8,533 matches
-
ar fi putut să nu mă uit. Îmi doresc să fi fost doar un vis. Tremuri tot, Johan. Ești fierbinte. Ploaia nu mai contenea, dar ei voiau să nu se sfârșească, să o țină așa toată noaptea. El și-a Înclinat capul și și-a potrivit bărbia la adăpost, În locul acela plăcut dintre gâtul și umărul ei. A stat așa o vreme și a ascultat ploaia Înainte de a continua. Uneori, când Îmi aduc aminte, mă Înfurii cumplit, pentru că-mi spun că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În indoneziana standard, ci În puți nul pe care-l știa din javaneză. Se zicea că pe Sukarno nu putea să-l surprindă nimeni, dar neînsemnata ei replică fusese suficientă să-l facă să ridice o sprânceană mirată și să Încline ușor din cap. Ea era Încântată. și, Înainte ca el să deschidă gura, ea a continuat, știind bine că nu vorbește cu ezitările manifestate de obicei de toți cei pentru care indoneziana nu era limba lor maternă. Era cam cald
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nemișcat, minuscul și ușor. — Eu nu cred că e un lucru important, a zis el și s-a uitat iar la micul pătrățel translucid care-i rămăsese Între degetul mare și cel arătător. Margaret a dat din umeri și a Înclinat capul, ca și cum i-ar fi respectat părerea. A făcut un pas Înapoi ca să arate că și ea e pe picior de plecare. — Foarte bine. Dumneavoastră hotărâți, după câte Înțeleg. Dar vă rog să vă amintiți că ceea ce poate să fie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu un mers mai curios. Dar cred că greșește. A râs, un râs limpede, plăcut, care a făcut-o să se simtă mai bine. Dar ce s-a Întâmplat, de fapt? Am auzit doar frânturi. Karl a oftat și a Înclinat capul. — E groaznic. Nu Înțeleg cum e cu putință să facem altora așa ceva! A stat pe gânduri un moment, cu ochii la picior. Eram la Walter, la cină. Tocmai ne așezasem la masă, când am auzit po liția. Au intrat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a ridicat pe malul celălalt și s-a răsucit ca un val care tinde spre vreun țărm nevăzut și de neatins, un val dintr-un vis unde totul e mohorât și tăcut. E minunat, a zis Farah. El și-a Înclinat capul, dar era Întuneric și nu și-a dat seama dacă ea Îl văzuse. Acum te duc acasă, Farah, i-a spus. Pe urmă o să mai fac un tur de unul singur. 30 Drumul de Întoarcere de la Palat până la ea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă care, golită de orice sentimente sau reflecții personale, se lăsa manipulată mintal de cei doi profesori, înclina să creadă în existența acestei lumi deformate până la hâd, în superioritatea lor, în triumful lucidității. Numai așa poți să cunoști fericirea supremă, spuneau ei. Dansul foarte sugestiv al mâinilor Ninei, vocea cu inflexiuni plăcute, vibrante. Libertate spirituală, auzea pomenindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mai departe pleacă la Matei, un băiat taciturn, necăsătorit, slăbuț, palid, cu părul rărit pe creștet, meticulos și răbdător, cu o vocație de înger, de-o politețe demodată cu femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce are, se înclină, la cuier își agață pardesiul tocmai la perete, chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă altora locul din față.. Pe hol se oprește lipit de zid și te așteaptă să treci cu toate că pe holul larg s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încurcată. Da, da, aici, n-ați greșit, poftiți. Nina îl conduse victorioasă în sufragerie pe multașteptatul musafir. Era un țigănuș tânăr, potrivit de înalt, cu părul creț, buze groase și ochi aprinși ca focul. Să trăiți boierule, bună seara, se înclină el adânc înspre Alexe, care se urni de pe scaun leneș, cu o grimasă pe chip apărută la auzul cuvântului "boier" și se duse să-i strângă mâna. În timpul acesta Nina apăru cu patru cești de cafea aburind pe o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o conducă pe Larisa, acum, desigur traversau în diagonală parcul, poate el se va arăta curtenitor profitând de pustietatea din jur, întărâtat de toată marea de verde ce-i înconjura, era o oră așa matinală, ora la care simțurile amorțite înclină către voluptate, logic părea imposibil ca ei să taie parcul