KorAP: Find »[drukola/base=încordat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...69 >

1,721 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910

un moment de agonie, memoriză structura superficială a unui element de pavaj. Apoi, considerând că și-a atins scopul își dădu drumul de la șapte metri înălțime pe podeaua cimentată a celulei. Ateriză în patru labe, decontractat fizic, dar cu spiritul încordat ca o bară de metal. Exista o zonă exterioară cu care putea să scape cu ajutorul facultăților speciale ale creierului său secund, dar mai trebuia să se decidă ce va face după aceea. Problema directă a sa, în raport cu Discipolul nu suferise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
Te avertizez că nu m-am folosit încă de toate resursele mele. Gosseyn era dispus să-l creadă. Era de ajuns ca Discipolul să facă apel la o sursă de energie exterioară, pen-tru a ieși imediat victorios din această luptă încordată și necruțătoare. În cel mai bun caz, Gosseyn ar putea să bată în retragere pe insula Discipolului. Da, ca să fie prins din nou, la fel de rușinos. Cu toate acestea, nu îndrăzni să se folosească de puterea atomică a pilei active din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
de a te împinge la limita posibilităților dumitale. Dacă nu ieșea bine, nu ieșea nici pentru mine. - Și-atunci? întrebă ușor Gosseyn. Ea tăcea, cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era încă posibil să fie vorba de o capcană. Dar chestia aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
că era vorba de un dormitor. - Camera noastră, zise ea. Îi vorbea pe același ton și-l scruta uimită. În final, clătină din cap. - Ei, dar se pare că într-adevăr habar n-ai. O să-ți spun. Se opri, puțin încordată, ca și cum exprimarea faptelor le conferea o realitate mai pregnantă, dar spuse apoi: - Noi doi am fost căsătoriți azi dimineață prin decret excepțional de către Secoh. Am primit informarea oficială cu puțin timp în urmă. Și acestea fiind zise, ea fugi din fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
nimic de conversația de săptămâna trecută, a găsit normal ca relațiile voastre să fie sancționate de către biserică. Patricia râse ușor. - Nu m-am gândit niciodată, zise ea. că ar putea exista aspecte necunoscute din această situație. Gosseyn aprobă, dar rămase încordat. Ea cunoștea intențiile lui Enro în ceea ce o privea și nu-și făcea probleme. Dar alte aspecte necunoscute nu le putea sesiza încă, estimă el. Enro trebuia să spere în continuare că va stabili relații de căsătorie legale cu sora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
inter-reacția. Un raționament se poate referi la realitate - dar poate să se refere la un raționament referitor la un raționament referitor la realitate. Din cinci pași vioi, Gosseyn ajunse la tabloul de control și rămase în spatele căpitanului Free, vigilent și încordat. Privirea i se punea succesiv pe videofoanele din față, dinapoi și din lături. Roboperatorul reluă cu vocea "urgențelor". - Apeluri în spațiu? behăi. Roboții schimbă mesaje. - Transmite-le, ordonă căpitanul Free. Îi aruncă o privire lui Gosseyn. - Crezi că flota lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
concentreze spre protecția lor resursele productive ale sistemului. Aceasta putea fi ceva titanic. Gosseyn văzu că degetele căpitanului Free pipăiau levierul care-i putea duce la baza Gella, stea situată la o mie de ani-lumină înapoi. - Așteaptă, zise. Comandantul părea încordat. - N-o să rămâi aici? - Vreau să văd, zise Gosseyn, numai puțin. Pentru prima oară se uită la Leej. - Dumneata ce spui? Ea părea îngrijorată. Spuse: - Văd atacul, dar nu înțeleg natura lui. Există un bruiaj de la început. Cred... Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909

a concurenților la jocuri. Ridică apoi din umeri. Nimicuri. Singurul lucru care, într-adevăr, conta era scopul urmărit de cel sau cei care, după ce îi reconstituiseră corpul din bucăți, îl plasaseră în decorul acestei păduri Gargantuești. Gosseyn privi în jurul lui, încordat și, în același timp, cu toate simțurile în alertă. Trunchiurile celor trei arbori aflați în raza sa vizuală păreau trei zgârie-nori. Își aminti că faimoșii arbori venusieni puteau atinge ― se zice ― o înălțime de o mie de metri. Privi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
când deodată băgă de seamă că se petrece ceva cu unul, apoi cu un altul din arborii gigantici. Minuscule siluete omenești ― minuscule în raport cu decorul ― se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917

