1,026 matches
-
apă? Guttman îl asigură că nu avea nimic, doar că trebuia să ajungă la următoarea întâlnire. Își luă la revedere și se îndreptă în viteză spre ieșire. În timp ce urca scările pieței, întorcându-se spre Poarta Jaffa, ținea mâna în buzunar, încleștată pe tăbliță. În cele din urmă, imediat ce ieși din shouk, dincolo de zidurile Vechiului Oraș, se opri să-și tragă sufletul, gâfâind ca un sprinter care tocmai alergase cursa vieții lui. Simțea că mai avea puțin și leșina. Chiar și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se năpusti înainte, izbindu-se cu fruntea de o grindă metalică încorporată în tavan. Icni și se trase înapoi când peretele din stânga ei dispăru subit: un alcov în care se afla o femeie bătrână, îmbrăcată complet în negru, cu mâinile încleștate pe o carte de rugăciuni. Maggie amețise. Pământul de sub picioarele ei își schimba înfățișarea: un pătrat de sticlă prin care se vedea dedesubt un bazin sau o cameră. Bărbații erau doar la zece metri în spatele ei. Deodată tunelul se sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Tu nu simți cum, chiar în acest moment, se rup temeliile orașului și ne seacă ultima picătură de sânge în gâtlej? Tu nu vezi cât de târziu s-a făcut în lume, nu vezi cum prostia și ura s-au încleștat una de alta și s-au furișat în fântâna orașului și s-a rostogolit fântâna peste case și peste toate cele, de s-au făcut toate ca două picături de apă? Nu vezi că nu mai poți deosebi calul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îndepărtă cu un gest calm pledul colorat care Îi acoperea jumătatea inferioară. Priveliștea era terifiantă: membrul stâng al lui Adam Adam era retezat brutal la câțiva centimetri sub genunchi! Am Închis instinctiv ochii de oroare, iar mâinile mi s-au Încleștat Înfiorate pe brațele fotoliului. 3 - Ea este Eva. Tocmai ți-am lăudat-o adineauri pentru calitățile de expertă În prepararea cafelei... Cred că niciodată n-am fost mai recunoscător unei femei pentru providențiala apariție Într-un moment delicat al vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ale naturii, cum sunt rușinea și roșeața feții sau supărarea și ochii injectați“. „Tolstoi vient de mourir“ a adăugat el brusc, Încremenit, pe un alt ton, Întorcându-se spre mama. „Da ștotî“ (un fel de „Doamne, Dumnezeule!“) exclamă ea Îndurerată, Încleștându-și mâinile În poală. „Pora domoi“ („E timpul să mergem acasă“) conchise ea, de parcă moartea lui Tolstoi ar fi anunțat niște catastrofe apocaliptice. 4 Și acum urmează acel număr cu biciclete - sau cel puțin versiunea mea despre acel număr. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
avea și o găleată sau un lighean la îndemână. — Asta-i, mi-am spus, cu nepăsarea celui care, oricum, nu mai are ce lăsa pe altarul demnității. Am dus paharul la gură și am sorbit. Simțeam cum instantaneu stomacul se încleștase, ca un ghem de cauciuc strâns, cum votca arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se facă țăndări și să se prăbușească deodată, În timp ce un muget surd se năștea din măruntaiele iadului și suia, ca un monstru gemător, În căutarea aerului proaspăt al nopții. Iguana Oberlus lăsă să cadă cartea pe care o citea, se Încleștă cu putere de fotoliul lui grosolan și luptă cu disperare să-și păstreze echilibrul, dar sfîrși prin a se prăbuși, scuturat de o gigantică mînă nevăzută, care părea să se amuze cu cruzime să-l azvîrle de colo-colo prin marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru totdeauna, cu toate că vreunul dintre ei ar fi pierit În temerara Încercare, dar Oberlus era la rîndu-i foarte conștient de acest fapt și de aceea era cît se poate de atent pînă și la cele mai mici gesturi, cu mîna Încleștată pe patul armelor sale și dispus să tragă de la mică distanță În primul care ar fi Încercat să-l surprindă. Erau trei, dar chiar dacă ar fi fost treizeci, s-ar fi simțit cu toții neputincioși, pentru că prezența Iguanei era de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întoarse cu spatele, ieși din salonul spațios Înconjurat de pereți de sticlă, prin care priviseră de atîtea ori apusul soarelui pe versanții vulcanului Cotopaxi și, de afară, se Întoarse s-o mai privească o dată, În picioare lîngă cal, cu mîna Încleștată pe pistol. Însă păru să Înțeleagă că nu o putea ucide pe cea pe care o iubea atît de mult, izbucni În plîns, se azvîrli În șa și se Îndepărtă pentru totdeauna de acea casă. Rodrigo de San Antonio bîntui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
