1,615 matches
-
nervos care va arunca cele patruzeci de mii de kilowați ai dinamului din refugiul Discipolului, prin spațiu, în substanța din umbră. Un glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se încorda pentru o luptă pe viață și pe moarte, aceste vorbe avură aproape efectul unei bombe. Se adapta rapid la situație. Rămase deconcertat, dar scepticismul său dispăru. De fapt. Leej îl pregătise la ceva de acest gen. Povestindu-i vizita Discipolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de pilotaj. Când intră, Yanar se apleca atent, deasupra receptorului radiometric. Dintr-o ochitură, Gosseyn se dumiri ce făcea: aștepta noi instrucțiuni. Fără să scoată o vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima, cobori. Prezicătorul dădu din umeri. Ieși, fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era un dușman minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
aceste două vești cu sentimente amestecate. Era o mare victorie că nu se mai expediau Prezicători de pe Yalerta timp de o lună. Cu distrugătoarele era altă poveste. - Dar unde s-o fi dus? întrebă. Se gândi la Discipol și se încordă. Dar puțin mai târziu, elimină implicația periculoasă a acestei idei. Era adevărat, aparent, că Discipolul nu putea să prevadă evenimente în conexiune cu Gilbert Gosseyn. Dar aceasta era valabil numai când era vorba de cel de-al doilea creier. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își încordă auzul pentru a-i auzi respirația. Îi auzi inima bătând, sesiză pulsul și simți respirația lentă și măsurată a lui Gosseyn, cel lipsit de cunoștință. Era una dintre experiențele cele mai ciudate ale vieții sale, să stea așa, observându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se lumină: erau prevăzute pentru femei. Această navă era destinată transportării a doi bărbați și două femei prin imensitatea spațiului interstelar, prin anii care separau sisteme solare încă nelegate prin similarizare. Nu-și pierdu vremea cu considerații inutile, dar își încordă mușchii pentru a urca povara trupului lui Gosseyn, pentru a-l introduce în sarcofag. Cât timp să-i fi trebuit? Era nevoie să se odihnească mereu. De zece ori, avu sentimentul că Ashargin era la capătul puterilor. Dar izbuti până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o notă favorabilă. Răspunsurile altor 25 000 de concurenți fuseseră controlate în același fel. În câteva minute un nou lot de candidați va repeta această experiență. ― Mai dorești să pui și alte întrebări, Gilbert Gosseyn? îl interogă Mașina. Gosseyn se încordă. ― Mi-au fost introduse în memorie anumite noțiuni eronate. Această operațiune urmărește un scop anumit? ― Au fost introduse. ― Cine le-a introdus? ― Creierul dumneavoastră nu păstrează nici o urmă. ― Atunci de unde știți că au fost introduse? ― În urma unui raționament logic, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu se întâmplă nimic. Gosseyn se încordase, pregătit să reziste unui flux de energie. Dar acesta nu se manifestă. Cu o privire lipsită de viață, examina mașina. Aceasta sfârâia și zumzăia. Ca multe altele era dotată cu niște tuburi electronice speciale. Acestea erau necesare controlării vitezei motoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Doi bărbați cu chipuri dure coborâră cu agilitate scara. Îi examinară lui Gosseyn mâinile și încheieturile, apoi se îndepărtară și din nou se lăsă tăcerea. Nu trecu mult și, cu același zgomot metalic, ușa se deschise din nou. Gosseyn se încordă, așteptându-se să-l vadă pe Thorson. În locul acestuia apăru Patricia Hardie, care pur și simplu sări de pe ultimele trepte. În timp ce își descuia cătușele, îi șopti grăbită, insistentă: ― Ia-o pe coridor la dreapta vreo treizeci de metri. Acolo, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cea care-mi vorbește prin intermediul tău? ― Numai în mod indirect. Mașina poate primi comunicări de pe Venus, dar nu emite ea însăși pe lungimile de undă interplanetare. ― Atunci acționezi individual? ― Am instrucțiuni. Gosseyn respiră adânc. ― Cine sunt? Așteptă cu toți nervii încordați la maximum, dar se nărui în scaun când roboplanul îi răspunse: ― Îmi pare foarte rău, dar vă pierdeți timpul; nu posed informații asupra trecutului dvs., ci numai privind situația dvs. actuală. ― Dar Mașina știe? ― Dacă știe, mie nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În