995 matches
-
Împânzit cu iederă, peste care curgea dintr-un cer nevăzut Înserarea de zi cu zi. Adormeam după o pagină citită și-n mijlocul nopții mă trezeam cu degetele Înțepenite, străbătute de junghiuri prelungi reverberând până-n umeri. Mâinile mele se visau Încleștate pe fierul ciocanului de bătut tuburi, trebuia să aștept să adorm din nou și să aștept Înserarea dimineții ca să mă Întorc la lucru. Ar mai fi durat și asta o vreme, câteva luni sau un an, după care m-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
alea n-are muta... Sprijinindu-se cu podul palmelor de peretele din spatele aragazului, Steluța icnea strângând lingura aia În mână. Trebui să tragă zdravăn Laur ca să i-o smulgă, ferindu-se din calea lui Andrei care o ghida cu mâinile Încleștate de șolduri pe drumul icnelilor și nechezăturilor punctate de gâfâielile lui. Dar mai degrabă ea Îl ghida pe el, cu o legănare arcuită viguros Între flacăra aragazului bătându-i pe pântece și marginea mesei de care se apropia și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și tremură rochia pe ea și urcă pe pulpele depărtate și pe fese. Îndoi genunchii În timp ce ea se arcuiește și se cabrează ridicându-se pe vârfuri și văzul mi se topește pe spinarea ei și pe ceafa ei blondă-aurie-roșcovană. Mă Încleștez de șoldurile ei ca de marginea unei prăpăstii În care vom cădea și ne vom face praf Împreună, precedați de jalea gemetelor ei cu pumnii proptiți de peretele din spatele aragazului, cu șoldurile și fesele rupte de mijloc ritmând alunecarea Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
știe unde.. în prima clipă rămase ca de piatră, nici un mușchi nu i se clinti pe chip. Inima începu să-i bată în piept ca o pasăre speriată; se îngălbeni.. degetele de la mâini începură să-i tremure și i se încleștară pe arma de la piept atât de tare încât i se învinețiră. Flăcăul mai vru să spuie ceva de țața Mădălina.. dar, de frică renunță văzându-l atât de încordat. „ - Ioti, bade Gheorghiță..!”, rupse băiatul tăcerea aceea cumplită care se lăsase
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
întunericul total până la ultima mea călătorie în Grecia, la sanctuarul din Delphi. Din viața mea amoroasă și din faimoasele mele isprăvi de poet ilustru, nu mai rămâneau decât urme șterse, acte concupiscente care nu-mi mai aparțineau. Geamătul trupului meu, încleștat cu acelea ale celor mai frumoase femei din Roma, fusese șters definitiv din memoria mea. Un simțământ de mare tristețe a pus stăpânire pe mine numai la gândul timpului irosit în tinerețe. Nu știu cum să-mi explic plinătatea aceasta de gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de atac și cu tonul tragic) Una din noi două trebuie să moară! DIDINA (pregătindu-se de luptă): Să vedem care... Poftim! (Mița se repede turbată la Didina, care se repede și ea și o Întâmpină. Amândouă Țipă și se Încleștează, spumând, una de alta)” Nici una dintre femei nu uită Însă de maniereînainte de teribila Încleștare, fiecare Își măsoară atent adversara despre a cărei existență are știință și pe care o re- cunoaște. E un simulacru de duel, dar cum Între
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
mai mult sau mai puțin similare, Spania, Iugoslavia și Vaticanul (González-Aldea: 2008, 17). În general, se poate aprecia că RSR a căutat să devină o prezență cât mai vizibilă în cadrul conferinței, încarnând ideea romantică a lui Ceaușescu a micului "Făt-Frumos" încleștat într-o eroică luptă cu "balaurii lumii moderne" (vezi Rolul conducător al partidului...: 1972, 325-326), dar nu a reușit, spre frustrarea secretarului general al PCR, să-și depășească implacabila condiție de stat mic (sau mijlociu) și deci prea puțin relevant
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Îndrăznește! Împotriva îndoielii, a deznădejdiei! Dă din mâini, din picioare, înoată, zbate-te, zvârcolește-te, dar ține capul sus, privirea minții sus, la această lumină cuceritoare. Nu renunța la speranță, căci vei birui! Nu te înfricoșa de mâlul care se încleștează să te tragă la fund. Faptul că te-ai aruncat în mlaștină e dovada încrederii că vei birui. Abia acum începi să fii conștient de tine, de valoarea ta spirituală. Ești în lume, dar nu ești din lume. Ești ființă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un singular, dar era nedespărțit prin prezență în familia dragostei de Dumnezeu, cu ochii plini de lumină. Ion Schiau era în stare să moară în fiecare zi și în fiecare zi să învie pentru Hristos și neam. Ion Ianolide se încleșta ca un cruciat, urcând dealul Golgotei, stropit cu propriu-i sânge. Un altul privea la fiecare dintre ceilalți ca la o taină al cărei înțeles se lupta să-l descifreze în mintea lui, după planul lui Dumnezeu, bucurânduse că i-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
