7,005 matches
-
frate, mai zic eu femeii ce-i zic, da' să știi că așa, câteodată, lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hârbuit de tot. Hodoronc încoace, hodoronc încolo, carul se strică. Și-apoi vorba ceea: dă-ți, popă, pintenii, și bate iapa cu călcâiele! DĂNILĂ: Apoi de, știu eu cum să fac? Oricât aș trage de boi, car tot nu scot dintr-înșii. ISPAS: Cum să faci? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
doi la mână! Din pielea de pe dânșii fac bundiță ori căciulă; toată lumea are trebuință de-așa ceva! Trei la mână! Apoi pot tunde caprele bătrâne, să le iau lâna, că nu mă oprește nimeni. Patru la mână! Și tot așa mai încolo. Iară dacă am nevoie de franci, iaca, duc una la târg și-o vând cât ai clipi; cinci la mână, fratele meu! DĂNILĂ (uimit): Apoi, bade Conovăț, se potrivește cum nici că se putea mai bine! De când umblu eu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și-i trebuie vreme să se-nvețe cu dumneata..., că pe urmă merge singur, de te minunezi. COSTEA: M-oi descurca eu, om bun. DĂNILĂ: Și cum anume, rogu-te? COSTEA: Mai ușor nici că se poate. Îl trag ia încolo, undeva alăturea de drum, să nu-ncurce lumea. Aștept până trec alte care încotro am eu treabă, îl leg pe-al meu dinapoia unuia și mă tot duc. Iară gospodarului care m-a ajuta i-oi fi mulțămitor cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
atâta văd încaltea, că l-am boit cum trebuie pe cumătrul Costea Conovăț. Ia hai, leliță, hai acasă degrabă. Mai rar așa chilipir. Auzi lapte, carne cât poftești, piele de cojoc, lână, parale..., cinci la mână și tot așa mai încolo. Dă-l focului de car, că asta-i mai bună ca toate, Nea, râie, unde tot tragi? Ie-te-te! Nu cumva ți-a veni în minte să sai cu coarnele la mine? Acuși scot brișca, și te jupoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aflu dacă-ți merge vânzarea. MARCU: Și dacă n-a merge, n-ai să poți dormi dumneata liniștit? DĂNILĂ: Iaca, bre! Se vede treaba că te-ai sculat anapoda astăzi și ești cu harțag. Atunci oi veni pe aici mai încolo pentru negustoria pe care gândeam s-o facem împreună. MARCU: Bre Dănilă, pe mine să nu mă-vălui cu vorbe și cu meșterșuguri, că n-am îmbătrânit degeaba la tejgheaua asta. Mie-mi vinzi castraveți? Ce are una cu alta? Negustoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
proști... D-apoi, cum văd eu, tu dai în gropi de bleg ce ești! Să te-ntreci din trântă cu mine, ai? CODÂRLIC: Și ce, ți-a fi frică? DĂNILĂ: Măi, ascultă ici ca să ai ce-ți aduce aminte mai încolo: eu am un bunic bătrân de 999 de ani și 52 de săptămâni. Hai de l-om întreba de sănătate. Și de-l vei trânti pe dânsul, atunci să te-ntreci cu mine, da' cred că ți-a da pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Împăratul nostru! E-he-he...! AL TREILEA SFETNIC LIMBUTUL: Și-l chema Pricină-Împărat. Acu' să vedeți de ce-l chema Pricină-Împărat: împăratul ăsta al nostru mereu căuta vreo pricină de nemulțumire și făgăduia oricui îi ieșea înainte c-o să-i taie capul. Da-ncolo, era om de treabă, nimic de zis! Iaca, într-o bună zi... POSACUL: Gata, ajungă-ți! Iar te-ai pus pe palavre! LINGUȘITORUL: Da' fie, că frumos știe să le spună! LIMBUTUL: Așa că într-o zi... LINGUȘITORUL: Mai bine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dus la dânșii, să le faci niște minuni, să-l vindeci pe unul de bubă-rea, pe alta de streche..., și-ai vedea ce praznic mare cât toate zilele ți-ar pune și sfinției tale la călindar. PAFNUTIE: Iară de-acuma încolo asta nu se mai poate! Toate sărbătorile cele mari au fost prinse de alții. Gata! S-a isprăvit! La vremea de azi nu se mai fac sărbători. HABACUC: Ei, nu-i chiar așa de negru dracul! Oare n-ai știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de păcatele mele! Apoi sunt eu vrednică să-i stau alături sfinției sale? BABA RADA: De asta nu mă tem eu nici atâtica... Numai cât să-l ții din scurt, să n-o ia razna cu minunile, că de la un loc încolo bărbatu-i tot bărbat, cât ar fi el de sfânt, și tu rămâi cu inima fripta. Ehe... (toate babele, în cor, oftează) Ehe... (De afară intră Jandarmul Dumitraș. Pare cu chef. În urma lui vin popa Niță și dascălul Pitac. Babele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