realitate, cercetarea este mai avansată pe Pământ, în multe domenii. Și de ce nu? Aici populația este mult mai numeroasă și specializarea permite inteligențelor de nivel mediu, ba chiar și imbecililor să facă invenții și descoperiri. ― Mda! Înțeleg. Gosseyn își încordă întreaga atenție. ― Dar acum spune-ți-mi, așa, după câte cunoașteți despre știința Pământeană și cea Venusiană, cum poate fi explicată existența a două corpuri pentru una și aceeași personalitate? ― Intenționam să mă gândesc la asta mâine dimineață ― răspunse doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vedea încă nici o urmă a tribului de ființe înzestrate cu id, după care Corl umbla de aproape o sută de zile încoace. Se opri, în sfârșit, înfiorat de această realitate. Labele picioarelor îi zvâcniră cuprinse de un tremur ce-i încorda ghearele ascuțite ca niște lame. Tentaculele groase care-i creșteau din umeri se încordară și ele. Corl își răsuci dintr-o parte în alta enormul său cap de pisică, în timp ce filamentele păroase din care-i erau alcătuite urechile fremătau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
umbla de aproape o sută de zile încoace. Se opri, în sfârșit, înfiorat de această realitate. Labele picioarelor îi zvâcniră cuprinse de un tremur ce-i încorda ghearele ascuțite ca niște lame. Tentaculele groase care-i creșteau din umeri se încordară și ele. Corl își răsuci dintr-o parte în alta enormul său cap de pisică, în timp ce filamentele păroase din care-i erau alcătuite urechile fremătau cu putere, iscodind fiecare adiere de vânt, fiecare vibrație a eterului. Nu primi nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oamenii aceștia, care acum aveau să-l omoare. Sperase că-i vor lăsa destul timp ca să-și poată pune în aplicare planul. Primejdia îl zăpăcise. Dar când simți deodată niște radiații, mult sub spectrul vizibilității, întreg sistemul nervos i se încordă în fața primejdiei. Trecură mai multe secunde până să-și dea seama ce se întâmpla: cineva îi scana interiorul corpului. După un timp, omul plecă. Curând după aceea, Corl auzi zgomotele unor oameni care trebăluiau ceva mai departe. Zgomotele astea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o frecvență mult superioară celei a vibrațiilor omenești. Pulsațiile violente ale pilei atomice din sala motoarelor îi zguduiră sistemul nervos. Generatoarele îi murmurară imnul energiei lor pure. Corl simți fluxul care trecea prin cablurile din pereți și prin încuietoarea ușii. Încordându-și trupul, se strădui din răsputeri să domine această furtună de energie. Deodată, perii de pe urechi îi vibrară în ritmul ei. Auzi atunci un zăngănit metalic. Atingând ușor ușa cu unul din tentaculele sale, Corl o deschise și ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Atunci, întrerupe alimentarea! Coridorul fu învăluit brusc de întuneric - de fapt nu numai coridorul, ci întreaga navă, după cum prea bine știa Grosvenor. Acesta își aprinse miniproiectorul atașat de costumul lui spațial. Ceilalți făcură la fel. Fețele lor păreau livide și încordate în lumina proiectoarelor. - Foc! Ordinul lui Morton răsuna cu putere în videocomunicator. Tunurile termoradiante începură să duduie. Căldura pe care-o produceau era de origine atomică, deși nu și de natură atomică. Ea se revărsa asupra metalului dur al ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să hotărască numaidecât dacă să-și îndrepte atenția asupra acestor dispozitive sau asupra noului ritm al motoarelor. Căci își dădea seama că nu putea face simultan și una și alta. Își concentră așadar toate eforturile în vederea fugii. Mușchii i se încordară sub greutatea aparaturii pe care o căra. După ce așeză totul la bordul aparatului de zbor, se opri în ușa acestuia, pentru a săvârși penultimul act de dinaintea plecării. Știa că ușile sălii aveau să cedeze. O jumătate de duzină de dispozitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îl liniști Grosvenor. Creierul omenesc reacționează uneori astfel când e suprasolicitat. Pun pariu că nu mai auzi vocea, acum, când îți vorbesc și nu te mai gândești la ea. Omul își lăsă capul pe un umăr, ca și cum și-ar fi încordat auzul. - Da, a dispărut, zise el, răsuflând ușurat, începusem să mă cam neliniștesc. Grosvenor îi liniști destul de ușor pe alți doi tehnicieni, dar pe al treilea, care continua să audă vocea, fu nevoit să-l ia de-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
