă a levănțicii diluată până la tonuri albăstrii. Rochia e confecționată din opt rânduri de mătase și e brodată cu flori vioaie de primăvară, reale sau închipuite. Materialul e țesut cu fir de aur și de argint și are pe el mănunchiuri mari de jad, perle și alte pietre. N-am mai purtat niciodată ceva atât de frumos, nici atât de greu și neconfortabil. Părul meu este strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o reînnoiește și promite să o realizeze pe pămînt. Care este resortul psihologic? L-aș vedea în plăcerea pe care o găsim în dorința mimetică de a ne identifica celor apropiați nouă, cu părinții noștri, cu copiii noștri, în absența închipuită a oricărei diferențe. De obicei, această dorință se impune printr-o luptă. Ea ne cere sacrificii și provoacă neplăceri. Acum crede că putem să ne bucurăm de ea fără ca nimic să ne împiedice. Este vorba de o plăcere a imitației
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lipsite de imaginație. SF-ul pare, într-adevăr, să-și fi asumat, de câțiva ani încoace, posibilitatea de a lega științe precum electronica, genetica și informatica de intrigi extrem de imaginative. S-ar părea chiar că, în aceste cazuri, proximitatea cunoștințelor închipuite și a celor reale, departe de a fi un obstacol, se dovedește un mijloc eficace de provocare a senzației de uimire. Să luăm drept exemple două texte de autori anglo-saxoni: trilogia lui Kim Stanley Robinson despre Marte și Darwin's
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
un sfîrșit liniștit. Celebra prezicere "ăsta n-o să moară în patul lui!", aplicabilă în general criminalilor, se pare că rămîne valabilă și pentru comedieni. Să ne reamintim spre exemplu, de Molière: în ziua celei de-a patra reprezentații a Bolnavului închipuit, se simte foarte rău; cu toate acestea, urcă pe scenă. În timpul spectacolului, are un spasm cumplit; termină reprezentația cu greu și, acasă, cere o bucățică de parmezan; abia gustă, tușește, scuipă sînge, vrea să se facă lumină și moare, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
arbori, în cântecul asurzitor al greierilor, în țopăitul gărgăunilor, în răcoroasa boare a izvorului de sub stejari? Erau gânduri iscoditoare, dar don Terentio îi spusese să-l lase pe Dumnezeu în pace: oricum nu putea fi zărit sau atins, și nici închipuit. Învățase de la mătușa lui o incantație pentru a îndupleca cerul să i se aștearnă pe mâini, și seara încerca s-o repete de mai multe ori. Degeaba însă, stelele rămăseseră în livada lor de lumină lăptoasă, iar el cu mâinile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
XVII La începutul anului 1629, sfârșind de ispășit toate pedepsele date de Regatul spaniol și de Biserică, iată-l pe Tommaso complet liber de orice instanță judecătoarească. Papa Urbano avusese rolul său în a-l dezinovăți de culpe, comise sau închipuite; nimeni nu pătimise atât de mult, nimeni nu rezistase la o detenție atât de lungă și feroce. Acum putea să dispună de propria existență, să se ducă unde i-ar fi plăcut mai mult. Nu putea să se hotărască. Drumurile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o excursie unde sunt și bărbați nu e deloc un motiv de îngrijorare, alții dezvoltă gânduri negre când aleasa inimii dansează mai strâns cu cineva. Distincția dintre tipurile de gelozie prezintă importanță în tratamentul ei(terapeutic sau autoterapeutic): gelozia nefondată (închipuită, irațională) este o problemă a individului în cauză și necesită un anumit tip de intervenție, iar cea reactivă și cea realistă (fondată) constituie o problemă de relație. Soluția preferabilă ar fi renunțarea la „partea a treia”, altfel, în mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de Constantin, cumnatul și colegul său de domnie, fie pentru că a fost tulburat de viziunea unui înger, care se pare că i-a dictat o rugăciune în vis, rugăciune recitată apoi de armata sa, Licinius s-a arătat ca binevoitor închipuit al creștinilor. La 13 iunie 313, ambii auguști, Constantin (306-337), Licinius (308-324), publicau de comun acord rescriptul de la Milano, lăsând creștinilor libertatea de cult. Augustul Orientului, fiind implicat în erorile păgânilor, nu a reușit să înțeleagă și nici să accepte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acestui aforism este confirmat de comportamentul timizilor autentici, care recurg deseori la acțiuni de bravadă pentru a se iluziona că nu le este teamă de a fi dezinvolți În societate. Totuși un astfel de curaj este neautentic, este un curaj Închipuit... Μ O gândire, cu cât ține mai mult la individualitatea ei, cu atât trebuie să aibă grijă să fie și rezonabilă. Μ Nu numai cultura, dar și morala determină nivelul gândirii: nu cultura, ci morala face, de exemplu, ca gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dacă prinzi curaj, nu există nici un motiv să nu spui sincer că nu ai citit o carte sau alta, nici să te abții să Îți spui părerea despre ea. Să nu fi citit o carte este cel mai obișnuit caz Închipuit, precum și să accepți fără jenă o etapă de pregătire ca să te interesezi de ceea ce face cu adevărat miza jocului, nu o carte, ci o situație complexă a discursului, În care cartea este mai puțin un obiect, ci o consecință. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
