2,617 matches
-
LOGOSUL”, Cel care era, care exista de la începutul începuturilor, Cel prin care și pentru care a fost creat tot ceea ce există și nimic din ceea ce se vede n-a fost făcut fără EL. “Lazăre, vino afară” poruncește Cuvântul și mulțimea încremenește văzând mormântul cum se deschide și iese afară Lazăr cel mort de 4 zile, dar ?NVIAT acum prin puterea și la porunca CUV?NTULUI. Astăzi, am ajuns să mânuiesc și eu cuvântul. Mă înfior când mă gândesc la puterea cuvântului
POC, POC, POC SAU CE MAI FACI, IOANE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356586_a_357915]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎNCREMENIRE Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului a încremenit în orbita privitului tremuratul unui alt glas părăsit ca o pedeapsă în mijlocul unei umbre din plictiseală mi-am izbit tăcerea la marginea unei păduri ca un apucat îmi reped umerii să muște din inima frunzei poate zăresc mai bine lutul
ÎNCREMENIRE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356612_a_357941]
-
lanul de floarea‑soarelui. Îmbrăcată frumos și curat, cu fustă de piele scurtă, având un decolteu care lăsa să i se vadă sânii bogați, fata își unduia șoldurile provocator în fața unui tânăr bine făcut și cu aere de vedetă. A încremenit când privirea ei s‑a oprit asupra lui și i‑a zâmbit batjocoritor. După câteva clipe, și‑a plecat privirea spre podea. Încruntat pe dată, fără să spună nimic prietenilor săi, a ieșit din sală precipitat, lovindu‑se de cuplurile
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
Bine, vin cu domnul procuror de îndată ... Mulțumesc! ... Da, da ... vă salut! În salon s a instaurat o liniște mormântală în momentele imediat următoare. Fata se chircise de tot, panicată, în brațele grijulii ale mamei sale, iar aceasta îl fixa încremenită pe polițist, lăsând să i se citească pe față doar nedumerire și neîncredere. - L au descoperit pe nenorocit, doamnă. E deja la secție. Va fi tras la răspundere, vă asigur. Aveți grijă de fetiță. Mă voi întoarce, poate, ca să mai
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
fug de-acasă. Mi-am pregătit visul de ieri. Un tremur mut corpul tresaltă. Mai fac din gânduri colier Și fug, căci timpul nu mă iartă. Și cu genunchi dus în bărbie Aștept. La râu e numai luna. Cu timp încremenit in piept Vreau să trăiesc o clipă, una. Aștept. El va veni curând Să își adape nemurirea Și am să-i fur un mic sărut Să-mi fie căntec amintirea. Și-aștept.Dar zorii se ivesc Și ochi-s ațintiți
FUGA (...) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355087_a_356416]
-
rîul Strivit de-un pod imens de gheață Abia o umbră se strecoară Prin catifeaua grea a nopții E luna care mai suspina Topindu-se în pragul porții... PRIMĂVARĂ Se zbat secundele în ceasuri O licărire se strecoară Prin crengile încremenite Un susur candid de vioară Si-ncet zăpadă se topește Cad țurțurii strălucitori Burlanele încep să cînte Și iese soarele din nori E primavara-ncep să cînte Graurii gureși în livadă Un ghiocel duios se-arata De stă și soarele
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
margă pân' țări? Casa me ș-a lu' Neculae nu li-i bună. Și vin cu blide de-acasă când vin. Li-i sâlă la mine, cică pute a șoareci.” Pașii ei s-au făcut și mai înceți și lacrimile încremeniseră cumva printre riduri. Aplecată de ani, bătrânica se lăsa mai greu cu mâna tremurândă pe botuța ei, subțire ca o umbră, simțea drumul mai greu, mai dușmănos cu anii ei mulți și crucea bisericii nu se mai vede printre pruni
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
un răsărit căprui ucigașul de îngeri are aripi albastre am renăscut la marginea peretului dintr-o mie de fluturi în pragul rotundului din pântecul în care a crescut iubirea liniștea picura din streașina cerului într-o dimineață timidă coastele vântului încremenesc într-o reminiscența solară dintr-un colț personal de cer unde ne-am ascuns zâmbetul fugăresc răsăritul sensurile timpului rătăcesc trăitul în jurnalul unui minut culoarea timpului picura stropi de viață într-o altă lacrima lumeasca îți este vina au
POEMUL VASTITĂŢII-I de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355667_a_356996]
-