suferințe gratuite. Strigătele crescură În intensitate. Lămpile de ulei păreau că Încearcă să pîlpîie mai tare. Apa Începu să fiarbă pe focul care, Într-un colț, Își aducea prinosul la iluminarea și mai fantasmagorică a acelui spațiu. Niña Carmen se Încleștă de drugii de la pat și Împinse cu putere. Iguana Oberlus rămase În așteptare, mereu tăcut. Sosiră zorii. Copilul se născu. Niña Carmen Încetă să mai strige și Închise ochii, vlăguită. Iguana Oberlus tăie cordonul ombilical, luă bebelușul În brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
penitență, să te biciuiască și să ți-o tragă pe urmă pe la spate. Dar ea nu părea să-l asculte sau, dacă o făcuse, nu-i dădu atenție. Căutase o cîrpă și o flutura ridicată pe vîrfuri, pe marginea bărcii, Încleștată de unul dintre bețele care abia țineau În picioare cortul părăginit și aproape distrus. - Aici, aici! strigă ea cu puținele puteri care abia dacă s-ar fi auzit la cincisprezece metri distanță. Aici sîntem! Oberlus Întinse brațul, Îi smulse cîrpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se apleca Înainte și Înapoi, Înapoi și Înainte, neobosit, indestructibil, de neînțeles aproape, avînd În vedere că de mai bine de trei zile nu pusese gura pe mîncare. Niña Carmen, trîntită pe pat, incapabilă să facă un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
celălalt. ― Mai repede! Cel mai mult îmi plac poeziile cu fluturași. Număr până la trei... ― Poate ne spui dumneata una, îndrăzni profesorul Dragu. ― Țțț! La urmă! Se apropie cu arma de șofer: Hai, începe tu! Unu... doi... Omul scrâșni. Ținea pumnii încleștați pe genunchi. Dascălu începu să se joace ostentativ cu revolverul. ― Cred că aș putea încerca eu, interveni cu un glas de cintezoi Melania Lupu. Dar mi-e teamă că am să vă dezamăgesc. Florence rămase cu gura căscată. "Sfîntă Fecioară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apoi se îndoi pe spate, mult, ca o nuia, ca și cum n-ar fi avut coloană vertebrală și se prăbuși peste Melania Lupu. CAPITOLUL VI STUPEFACȚIE Sudoarea îi curgea șiroaie sub mască. Obrazul îl mânca și îi era sete. Raul Ionescu încleștă dinții continuând să se miște mecanic. Din când în când, atingea gleznele cârnului care se întorcea clătinând capul. Degetele îi intrau într-o mâzgă lipicioasă în care avea impresia că mișună animale mici, scârboase, cu pielea umedă. Simți dintr-o dată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
muzeului. Întinse mâinile tremurânde spre tabloul lui Goya. Un glas aspru, amenințător, țâșni pe neașteptate în spatele lui: ― Sus mîinile! * Arma alunecă de pe genunchiul lui Scarlat căzând cu zgomot. Melania Lupu tresări și scoase un țipăt ușurel. " Acum!" gândi Ioniță Dragu încleștînd pumnii. Își simțea gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tresări și scoase un țipăt ușurel. " Acum!" gândi Ioniță Dragu încleștînd pumnii. Își simțea gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți taie răsuflarea, îți picură plumb în vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe scaun, sfârșit de puteri. I
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Deschise scrinul cu gesturi furișe și scoase dintr-o pungă două bomboane fondante. Ezită o clipă și mai luă una. Se vîrî în așternut, cu un chicotit înfundat. Strânse între picioarele înghețate cărămida fierbinte și stinse lumina. Șopti cu gura încleștată de șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa cu ochii deschiși. Povești exotice cu prinți indieni și apași seducători, îndrăgostiți de bătrânica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te rog! Dispăru vioaie în bucătărie. Matei ridică două degete: ― Piua întîi la baie! Peste câteva clipe se auziră robinetul deschis sălbatic și glasul de bariton al sculptorului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