martie. Un carton anunță că au de vânzare o mașină cu 800.000 de lei. Îi mângâie clapele. Lângă ea, un xerox, singura concesie făcută tehnicii. Încerc să-i explic că există o memorie a fierului. Că de la un punct încolo mașina aia bate de una singură, chiar dacă tu apeși greșit tastele. Așa am auzit. Nu știu dacă e adevărat. Instalată strategic la geam să vadă strada. Cu fața spre apus, ca soarele să lumineze tot bulevardul. E atentă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
într-un sat, nu-mi mai aduc aminte cum se numea. La fiecare poartă din asta în stilul săsesc, în față erau câte doi-trei porci așa, sau scroafe cu purceii. Fac, iete, mă, ăștia scot porcii la păscut! Și mai încolo erau niște inși d-ăștia mustăcioși cu niște zgârbace, niște bice. După aia m-am dumirit și i-am zis nevesti-mii, păi, tu nu-ți mai aduci aminte de Lică Sămădăul? Adunau porcii așa cum în satele astelalte adună oile, vacile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
am mai oprit într-o parcare. Mi-a plăcut mie, erau niște bolovani uriași. Când aud, hârrrr, o hârjâială pe sus. Mă, ce-i p-acolo? La un moment dat, întrezăresc ceva. Io eram cam sub un bolovan. Hai mai încolo. Când... o locomotivă micuță cu un trenuleț de agrement, probabil pe sus pe acolo erau cabane. ceva. Am mai stat special încă vreo oră. până când am văzut trenulețul urcând. Ca mocănițele care cărau lemne pe vremuri. Probabil avea și cremalieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nu mai știam cum se spune la benzină, le-am arătat la ăștia rezervorul, poate se prind. Până la urmă, îmi spune unul, aaa, essence! Essence-ul benzinei pizdei mă-tii! Și ne-a arătat, era la vreo 50 de metri mai încolo o benzinărie. Am luat benzină. Frumusețea care-a fost? Trag mașina la benzinărie, vine o fetiță drăguță, zâmbăreață, cât vă pun? Bagă acolo până crapă! Și stăteam, mă jucam cu capacul de la rezervor. Și pe capacul de la rezervor scria foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai deformată. Hai să băgăm alta, haț s-a ridicat bariera, Doamne ce deștepți suntem! Mergeam pe autostradă pe partea proștilor, ne claxonau și tirurile. Mergeam de se zgâlțâiau și tablele de pe Dacie și era nouă. Aveam 140 liniștit. Mai încolo, altă barieră, pregătește banii, când, haț, îmi dă un tichet parcă-l văd și acuma. A, e bine, asta e fără bani! După n kilometri iar barieră, dar aici erau ghișee și era o fătucă acolo. Tu, hai să oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fost primul care a zis asta, descopăr gaura la macaroană, apa caldă, dar sunt primul care citește Câmpina. În primul rând, tricourile pot fi citite. „Dacă dragoste nu e, atunci măcar sex să fie.“ Așa scrie pe un tricou. Mai încolo, un pletos uscățiv are tricou cu Limp Bizkit. Și un puști - unul cu niște marțieni scârboși. Cică „We are not alone“. Indienii se vopseau pe față, noi purtăm tricourile astea. Au ceva ofensiv, ceva războinic. Orice tricou este o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
tac mâlc... A patra zi, pe la amiază, Petrache bătea la poarta lui moș Dumitru Carpen. Ce treburi te aduc la mine, Petrache băiete? Doar nu-i vrea să-ți dau făncialu’ acuma în mustul omătului. Lasă-mă și tu mai încolo. Măcar să adun orzul, ca să-l vând, și... Nu-i vorba de făncial, moș Dumitre. Apoi eu așa am auzit prin sat. Că ai pornit să strângi făncialu’ pe anu’ ista. Ai auzit bine și nu prea, moș Dumitre. Adicătelea cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întorc... Bine te-am găsit, jupâne Ștrul. Bine ai venit, bade Dumitre. Ai vreo treabă cu mine? s-a prefăcut neștiutor angrosistul. Apoi am și eu niște grăunțe de vânzare. Sunt cu vreo trei gospodari care s-au oprit mai încolo să hodinească dobitoacele. Eu am venit înainte, ca să prind rând. Dacă grăunțele îs bune, le cumpăr. Dacă nu... Cum spui dumneata, jupâne. Eu mă duc fuguța să-i aduc pe gospodari... Căruțele pline cu saci s-au înșirat la rând