a nemulțumire ori a rugăminte, fără să deschidă ochii. S‑a dat încet jos din pat, a tras un pulover pe ea și a trecut din nou în bucătărie. Starea de neliniște creștea. Trecuse de miezul nopții și ea stătea încremenită la fereastră, privind în gol. A mai format de două ori numărul Iulianei, dar în zadar. Pentru că nu a răspuns, și o teamă apăsătoare o năpădea insistent, a mers în dormitor și l‑a trezit pe Tudor. - Măi omule, este
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
În veci Toate-or Sta la Fel de Reci Infinite Și Întregi! ȘI RÂD Și râd dement în lume și nu mă mai opresc mă vor privi popoare pe piscuri de Carpați Și vor trecea prin secoli popoarele la vale încremenite straniu cu ochii sus pe boltă Și își vor face cruce și ca niște statui purtate pe o bandă se vor duce prin timp Cu fața-ncremenită întoarsă lung spre stâlpul al cărui râs nemernic Bubuie pe Carpați ---------------------------------------- Ștefan DUMITRESCU București
BĂLCESCU FLUTURÂND (4) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346150_a_347479]
-
pentru Adeline de Richard Clayderman. Îți văd degetele lungi, senzuale, acoperite pe alocuri de fire scurte de păr, cum saltă pe clapele albe și negre alternativ, cum îți închizi și deschizi ochii în febra interpretării, simt că zborul tău se încremenește în al meu dar te las să-ți cânți emoția și dedublarea, te ajut prin tăcerea mea să te înființezi, să te descarci, să-mi vezi silueta și gândurile în norii jucăuși, gesturile febrile, ascunse după șemineu în jocul luminilor
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
XX (Un alt fel de "pașoptiști" români în Franța, Canada și Statele Unite) prin reliefarea „orașului moleșit de căldură” - Arizona - localitate adoptată de autor timp de șapte ani ( întâmplător sau nu, cifra magică a miturilor) și locul în care „timpul parcă încremenise și rămăsese, cuminte, într-un colțișor, atârnat de tălpile bătătorite ale amintirilor...” Încă din primul capitol autorul ne anunță că strădaniile eroului nostru nu au fost zadarnice, căci Dumitru Sinu este patronul hotelului unde începe periplul imaginar prin timp cu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – O CARTE RĂNITĂ DE ÎNSTRĂINARE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356238_a_357567]
-
la boli cronice, analfabeți funcțional, asistați social, corupție generalizată, mârlănie ostentivă, hoție la ceas de noapte ...! Credeți că dragnenienii porniră vreuna din investițiile promise cu tam-tam în campanie ? Aiurea, abia se mișcă cele vechi. La Capitală e jale! Totul e încremenit. Ba nu! Senzațional! Două stații de metrou au fost date, după ani și ani, în exploatare. Cu gargara de rigoare. Facem-dregem ... Ați sesizat ? În afară de toarșa prim, la Capitală niciun primar nu mai apare pe sticlă. S-a terminat cu concurența
TABLETA DE WEEKEND (191): BALENA ROŞIE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368781_a_370110]
-
obiceiul de a aduna resturile de la masă, culegând de-acum doar ceea ce se arunca de la bucătărie. Răbdarea regelui fu în cele din urmă răsplătită cu vârf și îndesat. În a patra noapte, când toată suflarea din palat părea să fi încremenit în mrejele somnului, stăpânul pădurilor îl auzi pe flăcău ieșind din odaia lui și îi zări umbra aruncată de razele lunii pe zidul exterior al palatului. Furișându-se ca o umbră printre copaci, regele îl urmări pe slujitorul său până în
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
spus că balaurul cu două capete apăru lângă ei. - Nu ai reușit, șuieră mâhnit, nu-mi rămâne decât să mă întorc în lac lângă tata! Adio, Codruța! Ai grijă de mama! În urma lui, lacul aruncă un norișor verzui, după care încremeni la loc. Văzând nefericirea fetei și simțind că n-ar putea să trăiască știind-o atât de nefericită, Regele Pădurilor, își scoase sabia, reteză ciuperca și o aruncă în lac. Pe dată locul se cutremură sub puterea tunetelor și fulgerelor
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