chiar eterul în persoană. Abur de iubire iar eu, vai, greutatea care atîrnă de abur și nu-l lasă să se miște, să plutească pe sub fustele fîțelor moarte după poeții bolnavi de infinit, veșnicii pacienți în sanatoriul propriilor lor drame închipuite și alte bazaconii. Ei lasă că te fac eu concret. Să nu-mi spui mie pe nume, că tot nu-mi mai spui, dacă nu te dezaburizez eu, dacă nu te fac eu în came și oase! Pipăibil! El 1
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ca elemente ale dezagregării biologice sunt invocate apa și focul). Că trupul nostru dispărea în unde,/ dar frumusețea trupurilor nu". "Acela-ce-nu-se-teme-de-nimic" este înfrânt de opreliști transcendentale: "într-un avânt nemărginit/ cu brațu-ntins spre-al zilei astru,/ ca spre-un vrăjmaș închipuit/ el odihnea neînsuflețit" Natura devine, ca la romantici, cutia de rezonanță a unor stări sufletești; când Regele Pescar era bolnav, văzduhul era "tras prin tină, un sclav", vântul era "galben în risipă, pecinginea se lăfăia-n dojană, pădurile schelete care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și întuneric, cu sublim și suferință: "Pustia, ah, Pustia mormântul meu curat/ Sărutul de pe urmă în care-am înghețat." Poetul se definește ca un căutător, el face parte dintre cei aleși: Cine sunteți voi cutremurați/ Pe vârfurile limită sub corturile-nchipuite/ Iubitorul tunetului și adormitul/ Și fratele deosebit de față/ la dezvelirea necuprinsului". Străbătând nămolul Pustiei, trebuie să știi să prețuiești răbdarea și dorul, prietenia și mai ales cu ceea ce rămâi, după ce uiți. În câteva poeme, Pustia e definită direct. Pustia este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
izvodul" să fie cît mai mult umflat în obiecte de lux și în bani, încît valoarea lui totală să fie mai mare decît datoriile lui Eminovici. În casa memorială, din Ipotești, se află, pe două pagini, o fotocopie de pe acel închipuit izvod de zestre, cu scrisul lui Gh. Eminovici: Copia izvodului de zăstri din anul 840 mai 26. Să-l reproducem: "Una icoană Maica Domnului firicată în argint 101/2 galbini; una candilă de argint 91/2 galbini; patru ineli cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Amiaza câmpiei, Editura Junimea, Iași, 1977; Sub zodia Traciei, Biblioteca "Opinia studențească", Iași, 1979; Neliniștea singurătății, Editura Junimea, Iași, 1982; Sigiliul toamnei, Editura Junimea, Iași, 1987; Lecție pe Ostrov, Editura Junimea, Iași, 1995; Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Editura Helicon, Timișoara, 1996; La porțile singurătății, Editura Junimea, Iași, 1997; Flori pentru Augusta, Editura Augusta, Timișoara, 1999; Scoica sonoră, Editura Fides, Iași, 1999; Umbra și îngerul, Editura Augusta, Timișoara, 2000; Țăranul zidit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
erotica, la fel de tributară modelelor culturale, bine asimilate de autorul tentat să rescrie, bunăoară, poezia de dragoste a lui Vasile Voiculescu și, odată cu ea, să redescopere sursele maestrului, de la Cântarea cântărilor la Sonetele shakespeariene (Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Editura Helicon, Timișoara, 1996). În descendența recunoscută, Emilian Marcu celebrează un eros împărțit, egal, între carnal și spiritual, în care vede o modalitate eficientă de transcendere a terestrului. În mai multe rânduri, feminitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
divinitate. Erotica lui Dumitru Spătaru are, în esență, o gravitate nepervertită nici când sonurile ei par mai degrabă ludice (așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Hetaira) și se traduce în efuziuni extatice amintind, cel mai adesea, de Ultimele, splendide, sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu. "Sămânța eternității" pe care o cântă Voiculescu este sădită, spre exemplu, în cuplul de îndrăgostiți din Să ispitim povestea întâilor auguri, în care se celebrează un tip de eros spiritualizat cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]