până când întunericul se va risipi, iar creierul lui va începe să interpreteze datele senzoriale pe care i le transmitea sistemul nervos al acelei făpturi. Putea să stea și... Se opri. Cum adică, să stea? Oare stătea și ea? Grosvenor își încorda atenția. Auzi deodată, în depărtare, un glas: - Fie că ceea ce văd și aud are sau n-are vreun sens, eu rămân calm... Simți o mâncărime pe nas și-și spuse: "Ei nu au nas, din câte mi-am putut da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
încremenise în spațiu. Stăpânit de o spaimă nelămurită, Ixtl reîncepu să lucreze, mișcându-și febril degetele lungi și negre ca niște sârme. Deodată se opri din nou, copleșit de aceeași senzație a unei primejdii iminente. Se propti zdravăn pe picioare, încordându-și toți mușchii și, în sfârșit, înțelese ce se întâmpla: nu mai simțea vibrațiile oamenilor. Aceștia părăsiseră nava! Ixtl se repezi spre cel mai apropiat perete, abandonându-și arma făurită cu atâta trudă. Singura lui speranță era acum să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
rapidă pentru a fi observată, ușa propriu-zisă atinse brusc călcâiul lui McAllister. O atingere ușoară, imponderabilă. Înainte de a putea gândi sau reacționa la ceea ce se întâmplase, elanul mișcării sale de înaintare îl adusese deja înăuntru. Când înfruntă întunericul, i se încordară chinuitor toți nervii. De-abia după ce ușa se închise bine, McAllister scăpă de acel chin scurt și neașteptat. În față se afla un magazin luminat strălucitor, în spate lucruri de necrezut! Pentru McAllister, urmă un moment de nedumerire: rămase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ăsta? Voi ați cercetat diferitele planuri propuse de grupurile regionale." Este sau nu vreunul ca lumea printre ele? Dresley șovăi. Spre surprinderea lui McAllister, ochii individului se opriră asupra lui, privindu-l cu neîncredere; fața grosolană a lui Dresley se încordă, apoi se aspri de tot: - Da, ar exista o metodă, dar pentru asta ar trebui să-l silim pe prietenul nostru venit din trecut să-și asume un mare risc. Știți cu toții Ia ce mă refer. Cu această metodă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
lui, Fara . Clark, familist, supus credincios al împărătesei, stând acolo, în acest magazin slab luminat, și luptându-se în mod conștient cu o organizație atât de uriașă și de amenințătoare. Cu un mare efort își sili mușchii flasci să se încordeze curajos și spuse: - Pe mine nu mă puteți păcăli făcându-mă să cred că e cineva în spatele meu. Haideți, duceți-vă la ușă aceea. Ochii necruțători ai bătrânului priveau peste umerii lui. Vorbi calm: - Ei, Rad, ai pregătite toate datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-i împingi pe oameni prea departe sau să-i asuprești. Cayle se holbă teribil de dezamăgit la ea. - Vrei să spui că o persoană trebuie să se salveze singură? Chiar atunci când faci rost de o armă și trebuie să-ți încordezi nervii ca să poți rezista nu te poate ajuta nimeni? Un junghi dureros îi străbătu capul. Probabil, fata i-a dezvăluit toate acestea pentru a-i arăta de ce nu-l poate ajuta. Lucy vorbi din nou: - Văd că cele ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ajutor, nu? - N-am făcut eu regulamentul, sună răspunsul. Nu fac decât să mă supun lui. Tremurând tot, Cayle se întoarse în salonul în care o văzuse mai înainte pe fata de la magazin. Dar nu era nicăieri. Începu să se încordeze în vederea aterizării, care urma să se producă după vreo jumătate de oră. La câteva minute după ce Cayle se îndepărtă de ea, fata își închise cartea și porni, cu un aer degajat, spre o cabină secretă de comunicație. După ce scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care-i amenința. Liniștiți, în atmosfera calmă, sănătoasă, a super-laboratoarelor, vor acționa, poate, cu înțelepciune. Gândul i se sfârși. Simți schimbarea. Era în toiul unui viscol orbitor. Se clătină pe picioare din pricina suflului puternic, neașteptat al vântului aceluia neîmblânzit. Apoi, încordându-se, se luptă să-și regăsească liniștea mintală și fizică. Atmosfera citadină a nopții strălucitoare, de basm, dispăruse. Dispăruse chiar și drumul frumos luminat. Toate se prefăcuseră într-o lume pustie, a morții. Se strădui să străpungă vârtejul viscolului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]