întregi, îmbrățișați, legănați de pasiunea și amintirile lor. Acum zăcea golit de gânduri, sentimente în culcușul de bumbac intens colorat, cu brațele și picioarele atârnate caraghios, asemeni unei păpuși bizare de cârpă. Asculta scâncetul valurilor ce se spărgeau de stâncile încremenite la câțiva pași de casa lui și o nouă dorință se alătură cuminte și irealizabilă, celei cu cafeaua: o baie lungă și purificatoare în apele răcoroase ale mării. Închise ochii deranjat de lumina intensă a soarelui și adormi instantaneu. Când
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
cei ce s-au ridicat împotriva Ta; Mânia Ta ai azvârlit-o asupra lor, ca pe un pai i-a ars ea. La răsuflarea Ta apele s-au înălțat, Ca un zid, talazuri s-au ridicat, În mijlocul mării, valurile au încremenit, s-au închegat, au înghețat. Vrăjmașul a spus: <<Îi voi urmări, Din urmă îi voi ajunge, prada o voi împărți, Cu ei voi făcea orice voi dori, Voi scoate sabia, îi voi distruge, îi voi căsăpi>>. Dar cu Spiritul Tău
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
Sfântului Arhanghel Gavriil și de pe altele, să strălucească. Iar acest „fenomen” era amplificat și întreținut de curățenia desăvârșită a întregului interior. Nu se zărea fir de praf pe nicăieri. L-am întrebat în șoaptă: - Ce părere ai, amice? Te-a încremenit cu adevărat înfățișarea acestei biserici... - Măi, omule, adevăr grăiești! a șoptit el de îndată. Este o imagine de ansamblu cum rar întâlnești... Când ieșim afară, să-ți mai povestesc câte ceva, până să ne urcăm în microbuz, că mi-am amintit
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]
-
Doi Muzicieni, Constanța, 2003, p.7, 30-31) La Canalul Dunăre-Marea Neagră-Drumul social-comunismului maritim în prag de iarnă se lucra cu roabe, cu lopeți, cu vagoneți și bice primite pe spate, alături de înjurăturile care curgeau doldora sub lovituri. Pe cozile lopeților încremenise un strat confortabil de gheață. Se lucra circa 12 ore pe zi, cu cele 30 de minute pauza pentru poșirca în care erau fierte murături stricate, varză împuțită și cartofii mucegăiți. Pentru a nu îngheța poșirca care se împărțea cu
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
a trăirii zăceau stafidite în beciurile securității. Ei, care au fost apărătorii cei mai îndârjiți ai Crucii lui Hristos și ai Neamului, Ei, jertfiții pe Cruce, n-au avut parte de cruce. Ele, care erau surâsul oricărei Primăveri a vieții încremeniseră în oftaturile încleștate ale Siberiilor de ghiață. Ei, n-au avut primăveri însorite, ci numai ierni îmblănite cu ger. Ele, care au avut în surâsuri mlădieri de boboci și de flori, au primit prohodiri de jale și înmormântări. Ei, care
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
de făcături nu au valoare, cu toată strălucirea de tinichea a metaforelor. Mă declar încântat de restul poeziilor, în care sunt zugrăvite atâtea fațete ale Iubirii, în special acele fermecate jocuri ale sale, cu gingașe alintări. Foșnetele serii,/ peste vârfurile/ încremenite în visare" (Ploaie caldă). În poezia Zbor, inefabilul plutește spre infinitul Iubirii. În poezia Somn curg alinturile, ca florile de salcâm pierdute-n visare. La fel și poeziile Răsărit și Rai se dovedesc a fi adevărate bijuterii diafane de lumină
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
dospește de-a pururi doar abisul Poetul mai așteaptă să ardă macii-n lanuri Să sîngereze reavăni, răniți de amintiri Ei îi aduc de-a pururi numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
dospește de-a pururi doar abisul Poetul mai așteaptă să ardă macii-n lanuri Să sîngereze reavăni, răniți de amintiri Ei îi aduc de-a pururi numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
dospește de-a pururi doar abisul Poetul mai așteaptă să ardă macii-n lanuri Să sîngereze reavăni, răniți de amintiri Ei îi aduc de-a pururi numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
mogâldeață ... cocârjată ... broboadă pe ochi ... un soi de traistă în spinare ... opinci uriașe ... port popular de o hidoșenie ... mirosind a stătut ... cu arniciul mucegăit ... voce de baci de la oi ... și închei... Era Muma-Pădurii!” Te-a ros invidia că toată asistența încremenise siderată în scaunele ei cum conchizi. Uite îți sugerez, să citești această pagină unui psihiatru, care nu te cunoaște și să-l întrebi ce părere are despre autor. Atât. Ba nu, fă-i un portret și lui Băsescu 2012, care
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]