străină pe cât pare. Draga noastră Valerica e amatoare de senzații. Pândește oamenii în baie. În special bărbații... ― Ticălosule! ― ... se uită pe gaura cheii. Acum se află probabil într-o perioadă de spleen. O crimă e o chestie! Melania Lupu își încleștă degetele. ― Domnule Matei, vă rog, nu trebuie... Sîntem și așa destul de necăjiți. ― Își închipuie că, dacă ne împroașcă cu noroi, e deștept, spuse înfundat Grigore Popa. Cretin! Sculptorul își miji ochii: ― Trece-mă pe listă! Se ridică amenințător: Unul din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai băgat în cap că i-am dorit moartea lui Panaitescu sau că aș fi putut să-l ucid și-acum nu mai scăpăm de el! Oftă. Nu știu cum o să se termine povestea asta... Sculptorul simți un fior pe șira spinării. Încleștă dinții: " Fără panică. Ar fi cea mai mare greșeală." Râse nervos: ― Dimpotrivă, papa! Înjurîndu-ne reciproc va conchide că-n orice caz nu e o treabă colectivă... L-am aiurit, ascultă-mă pe mine! Din prag îi trimise o bezea grațioasă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
frică? "Frică? gândi Grigore Popa. Firește. Și mie mi-e frică. Ne e frică totdeauna de ceea ce nu vedem sau nu înțelegem. Nu te poți apăra, nu știi de unde pornește glonțul. Sânt convins că..." ― Hai! Dați-i drumul! Matei își încleștă pumnii. Care din voi i-a aranjat? Sau lucrați cumva împreună? Cum de nu m-am gîndit? ― De ce n-ai fi dumneata criminalul, tinere? Numai pentru că ești dobitoc? "Trebuie să rezist până vine olandezul. După aia, cu banii în buzunar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i ticălosul? Doru Matei deschise ușa cu piciorul. Ținea în brațe o pernă și un pled. ― Bănuiesc că e vorba de mine... Aici, mon cher! Apropo, revizuiește-ți, te rog, vocabularul! S-ar putea să mă indispună. Grigore Popa își încleștă pumnii. Țipă cu o voce gâtuită de furie: ― Nemernicule! I-ai spus individului că mă țineam după Valerica Scurtu! ― Calm, copii! Nu vă pierdeți calmul... ― Ce calm, madam? N-auzi? Eram îndrăgostit lulea de insectă și am omorît-o pentru că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
omul când îmbătrînește, mai mult în necazuri decât în plăceri trăește. 226 Amoriul când te privește rămâi încremenit, că ochii ți se-nchid tocmai ca la un orb, limba ți se leagă tocmai ca la un mut, gura ți se-ncleștează tocmai ca la un mort. mintea sboară și te lasă ca pe-un pește prins în plasă. 227 Amoriul, când te prinde, ca un crin frumos te vede, iar când te lasă, ca șofranul fața ți-o lasă. 228 Amăgitoriul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sexuală. — Dragule, Sylvie la telefon, am spus. —Scumpo, ești trează la ora asta târzie. Cât e ceasul acolo? Întrebă Hunter. Era 3 dimineața la New York și 9 dimineața la Paris. Stăteam În bucătărie, cât se poate de trează, cu mâna Încleștată pe receptor. Nu era chip să pot să dorm când am ajuns acasă după petrecerea lui Lauren. Eram prea neliniștită de ceea ce-mi spusese Phoebe, deși mai devreme nu putusem să recunosc asta În sinea mea. Tocmai m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de lacrimi cu dosul palmelor, știind cât de greu i-a venit s-o amăgească. Dar, după nicio săptămână, Frăsânica a închis ochii pentru totdeauna... iar Toma, pădurarul, o vreme n-a mai povestit nimic nimănui. Durerea care le-a încleștat inimile la toți din casă, nu poate fi înfățișată în cuvinte. Frunțile lor nu s-au mai descrețit multă vreme, dupa cum nici chipul lor n-a mai cunoscut zâmbetul. Toma Chiuariu, pădurarul, în fiecare dimineață, ca deobicei, cu pușca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]