maiorul Ene, cu O înviere pe front, a impresionat în momentul când a povestit cum milițienii sovietici loveau și ucideau femeile venite să aprindă lumânări la morminte, în noaptea Învierii: mureau sub lovituri, îmbrățișate pe Sfânta Cruce, iar copiii plângeau încleștați pe trupurile lor. Cel mai atent la tot ce se povestea era Vlădescu, țiganul polițist. Luând o atitudine gravă cu un timbru solemn, a zis: În marea cea neagră, pe piatra cea neagră, furnica cea neagră, cât e ea de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
irita fața decât înmuia barba și punea la grea încercare rezistența și răbdarea pacientului. Apropiindu-mă cu briciul, mi s-a părut că Istrate Micescu are frisoane. Privindu-l în ochi am înțeles că frica îl stăpânea. Gura i se încleștase într-un rictus care-l schimonosea, cu mâinile încerca să se apere ca o pasăre rănită care da din aripi fără puțința de a se mai înălța. Am intuit starea lui psihică și i-am zis cu voce blajină, încurajatoare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai tare decât toți ceilalți. Vezi, eu sunt prost sau tu? Ițic se retrase lângă perete, închise ochii, se gândi puțin, apoi spuse vecinului: Măi, ia să vedem noi, dacă îți dau eu ție și tu mie ni se mai încleștează mâna? Și, luând o bucățică de friptură, o duse la gura celuilalt, fără ca mâna să se mai încleșteze. Celălalt a făcut la fel, oferind lui Ițic aceeași bucurie. Ceilalți i-au imitat și în camera de tortură s-a făcut
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se gândi puțin, apoi spuse vecinului: Măi, ia să vedem noi, dacă îți dau eu ție și tu mie ni se mai încleștează mâna? Și, luând o bucățică de friptură, o duse la gura celuilalt, fără ca mâna să se mai încleșteze. Celălalt a făcut la fel, oferind lui Ițic aceeași bucurie. Ceilalți i-au imitat și în camera de tortură s-a făcut liniște, toți mâncând din bunătățile până atunci blestemate. Dracul de la ușă, nemaiauzind vaietele disperate, și a dat seama
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
spune că ar fi foci. Dar eu n-am văzut nici una. Mi-am lăsat bolul fragil de ceai cu atâta forță pe masă, încât a trebuit să-l ridic din nou pentru a mă asigura că nu crăpase. M-am încleștat cu mâinile de brațele fotoliului. Îmi venise brusc ideea că sentimentul straniu pe care-l încercasem la muzeu, și de care mă lecuise fiertura lui James, nu era o simplă mahmureală, ci o amenințătoare prevestire a revenirii halucinațiilor provocate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de alamă fusese vopsit în negru. Mai exista și un vechi ciocan măcinat, în formă de delfin. Și acum, capul masiv al delfinului era izbit de ușă cu o forță care părea să cutremure întreaga casă. Gheara fricii mi-a încleștat inima și m-a făcut să sar în picioare. Rosina? Nu. Ben. Soțul ultragiat. Văzuse scrisoarea. Oh, Dumnezeule, ce nebun fusesem! Am alergat spre ușă, cu intenția de a o zăvorî, ca să mă apăr de el, dar spaima m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
suprafața mării, și aș fi vrut să pot privi într-acolo, ca să mă asigur că nu se zărește pe undeva capul negru al unei femei gata să se înece și brațele ei disperate, spărgând oglinda liniștită. Gemeam încet în timp ce mă încleștam cu mâinile și săream, hăulindu-i, din când în când, numele, ca un țipăt de bufniță și, în cele din urmă, pe neașteptate, am ajuns pe cupola netedă a unei stânci înalte, chiar deasupra mării. Stăteam drept, în punctul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