ca doi străini, fără să se atingă măcar, câte speranțe își pusese Sidonia în acea dimineață, cum așteptase ca pe ghimpi, acasă, întoarcerea fiului, cât dorise, cât implorase forțele naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă într-un capăt al ei și cu un spațiu de stat jos în celălalt capăt, unde era și un șemineu. Pe pereți se înșirau polițe ticsite cu cărți, care pe alocuri păreau înclinate spre interior - asta din pricina pereților neregulați, care făceau casă să arate că o locuință rupestra destul de civilizată. Pe rafturi fuseseră lăsate ici-colo spații libere, în care erau expuse mai multe vaze, căni și vase de ceramică ce semănau unele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o Întrebare de neocolit Îl opri În prag: Ceilalți știu? șopti Gheretă, privind precaut În jur. Fiecare trăiește și moare În lumea pe care o Înțelege, zise Dionisie Precup visător și Întinse mâna poștașului, fără să observe că acesta, ușor Înclinat Înainte, Își potrivea cu gesturi energice cureaua lata a genții de serviciu peste mantaua descheiată ale cărei pulpane șifonate atârnau ca un steag păgubos. Surâsul și mâna Întinsă se adresau astfel cuiva care pentru o vreme Își trimitea În lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de... va funcționa la Joseni și ca se bucura de toate drepturile transferului În interes de serviciu. 18. Chelnerul nu s-a mirat și n-a insistat aflând că nu dorește nimic. I-a zâmbit Îndatorată, iar el s-a Înclinat politicos și a rămas așa câteva clipe adulmecând cu nesaț fragranța parfumului pe care Îl degaja trupul ei catifelat ca o banană. Încă nu-și scosese mănușile. Poate acum, ca să șteargă partea de jos a geamului, aburită. Renunță. Jocul neprevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apropierea unui ștraf Încărcat cu mobilă nouă. DAF-ul torcea molcom, gata de plecare, semnalizând regulamentar. Se urni din loc fără nici o greutate și, după câteva secunde, dădu colțul spre strada Calvaria Însoțit de privirile lui Flavius-Tiberius. Domnul Moduna Își Înclina mecanic brațul stâng deasupra capului: când la stânga, când la dreapta, În arcuri inegale, ca o limbă de metronom miop. La treabă, zise Flavius-Tiberius când observă că bătrânul Încă mai zâmbea camionului care rula cu viteză legală pe strada Calvaria În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unul din chelneri se Îndreptă spre ei. Comanda fu promptă: trei cafele. Flavius-Tiberius se uita atent În jur, nu pentru a se familiariza cu locul, ci pentru a se convinge că nimic nu se schimbase, că totul era ca Înainte. Înclină ușor capul când privirile sale se Încrucișară cu ale filozofului. O secundă mai târziu, latinistul făcu și el același lucru. Iolanda nu avea ochi decât pentru animația străzii și pentru degetele ei pătate cu tuș, iar Petru nu avea ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pentru ca acela era locul lui. De acolo vedea el lumea. Și de la geam, cred, zise Flavius-Tiberius, zâmbind timid În fața unei avalanșe de vorbe din care nu lipseau mici accente patetice, nepotrivite după părerea lui cu o ființă dezinhibată și voluntară. Înclina să creadă Însă că tirada Iolandei era o Încercare stângace de a-și ascunde iritarea pe care i-o provocase apariția lui nedorită. Se ridică gata să plece. Cuierul e În hol, zise Iolanda. Cu el am venit, cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zicea Matei, schimbarea s-a Întâmplat târziu. Folosea dinadins cuvântul Întâmplare, căci zâmbea de fiecare dată cu subînțeles. Citise el undeva că oamenii s-ar naște să fie bogați sau săraci. Don'șoară, vă vine să credeți? După cum trăiesc eu, Înclin să cred că da, zise ea surprinsă. Cine zice asta? Un englez. Aștia nu prea mint. Știți cum era pe vremuri? O fi, da' să auzim ce zice bibisiul. E bine să ți se dea ce ți s-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un cățeluș cafeniu. — Nu vrei un biscuit? Chipul lătăreț al doctoriței se înclină spre farfuria cu biscuiți digestivi de ciocolată. — Nu, am spus. Nu, mulțumesc. Ea încuviință din cap, luă doi și-i așeză unul peste celălalt, partea cu ciocolată peste partea cu ciocolată, apoi îi înmuie în ceai, întorcând ochii serioși spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