de la secția de chimie. Grosvenor își nota indicațiile privitoare la locul dramei și porni într-acolo. Curând după aceea, îl auzi pe Morton spunând cu gravitate: - Aduceți-i rămășițele la bord! Prietenii lui Jarvey se și aflau la locul crimei, încordați și solemni în costumele lor spațiale. La vederea acelui morman de cioburi metalice și de carne însângerată, Grosvenor simți că i se pune un nod în gât. Deodată auzi vocea tremurătoare a lui Kent: - Ținea morțiș să se ducă singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
E clar că ne-a ghicit gândurile! exclamă Smith. Pun rămășag că motanul nu prea se simte în largul lui acolo. Și-și dă seama c-a făcut o prostie întorcându-se în cușcă. Oamenii nu mai erau atât de încordați; unii dintre ei zâmbiră, iar câțiva izbucniră chiar într-un râs nervos la auzul vorbelor lui Smith. Grosvenor, însă, era descumpănit. Nu-i plăcuseră zgomotele acelea. Auzul e cel mai înșelător dintre simțuri. Era imposibil să-ți dai seama ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
acolo și, între timp, ar fi pierdut contactul. De aceea se hotărâse să aștepte, ca să vadă și să audă totul. Morton apărea în prim-plan, la câțiva pași de doctorul Eggert, care stătea aplecat peste cadavru. Directorul avea o expresie încordată. -- Ei, doctore? întrebă el cu un glas șoptit. Doctorul Eggert se ridică de lângă cadavru și se întoarse spre Morton, astfel încât fața îi apăru pe ecran. - O criză de inimă, zise doctorul, încruntat. - Cum așa? Doctorul își întinse mâinile, parcă într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
În ciuda simpatiei pe care i-o arăta Morton, nu era recunoscut ca o autoritate de către ceilalți, astfel încât socotea nimerit să le ofere măcar unora dintre ei ocazia de a ghici singuri. - Hai, tinere, îl încuraja Morton. Nu ne mai ține încordați! - Un atom, spuse Grosvenor. Cei din jurul lui îl priviră buimaci. - Bine, dar asta n-are nici un sens! exclamă Smith. De ce tocmai un atom? - Nu orice fel de atom, firește, adaugă Grosvenor. Aș pune rămășag că Von Grossen a desenat, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
ne împărtășești informațiile pe care le deții? - Ești cu adevărat surprins, domnule Kent? îl întrebă Grosvenor. Celălalt nu-i răspunse, iar Grosvenor avu impresia că interlocutorul său se stăpânea cu greu. În cele din urmă, Kent rosti, cu o voce încordata: - Sunt șeful acestei expediții și-ți cer să-ți formulezi de îndată recomandările! Grosvenor scutură încet din cap -- se simțea apăsat de febră. - Nu știu ce să-ți răspund, domnule Kent. Ești un om căruia i se pot prevedea destul de ușor reacțiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
mare. Și întrucât radiația ionizează aerul, ai declanșat un șoc electric care-a anulat imediat energia slobozita de armă. Sper că nu te-ai ars prea tare. Kent își recăpătase stăpânirea de sine. Era palid, dar calm, deși cu nervii încordați. - Povestea asta o să te coste scump! mârâi el printre dinți. Când oamenii vor afla prin ce mijloace încerci să-ți impui ideile... Se opri și le făcu semn celor doi vlăjgani. - Hai să plecăm, nu mai avem ce cauta aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854