om, încălțat într-un papuc de gimnastică rebegit. La vederea acestui picior, am scăpat binoclul, și privind uluit pe sub mâna dusă streașină la ochi, am deslușit clar o siluetă care se lăsa în jos, săltând ca o broască pe pietre, încleștându-se cu mâinile, bâjbâind cu picioarele după o muche de sprijin, în orice caz, coborând. De fapt, pentru o persoană agilă, coborârea turnului nu era o greutate de neînfrânt, dar pe mine m-a săgetat un junghi de spaimă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aminte? Dar se împotrivea. În lumina adumbrită, i-am văzut sânii presând năsturașii corsajului, gata să plesnească, atât de plăcut, atât de asemănător cu vechea ei imagine, de parcă cine știe ce duh vrăjit al pădurii o întinerise din nou. Îngenunche lângă mine, încleștându-mi o mână, și privindu-mă fix, cu ochii ei mari, întunecați. Pe urmă, impulsiv, tandru, îmi ridică mâna și își lipi buzele de ea. Gestul acesta m-a mișcat și m-a răscolit până-ntr-atât încât m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să arate „unica iubire“. — }i-l prezint pe prietenul meu, domnul Opian. Doamna Fitch. Pornește, Gilbert! Când mașina porni în viteză pe drumul de pe țărm, Hartley se întoarse spre mine, dar nu rosti un cuvânt. Probabil inconștient, își ținea mâna încleștată de mâneca hainei mele. Eu ședeam relaxat, mulțumit să-i simt atingerea degetelor și a genunchiului. Ochii ei căpătaseră nuanța violetă, iar fața avea acea expresie de stranie încordare care, în tinerețe, îi dădea un atrăgător aer de sălbăticie. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zdravăn sub un stomac ușor proeminent, dar, în general, arăta în plină formă. Fața bronzată îi strălucea, părul sur, tuns scurt își înălța spicele, ca o blană, obrajii îi erau proaspăt rași. Mâinile îi atârnau de-a lungul trupului, își încleșta întruna degetele și se tot ridica în vârful picioarelor, de parcă era gata să execute o mișcare de gimnastică. Atmosfera din hol era la fel de îmbâcsită ca și înainte, dar mirosul era altul, mai grețos. Am observat câteva vaze pline cu trandafiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Charles, nu te distruge singur, reluă James. De ce te îndârjești întotdeauna să sfărâmi tot ce te înconjoară, tot ce ți-ar putea oferi un sprijin? Te rog, pleacă. Plecați împreună! Am apucat brusc mâna lui Lizzie care, o clipă, a încleștat-o pe a mea, devenind după aceea inertă. Am apucat și mâna lui James și i-am silit să-și împreuneze mâinile. Ambele mâini se zbăteau în pumnul meu ca niște mici animale captive, căutând să se descătușeze. James reuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de puține lucruri cunoșteam din viața lui! M-am decis să-i telefonez din nou a doua zi dimineața, și apoi să plec la Londra. M-am întors în bucătărie, am descuiat și am deschis ușa. Frica rece care mă încleștase mai înainte se mistuise cu totul. Am ieșit pe pajiște. În casă fusese întuneric și rece, dar afară era o bogăție de lumină și aerul se încălzise. Am luat hotărârea să dorm în aer liber, m-am dus să adun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am auzit, ciudat și înfricoșător în tăcerea totală, un sunet venind din apă, un plescăit subit și puternic, de parcă ceva aflat sub stâncă era pe cale să iasă la suprafață și să se târască pe uscat. O clipă m-am simțit încleștat de gheara fricii, m-am răsucit și m-am aplecat către muchea mării. Și atunci am văzut, chiar sub mine, patru foci privind în sus cu fețele lor canine, pline de curiozitate. Înotau atât de aproape de stâncă, încât aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nou, să beau eterna lui lumină În spate noaptea, înainte ziuna, Deasupra cerul, iar sub mine unda lină. Ah! Două suflete-s în mine! Cum se zbat în piept, să nu mai locuiască împreună! Unul de lume strâns mă ține încleștat Cu voluptate, celălalt puternic Către cerești limanuri mă îndrumă.” în cele din urmă, când Faust s-a izbit de zidurile Absolutului fără nici o nădejde de înaintare, s-a aruncat în brațele Diavolului. Cît a trăit pe pământ, doar prin ajutorul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o ofertă corespunzătoare de mărfuri. Constantin Ionete, în opera sa "Criza de sistem a economici de comandă și etapa sa explozivă" arată: "Dezechilibrele economice prerevoluționare nu se încheie ca într-un bilanț contabil la sfârșitul anului 1989, ci ne țin încleștați prin efectul lor de antrenare a proceselor economice ce le urmează"1035. Momentul Revoluției din Decembrie 1989 a fost cel al rezolvării unor tensiuni uriașe acumulate în societatea românească. A fost un moment de grație sub aspectul planurilor de viitor
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]