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
suntem blestemați să nu avem liniște?” s-au întrebat cu mare îngrijorare bătrânii. Au alergat repede acasă, să-și liniștească femeile și nepoții. „Nu-i nimica. O început războiul. Da’ îi acolo departe, în Basarabia. Nu vă temeți... Tunurile bat încolo, spre ruși. Bătu-i ar Dumnezeu să-i bată. Ne-au luat Basarabia cu japca... și acuma... Doamne-ajută!... Cu fâșâit prelung și ritmic, coasele purtate de Costăchel și Petrache culcau la pămânat în brazde cuminți toată aroma verii adunată în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am dat seama din cele povestite. Întrebarea e cum a primit Petrache vestea că a fost numit comandant de grupă? a întrebat inginerul Cicoare. Apoi mutu’ ista era gata să mi sară de gât de bucurie... Numai n-o chiuit... Încolo o făcut de toate... El spunea că se bucură pentru mine că m-o numit comandant de pluton. Da’ nu-i adevărat. Îl cunosc eu bine... a sfârșit Costăchel fraza, râzând cu poftă. Ce fel de luptători am eu la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bardace cu vin... da’ știi tu de care. Din butoiul cela uitat de anțărț în fundul beciului. Și... mai stăm de vorbă. Altfel... O rog pe Didina să-i ardă colea și un cuptor de plăcinte, de să-ți lingi degetele. Încolo... Sănătate! Atunci treaba-i ca și făcută. Mâine seară ai musafiri, Petrache! Sunteți bine veniți. Numai să nu te văd că o faci iar pe mutul, că nu te speli cu toată apa din iazul de la Mesteacăn! - a pus Petrache
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îi colea? Eu zic să doarmă noaptea asta aici. Facem noi o colibă și aducem un așternut. Mâine - cu noaptea n cap - pui calul la șarabană și pe aici ți-i drumul! Ai grijă numai să nu treci prin fața miliției. Încolo, nu te întreabă nimeni. Îi duci până la Ghiță, frate-miu. Îi spui ce-i cu oamenii și îl rogi să-i călătorească până la Catrina, soră-mea. C apoi de acolo îi o aruncătură de băț până la Prut... I-a duce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
timp. Să mergem! - a ordonat căpitanul. Măriuca și băiatul plângeau în urma lor cu disperare... În timp ce coborau treptele cerdacului, pe cealaltă poartă ieșea Petrache, escortat de alți doi indivizi cu pistoalele în mâini. Se îndreptau spre o mașină oprită ceva mai încolo. Cele două femei - Măriuca și Didina, alături de feciorii lor - s-au oprit în poartă, plângând amarnic... Costăchel și Petrache - ajunși în lumina puternică a farurilor - s-au oprit pentru o clipă și au privit înapoi... Păreau două fantome pornite să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dat, văzându-i noi lacrimi pe obraz, băiețelul i le șterse cu mâna sa mică și întrebă: De ce plângi, mămică? Am pierdut-o pe mama mea, Răducule scump, pe bunica ta. Hai s-o căutăm, poate e acasă! De acum încolo, aici va fi casa ei, răspunse Simona și iar izbucni într-un hohot de plâns. Putea plânge oricât și oricum; putea să-și strige durerea cu glas tare pentru că nu era nimeni să o audă în cimitirul pustiu. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
două, ci toată flota! Na, că mai am tăria să mai și glumesc, după toate câte mi-a fost dat să aud astăzi. Ce te neliniștește, draga mea? În primul rând, te rog să nu-mi mai spui de azi încolo draga mea! Bine, bine, vom vedea, dar explică-te... Doina trecu direct la subiect, fără a mai face o prealabilă pregătire. Ce sens mai avea? E adevărat ce vorbesc chelnerițele și asistentele din spital, precupețele și câți alții, Teo? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o așa încercare abătută asupra sa, el nu se demoraliză defel. Însă, rămas acum fără mâna dreaptă - acel izvor al său de speranțe viitoare -, prima și cea mai importantă întrebare, pe care și-o pusese el, fu: „Și, de acum încolo, eu cum voi mai scrie?” Da, teribil impas! Și totuși, nimic nu era cu adevărat pierdut până acum. Pentru cauza aceasta, se mai putea lupta și mult, și vitejește! Întotdeauna, totul ține de abordare. Felul în care alegi să tratezi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]