exclamat. Ghici la ce mă gândesc acum. — Depravatule. — Oau, am exclamat din nou. Mă uluiești. Mă strânse de mână, apoi îi dădu drumul, cuprinzându-mi mijlocul cu brațul și vrându-și degetele în buzunarul din spate al pantalonilor mei scurți. Înclină capul spre mine. Fermoarul de la intrarea în cortul nostru era puțin stricat. Curând avea să se strice de tot, dar atunci încă îl mai puteai deschide dacă știai cum s-o faci, dacă aveai îndemânare. Clio avea, eu nu. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bec, visam: Mergeam de-a lungul unei străzi scăldate în soare, mărginite de tufișuri crescute alandala și de viță-de-vie, de coloane grecești pe jumătate prăbușite și clasice statui albe, cu brațe lipsă sau capete răsturnate sau socluri sparte, ce-și înclinau stăpânii bătuți de vremuri în unghiuri care pentru orice persoană în carne și oase ar fi fost precare și periculoase. Aerul era plin de mirosul dulce-zemos al eucalipților sau al semințelor de in sau al uleiului de camfor și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pierzi credința în mine, Eric. Mi-am spus că n-o voi face și că nu pot s-o fac, spre binele meu la fel de mult ca și spre al lui. Golașul Dean Rush se ridică de la masă, își goli berea, înclină din cap spre mine, clipi și plecă. Am rămas singur acolo o vreme, învârtind sticla de bere și uitându-mă la farfuria cu V-urile cojilor de sendviș și fâșiile de grăsime abandonate. 11 Tot mai mica Antarctică a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aur. Avea aspectul curat și îngrijit al unui bărbat ieșit de la frizer, ceea ce mă făcu să mă simt murdar și transpirat. — Domnul Nimeni? am întrebat. Bărbatul râse oarecum stânjenit. — Da. Foarte încântat de cunoștință. Se întinse să-mi strângă mâna, înclinându-se ușor. — E puțin melodramatic, nu-i așa? Totuși, sper că înțelegeți natura... nedorită a numelor, date fiind împrejurările. Nimeni luă un scaun din umbră și-l trase repede în cercul de lumină pentru a-l așeza în fața scaunului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încremenise complet. Sub ochii mei, trăsăturile domnului Nimeni începură să se modifice; tensiunea i se scurse din corp împreună cu apa. Fața albă și asudată deveni senină și angelică, precum aceea a unei persoane întinse într-un sicriu, calmă și înțeleaptă. Înclină ușor din cap, mecanic. — Important acum e să cedezi, zise el, încet. Avea o altă voce, era ceva mult dincolo de cuvintele rostite. Știi adevărul. Știi că ești deja mort. În adâncul tău știi asta. Eric Sanderson a dispărut, a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în spatele ochelarilor și coborî ecranul laptopului. Mi-am încordat mușchii pentru a fugi, așteptându-mă la ceva brusc și îngrozitor; ca el să sară de pe scaun și să se aproprie țipând în gura mare, inuman, de mine. Nu făcu asta. Înclină capul, mutându-și atenția de la mine la balta groasă de vomă de la picioarele mele. — O, măiculiță, făcu el, e greu atunci când se întâmplă. M-am aplecat în față și am riscat să arunc o privire spre locul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Richardson. — Încă vine după noi. În buzunarul meu, strigă fata în spate. — Ce? — În buzunarul meu. Ambală motocicleta după ce ne-am lovit de o denivelare, am făcut un salt și-am aterizat cu un pleoscăit. — În haină, pe partea asta. Înclină capul spre stânga. Mi-am desprins mâinile, m-am luptat să urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele din urmă, am apucat ce se afla acolo. Semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ia peste picior, dar o anima prea multă curiozitate, în întrebarea exista o urmă de sinceritate. Simțeam că lucrul acela absurd mă supraveghea încă dintr-un ungher al minții. Da, chiar așa, am spus. În linii mari, cam așa ceva. Scout înclină din cap așa cum fac jucătorii de șah între ei. — Bun răspuns. Lucrul absurd zâmbi. Dă-i drumul, atunci. Uite, mă simt aiurea că întreb asta, dar... tu n-ai avut același sentiment? Ea se întorsese la foc, ațâțându-l. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]