arme; armele expuse în vitrină - "cele mai bune arme energetice din întregul univers cunoscut"!... Observă că fata vorbește pe tonul cel mai serios cu un bărbat înalt, grizonat, aflat în pragul ușii pe care intrase și ea. Discuția părea puțin încordată. Deși nu vorbeau tare, în urechile lui sunetele se amestecau, ciudate și tulburătoare. McAllister nu prea putu să le analizeze sensul până când fata nu se întoarse și-l întrebă: - Cum vă numiți? McAllister își spuse numele. Fata șovăi, apoi insistă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
noua energie de mari proporții pe care au folosit-o. Ca atare, dumneata ești singurul factor necunoscut. De aceea trebuie să te folosim imediat. Lui McAllister i se păru că tatăl fetei îmbătrânise brusc. Zbârciturile îi brăzdau fața slabă și încordată. Când se întoarse spre fiică-sa și îi vorbi, glasul lui era teribil de aspru: - Lystra, numărul 7! Degetele fetei atinseră cel de-al șaptelea buton și tatăl se grăbi să-i explice lui McAllister: - Consiliul Suprem al Breslei ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
aceasta i se trânti în față. Fara se uită prostește Ia mâna lui, de fapt la pumnul încă strâns. Și apoi, încetișor, îl străbătură fiori prin tot trupul. Clanța se retrăsese. Se răsucise, devenise vâscoasă și alunecase amorfă printre degetele încordate. Își dădu seama că mulțimea îi urmărește în tăcere, dar foarte concentrată, fiecare mișcare. Fara întinse furios mâna spre clanță, dar, de data aceasta, ea nici nu se răsuci, nici nu cedă câtuși de puțin. Obstacolul îi readuse cu vigoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
care venise. Se strecură ușurel înainte pe covorul care-i absorbea sunetul pașilor. Încetul cu încetul, ochii i se deprinseră cu lumina blândă care se reflecta din pereți și tavan. Banalitatea luminii atomice acționa ca un tonic pentru nervii săi încordați. Se uită de jur-împrejur cu încredere crescândă. Locul i se părea destul de obișnuit. Era un magazin cu mobilier puțin. Pe pereți, vitrine, iar pe jos, tot soiul de obiecte frumoase, care nu erau în număr prea mare - cam vreo zece-douăsprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
strigătele de uimire, apoi spuse: - Îi vor trebui patru săptămâni să se întoarcă pe o navă și noi va trebui să acoperim costul călătoriei, iar de vină este numai Fara Clark. Șocul trecu. Fara rămase țeapăn și rece, cu mintea încordată. În cele din urmă rosti niște vorbe usturătoare: - Va să zică, voi renunțați și încercați să dați toată vina pe mine. Ei bine, eu vă spun că sunteți cu toții niște proști. Când dădu să plece, îl auzi pe primarul Dale spunând că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
împărăteselor din dinastia Johes. Glasul ei, când vorbi din nou, adoptă tonul oficial, familiar oricui asistase vreodată la ceremoniile de aniversare - totuși atât de diferit acum, când i se adresa lui: - Cum te numești tinere? Medlon interveni repede, cu vocea încordată, dar calmă. - E o cunoștință de-a mea, Maiestate. (Se întoarse spre Cayle.) La revedere, domnule Clark. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu dumneata. - Am întrebat care-i numele tău... (Împărăteasa nu luă în seamă întreruperea). I se vorbise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
a făcut plăcere să vorbesc cu dumneata. - Am întrebat care-i numele tău... (Împărăteasa nu luă în seamă întreruperea). I se vorbise atât de direct încât Cayle răspunse crispat. - ... Și de ce te afli în biroul lui Medlon? Cayle prinse privirea încordată a lui Medlon încercând să-l pună în gardă. O zonă îndepărtată a minții sale admirase abilitatea colonelului, dar acum observă că omul intrase în panică. Undeva, adânc, în sufletul lui Cayle, licări o speranță. - Mă interesam de posibilitatea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
opri instantaneu. Luminile exterioare clipeau atrăgător. Trotuarele străluceau cu o luminozitate care sfida noaptea. Rămase o vreme în fața imaginii ei inversate. Întotdeauna se socotise atrăgătoare, dar chipul aflat dinaintea ei era cam palid și inexpresiv. Cum stătea așa, cu privirea încordată, se gândi: "Oare asta a văzut domnul Hedrock pe teleecran?" Mergea pe stradă cu pași nesiguri. Convorbirea avusese loc într-o cabină a unuia dintre palatele-cazinou. Strălucirea ca de fulger a celebrului "Bulevardul Șansei" era la fel de intensă ca întotdeauna. Trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
toate astea. Cayle nu fusese așa bine informat. Dar își închipuise că salariul de miner, de douăzeci și cinci de unități pe săptămână, nu i-ar fi putut furniza în nici un caz un mijloc de revenire rapidă pe Pământ. Se simți destul de încordat, conștient de faptul că Un om lipsit de resurse putea fi întemnițat pentru totdeauna pe o planetă. Abia acum realiză ce putea să se întâmple. - BANCA A CINCEA, spuse, pe un ton grandilocvent, necunoscutul, vă va împrumuta suma de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
spusese că până dimineață va lua o hotărâre. Trezindu-se, își dădu seama că o mai apasă încă nesiguranța. Deschise ochii, pornită împotriva zilei ce avea să urmeze. Se ridică în capul oaselor și încercă să-și mai relaxeze fața încordată, în acest moment, vreo cinci-șase cameriste, care stăteau mai mult sau mai puțin la pândă în spatele unui paravan insonorizat, se repeziră spre ea, oferindu-i o băutură energizantă. Adaptară lumina solară și dormitorul cel mare se lumină pentru o nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]